Inspirata de postarea Bogdanei, am decis sa scriu despre un subiect care ma framanta de ceva timp, cand dupa nastrere corpul meu nu mai arata asa cum mi-as dori si parca fac prea putine lucruri pentru a schimba asta. Mereu se gasesc scuze, amanari, planuri doar partial respectate, resemnari.
Sunt de parere ca problema kilogramelor in plus trebuie tratata din timp, adica nu trebuie sa asteptam sa ajungem la forme prea rotunde ca sa luam masuri. Iar un aspect mai putin satisfacator nu inseamna doar kilograme in plus, ci poate chiar mai important este aspectul general al corpului, cat de tonifiate suntem si cat de mult investim in aspect si in sanatate. Pentru ca sanatatea si aspectul fizic sunt in stransa legatura, un corp frumos si tonifiat este un semn de sanatate si de respect fata de propria persoana.
Greutatea la care ma simt cel mai bine este de 57 de kilograme, chiar daca la inaltimea mea (1,75 m) greutatea “ideala” conform graficelor nutritionistilor este ceva mai sus. Inainte sa raman insarcinata aveam 59 de kilograme si eram multumita de cum aratam. Pe parcursul sarcinii am acumulat 14 kg in primele 39 de saptamani si inca 2 kg in ultima saptamana, cand in mod intentionat am vrut sa imi fac toate poftele. Deci un total de 16 kg acumulate in cele 9 luni, ajungand la 75 kg, o greutate imensa pentru mine. Pot spune ca aratam destul de normal pentru cat de multe kilograme aveam in plus, burta era foarte mare, dar restul corpului arata destul de bine.
Imediat dupa nastere am slabit 7 kg, adica am plecat din maternitate cu 68 kg, dar cu un corp care arata mult schimbat. Burta inca era mare si se lasase intr-un mod inestetic, iar pielea de pe coapse avea un aspect destul de neplacut. Trebuie sa recunosc ca in primele trei luni nu am tinut nici o dieta, pentru ca am vrut sa fiu sigura ca alaptarea va merge asa cum imi doresc si ii voi putea oferi lui bebe toti nutrientii necesari. Totusi am slabit in mod natural inca 4-5 kg, asa ca am ajuns undeva la 63,5 kg.
Apoi cand am programat botezul mi-am dorit sa slabesc ca sa arat bine in rochie si am tinut dieta timp de o saptamana. As fi tinut mai mult, dar nu am rezistat, pentru ca imi era permanent foame si parca eram mai lipsita de energie, aspect la care eram oricum deficitara dupa noptile nedormite. Asa ca am slabit doar 1 kg si am decis ca mai bine ma opresc.
Acum am o greutate de cam 62 kg, care la inaltimea mea nu este deranjanta, dar inca imi doresc mult sa mai slabesc 5 kg pana la vara. Poate lucrul care ma deranjeaza cel mai mult este felul in care arata pielea mea, fara tonusul de inainte de sarcina si parca mai lipsita de stralucire. Am tot gasit scuze sa nu fac sport, principala scuza este bineinteles lipsa de timp. Adevarul este insa ca imi lipseste motivatia sau mai bine spus puterea de a transpune dorinta de a slabi in fapte.
Unde gresesc acum: mananc multe dulciuri (mereu mi-au placut preparatele dulci, dar de cand am inceput alaptarea pofta de deserturi a devenit mai mare si se manifesta prin multa ciocolata mancata in orice moment al zilei, mai ales seara), nu fac miscare mai deloc (in afara de plimbarile prin parc si uneori cateva iesiri in doi seara) si am un program de masa neregulat (aici chiar contribuie Bebe, care parca simte cand vreau sa plec sa gatesc ceva).
Ce as putea schimba:
♥ in prima etapa mi-as dori sa reduc dulciurile, eventual sa le inlocuiesc cu multe fructe acum ca incepe sa apara o oferta tot mai mare de fructe delicioase
♥ as vrea ca sportul sa faca parte din activitatile mele zilnice, chiar daca doar pentru intervale scurte de timp
♥ pentru ca vor sosi zile tot mai calde as vrea sa prelungesc plimbarile prin parc si sa le fac tot mai active.
Mi-am stabilit un interval de timp in care sa slabesc 4 kg, adica pana pe 20 mai, un termen care cred ca este destul de realist. Ca sa am mai multa motivatie si sa fiu cumva obligata sa ma gandesc serios la sport si o dieta sanatoasa voi incepe un mini jurnal pe blog, in care sa scriu saptamanal despre cum decurge planul meu de a avea o viata in care sa ma preocup mai mult de corpul meu.
Vreau sa fac asta pentru mine, ca sa ma simt mandra de felul in care arat, vreau sa fac asta pentru ca Bebe sa fie incantat de mamica lui si vreau sa fac asta pentru ca Tati sa se poata lauda cu femeia de langa el. Sper sa am spor si sa pot reveni cu un jurnal plin de lucruri bune pentru sanatatea mea.

sursa foto: Pinterest

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: