Ne dorim sa alaptam, pornim la drum cu putina teama si multa dragoste. Ne este greu la inceput, dar suntem curajoase si trecem peste dureri din dorinta de a le oferi bebelusilor nostri laptele acela minunat pe care sanii nostri ni-l ofera. Apoi apar ei, care din diferite motive, intentionat sau fara intentie, se transforma in “dusmanii” alaptarii si sunt de multe ori vinovati pentru biberonul de lapte praf pe care il vedem mult mai des decat ne-am dori.


Personalul din maternitati

Nasterea este un eveniment plin de emotie, care ne introduce intr-o lume necunoscuta, in care avem in brate o faptura mica, pe care o iubim enorm si care depinde complet de noi. Stim ca ne dorim sa alaptam, dar nu stim prea bine cum. Indiferent cat am citit, cat ne-am pregatit, cat am intrebat despre acest subiect, alaptarea nu vine cu un ghid de instructiuni, deci suntem singure cu bebelusul, care are instinctele mai bine dezvoltate decat noi si cauta cu nerabdare sanul.
Dar atunci, in momentele in care ar trebui sa formam o legatura puternica si sa incepem cu bine drumul alaptarii apar ele, de obicei asistente la sectia de neonatologie. Cele care par indragostite de biberon la fel de tare cum sunt bebelusii indragostiti de san. Ele vor sa bifeze treburi indeplinite, asa ca daca bebelusul plange au solutia magica, acel biberon cu lapte praf care sa aduca liniste penru cateva ore.
Mamei i se spune ca nu are inca lapte, ca bebelusul nu se satura, ca este obligatorie completarea cu lapte praf. Iar mama tinde sa le creada, doar ele stiu mai bine, nu? Pentru ca teoretic ele sunt acolo pentru binele bebelusului. De fapt este mai greu sa aduci bebelusul langa mama, sa ajuti la primele alaptari, sa dai sfaturi. Biberonul se prepara repede si se livreaza imediat, fara alte “pierderi de timp” printre toate patuturile de bebelusi dornici de laptic.

“Cunoscatorii” plini de sfaturi
Daca reusim sa scapam cu bine din maternitate, fara sa cedam in fata biberonului cu lapte praf, ne asteapta urmatoarea incercare, la venirea acasa. Aici apar urmatorii “bine intentionati”, care bineinteles cunosc toate tainele alaptatului, chiar daca au alaptat ultima data acum 30 de ani sau chiar nu au alaptat vreodata. Ei iti vor spune ca sigur laptele este slab, ca bebe nu se satura, ca ii trebuie lapte praf, apa, ceiut, orice completare la sanul care cu siguranta nu il satura. Daca bebelusul plange este flamand pentru ca nu ai lapte bun.

Daca nu doarme noapte aproape fara intrerupere, preferabil de pe la 2 luni sigur ii este foame si trebuie completare. Daca se intampla cumva sa planga la san apare verdictul final al “cunoscatorilor”: bebe cere lapte praf.
Si uite asa, cu pareri exprimate zilnic fara sa le fi solicitat cineva acestia reusesc sa convinga multe mame ca este ceva in neregula cu laptele lor.
 
Pediatrii
Daca pe cei din familie si pe prietenii care ne sfatuiesc sa renuntam la alaptare putem invata in timp sa ii ignoram, trecem relativ curand la urmatoarea provocare. Pediatrii sunt cei care ar trebui sa ne indrume corect, sa fie partenerii nostru de incredere pentru un bebelus sanatos, sa puna interesele noastre pe primul plan. Apoi ajungi la cabinet si vezi un afis mare cu o marca de lapte praf, apoi constati ca pana si pixul cu care doctorul iti scrie recomandari are la loc de cinste numele unui brand cunoscut.
Apoi daca ai ghinionul sa apara cea mai mica problema, reala sau inchipuita, vine solutia magica a biberonului. Daca bebelusul nu a luat in greutate conform graficului, daca are colici, daca plange mult, daca este orice altfel decat perfect este clar ca vinovatul este laptele matern, care este prea slab sau insuficient. Iar atunci apare pretextul perfect pentru recomandarea care parca plutea in aer de la inceput, laptele praf. Este greu sa rezisti in fata unui doctor cand ai un bebelus mic, eventual mai plangacios, iar doctorul iti spune ca laptele praf il va face sa doarma mai multa, sa planga mai putin, sa ia mai bine in greutate.Treptat cei trei “dusmani” ai alaptarii apar aproape inevitabil prin apropierea mamelor incepatoare, cu diferite intensitati si forme de manifestare. Important este ca noi sa stim ca putem sa ne descurcam cu alaptarea, ca laptele nostru este perfect si ca bebelusul isi doreste sa stea la sanul nostru mai mult decat orice, ne trebuie doar rabdare si putina informare corecta.
Va doresc tuturor sa alungati repede orice persoana care intervine in mod nefavorabil in procesul de alaptare, sa aveti incredere in ce simtiti voi si sa continuati cu alaptarea indiferent de parerea celorlalti.

p.s. Stiu ca nu toate asistentele sau toti pediatrii sunt asa cum am decris mai sus, am cunoscut personal exceptii, oameni dedicati care sustin alaptarea. Dar din pacate sunt doar cativa intr-o societate care pare cucerita de laptele praf.

articol in cadrul seriei dedicate Saptamanii Mondiale a Alaptarii

4 thoughts on “Cei trei dusmani ai alaptarii

  • 05/08/2014 at 7:54 pm
    Permalink

    oh, DA! Din pacate ai mare dreptate… si e pacat. Tocmai cei de la care astepti sprijin se dovedesc a fi cele mai mari piedici.

    Reply
    • 06/08/2014 at 8:08 am
      Permalink

      Da, tocmai asta este trist… Chiar cei in care ar trebui sa avem incredere ne ghideaza cu sau fara voia lor pe un drum gresit.

      Reply
  • 13/08/2014 at 1:37 pm
    Permalink

    Si eu intentionez sa-mi alaptez copilu, dar iti spun sincer, ca deja mi-e teama de atentia de care ne vom bucura (eu si bebe) din partea asistentelor.
    Sper sa avem noroc sa avem parte de un personal atent si bine intentionat in spital.
    Cu drag!
    Claudia

    Reply
    • 13/08/2014 at 4:17 pm
      Permalink

      Sper sa ai noroc sa gasesti oamenii potriviti, asta chiar poate conta enorm. Iar daca totusi vin ei cu sfaturi nepotrivite, sa fii puternica si sa iti asculti instinctele. Sunt sigura ca va fi bine si bebe se va bucura de cel mai bun laptic! 🙂

      Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: