Povesteam aici cum ne-am pregatit pentru Bucharest Half Marathon si promiteam ca voi reveni cu vesti dupa semimaraton.
Evenimentul fost o experienta frumoasa, de care ne-am bucurat toti trei din plin. De indata ce am ajuns in Piata Constitutiei am simtit energia si nerabdarea participantilor si m-am simtit tare bine printre ei.
Tati a intrat in randul de la start, iar eu si Bogdan ne-am mutat undeva la inceputul traseului, ca sa il incurajam la pornirea in cursa. L-am urmat pe Tati pe traseu cat de mult am putut cu Bogdan in manduca. Undeva la Piata Constitutiei l-am intalnit prima data, cat timp eu ajunsesem pana acolo eu alergase deja pana la Stadionul National, facuse turul acestuia si se intorsese. Prima parte a cursei a fost destul de usoara, dar in partea a doua Tati a resimtit oboseala si a trebuit ca pe anumite portiuni sa alerge mai incet decat era obisnuit.
La final Tati era obosit, dar fericit ca a trecut cu bine de aceasta noua provocare. Eu am fost tare mandra de el, iar Bogdan a fost entuziasmat sa ii admire medalia. Timpul a fost cu 13 minute mai slab decat cel de la semimaratonul din octombrie, se pare ca lipsa antrenamentelor s-a facut simtita pe ultima parte a cursei. Mie tot mi se pare incredibil cum cineva care din octombrie pana in mai a alergat o singura data o distanta mai lunga (10 km) a reusit sa faca fata asa bine unei alergari de 21 km, dar se pare ca Tati are resurse nebanuite de energie.
Partea cea mai distractiva pentru noi a fost insa dupa cursa, cand Bogdan a ramas in fata blocului socrilor mei impreuna cu bunica (socrii locuriesc foarte aproape de Piata Constitutiei), iar una dintre participantele care treceau pe acolo a fost cucerita de zambetul lui si de dorinta lui de a purta o medalie la gat asa ca i-a daruit medalia ei. Asa ca dupa putin timp Bogdan urca in casa cu o medalie la gat, pe care a purtat-o mandru inca vreo trei ore. Se pare ca Tati a trebuit sa alerge 21 km pentru o medalie, iar Bogdan a reusit sa o obtina doar cu zambetul lui de copil dragalas. Fiecare cu norocul lui. 🙂
Pentru ca scriam in articolul anterior despre pantofii de alergare luati de pe SportGuru.ro, de care Tati era tare incantat, va pot confirma acum ca sunt perfecti pentru alergare. Sunt usori, practici si chiar fac diferenta mai ales la cursele lungi.
Acum este randul meu sa imi doresc ceva de pe site-ul lor: am gasit bicicleta aceasta, care imi place mult, arata bine si mi se pare ideala pentru plimbarile prin oras. As adauga acest scaun pentru copii in culoarea mea preferata si asa as fi pregatita de plimbari lungi prin parc. Ma gandeam chiar sa merg cu bicicleta la serviciu, dar mi se pare destul de riscant sa merg cu Bogdan prin traficul din centru, inca ma mai gandesc sa incerc si varianta asta.
Poate la urmatorul semimaraton il vom sustine pe Tati pe traseu mergand cu bicicleta, asa am putea tine pasul cu el mai usor si cred ca ar fi mai distractiv. Daca si voi sunteti pasionati de alergare si ciclism va recomand cu drag SportGuru.ro, veti gasi acolo o gama larga de echipamente din care sa alegeti ce vi se potriveste mai bine.
Pana atunci va las sa admirati cele doua medalii, sunt tare mandra ca amandoi baietii mei au primit medalii, chiar daca le-au obtinut prin modalitati diferite. Sa aveti un weekend frumos si plin de miscare!
Felicitari lui Tati de Bogdan pentru ambitia de a concura s pentru medalia obtinuta dar mai ales felicitari lui Bogdan pentru medalia obtinuta prin chipul dragalas :))
Sa aveti parte de un weekend minunat. Sarbatori de Rusalii cu tihna!