Acum doua saptamani am aflat cu bucurie despre un eveniment cu un subiect foarte interesant, cu atat mai mult cu cat este prezentat din perspectiva Montessori. Este vorba de conferinta anuala ADEMR “Copilul ca un intreg”, avand ca tema: miscarea si felul cum o putem folosi in dezvoltarea armonioasa a copiilor nostri.

Invitatii vor prezenta acest subiect din perspectiva mai multor varste, pentru a sti cum putem folosi miscarea pentru a-i ajuta pe copii sa isi dezvolte capacitatile cognitive, adaptandu-ne la particularitatile fiecarei perioade. Astfel conferinta va fi impartita in 3 sectiuni, fiecare dedicata unui anumit interval de varsta.

Miscarea, cheia dezvoltarii inteligentei” – Patricia Wallner (Trainer Montessori AMI 0-3 ani) va vorbi despre miscare ca element care ofera unitate intre creier si corp, ajutand copilul sa ajunga la o armonie interioara.

Armonizarea intre minte si trup” – Mariana Ulita (trainer in formare Montessori AMI 3-6 ani) ne va prezenta felul cum putem canaliza energia copilului astfel incat mintea sa fie un ajutor copilului, iar miscarea sa devina o expresie sugestiva a mintii.

Mintea si inima copilului se exprima prin miscare” – Carla Foster (trainer Montessori AMI 6-12 ani) va prezenta o poveste care va reuni trei elemente de baza: mintea care gandeste, mana care lucreaza si inima care iubeste. Pentru ca un copil isi doreste permanent sa fie activ, iar activitatea este pentru el miscare, se va discuta despre felul cum istoria, geografia si biologia ii pot inspira pe copii sa isi foloseasca corpul pentru a invata si a se exprima mai usor.

Pornind de la tema acestei conferinte va impartasesc si voua un text apartinand uneia dintre invitatele de la acest eveniment, in care se dezbate pe scurt subiectul miscarii si importanta acesteia in viata copiilor nostri. Initial imi propusesem sa fac un rezumat al textului pe care sa il public aici, dar mi se pare ca este asa frumos scris incat ar fi pacat sa nu vi-l ofer pe tot. Textul se numeste “Miscarea iti face copilul mai destept” si este scris de Patricia Wallner.

In prezent, miscarea si aspectele intelectuale ale educatiei sunt complet separate in foarte multe metode pedagogice. In acelasi timp, cercetarile moderne ne demonstreaza din ce in ce mai clar un lucru pe care la Montessori il stim de ani de zile, si anume ca aceste doua aspecte sunt integrate si necesare unul celuilalt.

Exista doua lucruri care fac ca fiinta umana sa fie unica. Primul este limbajul vorbit, al doilea este pozitia verticala care permite mainilor sa fie libere sa lucreze. Fiecare copil – fiecare om – este o entitate psihosomatica; creierul si corpul lucreaza impreuna – nu functioneaza unul fara celalalt. Una dintre marile probleme ale asa numitei „educatii moderne” consta in faptul ca studiile/ stimularea fizice si mentale sunt adesea separate – pe de o parte le oferim copiilor educatie fizica, pe de alta parte le oferim subiecte academice, intelectuale.

Iata punctul in care ideile Montessori difera. Maria Montessori a inteles faptul ca atunci cand copilul lucreaza fizic, acesta integreaza atat mintea, cat si corpul. Dr. Montessori spune ca mainile reprezinta „creierul nostru exterior”. Mainile si creierul nostru lucreaza impreuna intr-un mod care pana acum nu a fost egalat de niciun alt animal. La Montessori intelegem importanta faptului de a „nu oferi ochiului mai mult decat oferim mainii”.

Cand se naste, fiinta umana este incomplet maturizata, comparativ cu alte mamifere. Unul dintre motive este ca noi trebuie sa ne adaptam. Oamenii pot trai in multe medii diferite si nu cunoastem dinainte mediul in care urmeaza sa ne nastem, asadar ne nastem pregatiti pentru adaptare. Pentru a fi capabili de aceasta adaptare, este necesar sa ne nastem fara a fi pre-programati; astfel suntem capabili sa invatam orice limba, orice particularitati, orice norme care apartin societatii in care ne nastem.

Daca ar trebui sa alegem un singur cuvant care sa inglobeze tot ce are nevoie un copil la inceputul vietii sale, acela ar fi siguranta; siguranta provenita din cunoasterea sigura a faptului ca mediul raspunde nevoilor copilului, il indrageste pe copil, este consecvent, iar copilul stie ce se intampla si simte ca e un lucru bun pentru el sa se afle in aceasta lume; isi doreste sa se afle aici. Montessori cunostea faptul ca un copil este perfect pentru etapa de dezvoltare in care se afla. Cu alte cuvinte, nou-nascutul este perfect ca nou-nascut; nu reprezinta un copil de 2 ani cu deficiente. Un copil de 2 ani nu este un copil de 5 ani inapoiat mintal. Asadar, trebuie sa acceptam faptul ca fiecare copil este perfect corespunzator etapei de dezvoltare in care se afla.

Acceptarea si respectul fata de fiecare etapa de dezvoltare ii vor oferi copilului tot ce are nevoie pentru a explora si a se dezvolta. Cand ne dam seama cat de multe sunt etapele prin care trece copilul, in special la inceputul vietii sale, realizam necesitatea ca noi, adultii, sa avem cunostinte ample, cunostinte despre etapele de dezvoltare si despre cum trebuie tratate fiecare in parte. Din nou, toate acestea au legatura cu mediul. Adultul, cu ajutorul cunostintelor sale, poatepregati mediul astfel incat copilul sa se poata dezvolta la adevaratul sau potential, in deplinaiguranta si protectie. Se intampla atat de des sa nu realizam ca impiedicam dezvoltarea in loc sa o sustinem!

Un alt aspect pe care il luam in considerare este faptul ca creierul uman este lateralizat. Anumite functii sunt controlate de una din emisferele cerebrale, in timp ce altele sunt controlate de cealalta emisfera. Acest aspect se aplica atat in cazul functiilor mentale, cat si al celor fizice. In consecinta, atunci cand lateralitatea este incurajata prin libertatea de a efectua miscari grosiere inca din copilaria timpurie, observam de asemenea ca aceasta ajuta si miscarile fine, permitand mainilor sa lucreze mai bine impreuna. Toate tipurile de miscare au de castigat, iar lateralizarea creierului devine optima.

Pentru a ajuta procesul de lateralizare putem incepe prin a observa reflexele primitive (ale bebelusului) care sunt miscari repetitive, automate, esentiale pentru dezvoltarea controlului asupra miscarilor capului, a tonusului muscular, a integrarii senzoriale si a dezvoltarii. Acestea reprezinta baza reflexelor noastre de postura corporala definitiva. Aceste reflexe primitive apar din timpul vietii intrauterine si in copilaria timpurie, apoi sunt inhibate pe masura ce miscarea in general isi indeplineste rolul, iar miscarile individuale sunt exersate si controlate din ce in ce mai mult. Atunci cand unui copil i se ofera ocazia de a se dezvolta liber si natural, reflexele primitive sunt integrate si vor fi dezactivate. In schimb, in cazul cand reflexele primitive raman active, pot duce la aparitia multor dificultati.

Conform spuselor educatorului Glenn Doman, pionier al educatiei pentru copii in domeniul perfectionarii activitatii creierului drept si autor al cartii „How To Teach Your Baby To Be Physically Superb” („Cum sa iti inveti copilul sa fie superb din punct de vedere fizic”), mersul de-a busilea este o abilitate esentiala pe care toti copiii ar trebui sa ajunga sa o stapaneasca. Doman sustine faptul ca mersul de-a busilea stimuleaza creierul sa dezvolte ceea ce se numeste convergenta privirii – in consecinta, persoanele care au sarit peste aceasta etapa ca bebelusi pot intalni dificultati extrem de mari la invatarea citirii si scrierii la varsta copilariei. Mai mult decat atat, copiii care au sarit peste etapa mersului de-a busilea pot manifesta probleme de vorbire, spune Doman, din cauza ca aceste doua functii sunt controlate de aceeasi parte a creierului.

Pe masura ce creierul copilului se dezvolta pe durata primului an de viata, conexiunile cu centrii superiori ai creierului devin din ce in ce mai puternice si preiau din ce in ce mai mult controlul asupra functiilor reflexelor primitive. Pe durata acestui proces, tiparele initiale de supravietuire sunt inhibate sau controlate, pentru a permite dezvoltarea unor tipare de raspuns (reflexe posturale) mai mature in locul lor. Reflexele posturale sustin controlul echilibrului, posturii si miscarilor in mediul nostru guvernat de legile gravitatiei. Dezvoltarea reflexelor posturale este oglindinta in abilitatea din ce in ce mai pronuntata a copilului de a-si controla corpul, postura si miscarile.

Una dintre cele mai mari satisfactii ale vietii este sa putem rezolva o problema, sa lucram cu mainile. Materialele Montessori sunt importante pentru ca sunt utilizate cu ajutorul mainilor, oferind informatii senzoriale cu mare acuratete. Este necesar sa oferim copiilor acele activitati care corespund etapei de dezvoltare in care se afla la un anumit moment. Retineti: progresul creierului intern se observa la nivelul mainilor – este necesar ca noi sa ajutam acest progres, asigurandu-ne ca stim ce si cand sa ii oferim. Observam astfel ca in primul an de viata o multime de lucruri trebuie sa aiba lor, care sa permita copilului cea mai buna utilizare a potentialului sau, inclusiv utilizarea mainilor. Retineti: la aceasta varsta (0-6 ani), copiii invata senzorial – adica prin intermediul simturilor lor. Mana este cea care ii pune in contact direct cu lumea.

Copiii care au invatat deja sa mearga isi folosesc mainile intr-un mod diferit. Folosirea mainilor ramane un aspect important. Trebuie sa le oferim copiilor ocazia sa si le foloseasca. Cu ajutorul manutelor lor mici simturile lor sunt stimulate iar lumea este explorata. „Lumea este captivanta, iar eu fac parte din ea!”

Ca adulti, trebuie sa intelegem importanta explorarii lumii. Explorarea reprezinta o puternica tendinta umana. In loc sa o asiguram, adesea noi ii inchidem pe copii in tot felul de „custi”, frustrandu-i si oferindu-le doar stimularea simtului oral prin intermediul unei suzete. Pentru a invata, copiii au nevoie sa atinga si sa apuce cu mainile, sa experimenteze. Atunci cand punem la dispozitia acestei grupe de varsta posibilitatea de a avea experiente noi, practic oferim informatii in momentul cand copilul este cel mai interesat, chiar impulsionat sa le afle. Aceasta este o etapa de dezvoltare condusa de mintea absorbanta a copiilor, care ii ajuta sa se adapteze mediului in care s-au nascut. Vointa hormica este puternica acum, iar noi nu facem decat sa o frustram in mod continuu, neintelegand-o.

Folosirea mainilor il face pe copil mai destept. Maria Montessori stia acest lucru. Acum stim cu totii de ce.

(“Miscarea iti face copilul mai destept”, de Patricia Wallner)

Mie aceste informatii mi-au dat de gandit si ma bucur ca acest eveniment ne va oferi o viziune mai ampla asupra unui subiect pe care unori il ignoram fara sa vrem. Daca v-am starnit curiozitatea va puteti inscrie la eveniment pe site-ul montessori-evenimente.ro.

Conferinta va avea loc pe 1 noiembrie la Hotel Caro si este organizata de Asociatia pentru Dezvoltarea Educatiei Montessori in Romania impreuna cu Association Montessori Internationale si Institutul Montessori din Bucuresti. Eu voi fi acolo si cred ca va fi o zi plina de informatii interesante. Daca sunteti adepti ai filosofiei Montessori (si nu numai) va invit sa va inscrieti si voi la acest eveniment. 

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: