Bilant dupa un an (si ceva) de cresa

Am inceput sa scriu articolul acesta in septembrie, atunci cand abia trecuse un an de la inceputul cresei, dar cumva a trecut timpul si iata ca asa am ajuns sa schimb putin titlul ca sa se adapteze acestui moment.

Pe 12 septembrie anul trecut reincepeam serviciul dupa 11 luni petrecute alaturi de Bogdan si aveam multe emotii si framantari gandindu-ma ca va trebui sa ma obisnuiesc sa stau fara el atatea ore in fiecare zi. El a inceput cresa cu o luna inainte de a merge eu la serviciu, pentru ca mi-am dorit sa aiba o acomodare treptata. Avea doar 10 luni atunci, era un pui de om dragalas si parca nu imi vine sa cred ca a trecut mai bine de un an de la prima lui zi de cresa.

Inceputul cresei a fost cea mai dificila perioada din viata mea de mama, pentru ca simteam ca este nedrept sa stau departe de copilul meu si ma temeam ca el sa nu sufere in absenta mea. Am avut norocul sa avem o acomodare usoara, dar sufleteste pentru mine a fost o etapa de mari framantari si remuscari. Mi se pare incredibil ce repede a trecut timpul. Imi aduc aminte perfect ziua de 11 august anul trecut cand mergeam pentru prima data la cresa, iar Bogdan descoperea curios locul care intre timp i-a devenit un fel de a doua casa.

Am decis inca de la inceput sa il las la gradinita doar 6 ore pe zi, asa ca mi-am redus programul de la serviciu ca sa pot fi cat mai mult alaturi de el, iar asta cred ca a fost o decizie foarte buna pentru amandoi. Ma intreaba des alte mame cum a fost pentru noi experienta cresei, asa ca am decis sa impartasesc aici cateva dintre impresiile mele dupa acest prim an.

Acomodarea

Am scris mult despre acomodarea noastra la cresa, gasiti mai multe detalii aici. Sfatul meu pentru orice mama este sa isi acorde un timp de 2-3 saptamani  care sa fie dedicate exclusiv adaptarii la gradinita, pentru ca este vorba de o schimbare majora atat pentru copil, cat si pentru parinte. Conteaza mult comunicarea cu educatoarea si felul ei de a fi, pentru ca de ea depinde in mare masura modul in care copilul va percepe gradinita. Lucrul cel mai important pe care l-am invatat in ultimul an in legatura cu cresa este ca oamenii de acolo sunt cei care conteaza cel mai mult. Ca parinti avem multe pretentii (meniu sanatos, timp petrecut in curte, activitati distractive, etc), dar pana la urma pentru copil va conta sa aiba in preajma oameni rabdatori, afectuosi si dispusi oricand sa il asculte.

Imi dau seama ca educatoarea lui Bogdan este acum una dintre cele mai importante persoane din viata lui, cu ea petrece practic aproape tot timpul cand nu este cu mine sau cu Tati, asa ca mi se pare esential ca ea sa fie un om de la care el sa aiba ce invata si mai ales care sa ii inspire incredere si dragoste.

Imbolnavirile de la cresa

Trebuie sa recunosc ca dupa perioada de acomodare cea mai mare teama a mea a fost cea legata de imbolnaviri, pentru ca aflasem tot felul de povestiri care ma puneau pe ganduri, despre copii care au stat mai mult acasa bolnavi decat la gradinita. Noi nu avem nici o varianta de backup, asa ca atunci cand este Bogdan bolnav trebuie ca unul din noi sa isi ia concediu medical, ceea ce face lucrurile si mai complicate.

Din fericire lucrurile au stat mai bine decat ma asteptam. Desigur ca ne-am confruntat cu tot felul de boli specifice colectivitatii (raceli, conjunctivita, norovirus, bronsiolita, otita), dar am trecut cu bine peste ele si recuperarea nu a durat mult. Ne-a ajutat si pediatra care a stiut mereu ce tratament are cel mai bun efect, care nu s-a grabit niciodata sa ne recomande antibiotice si cu care am putut tine legatura la telefon daca aparea ceva deosebit. Eu cred ca si alaptarea ne-a ajutat ca el sa aiba o imunitate buna, a trecut neafectat printr-o epidemie de varicela si o perioada de raspandire a streptococului beta hemolitic, spre norocul nostru.

Ce a invatat Bogdan in primul an de cresa

Stiu ca unii parinti pun mare pret pe ce invata copiii la gradinita. Din punctul meu de vedere, mai ales cand este vorba de copii asa mici, cel mai important este ca ei sa fie fericiti acolo, pentru ca intr-un mediu prietenos ei vor deprinde natural noi abilitati. Am observat insa ca Bogdan a invatat multe lucruri la cresa, mai ales pe partea de abilitati de relationare cu alti copii. Este un copil bland, prietenos cu bebelusii si dornic sa se joace cu orice copil, iar asta sigur a invatat la gradinita. Tot acolo s-a obisnuit cu o anumita rutina, este disciplinat cu anumite lucruri (schimbarea scutecului, spalatul pe maini, incaltatul) si intelega ca uneori trebuie sa astepte sa vina randul lui.

Stiu ca de la gradinita poate prelua si comportamente negative, dar pana acum nu pot spune ca am observat ceva deranjant. A avut o perioada cand era tentat sa muste alti copii, dar cu ajutorul educatoarei a trecut peste etapa asta si acum nu prea are porniri agresive fata de nimeni. Din contra, este foarte iubitor cu copiii, ii imbratiseaza si ii mangaie daca ii vede suparati.

Bogdan nu este prea atras de activitatile structurate, de tipul celor la care se sta la masuta si se face o activitate specifica (pictat, lipit, etc), nici nu insist niciodata sa faca asa ceva si ma bucur ca nici la cresa nu este nimic impus din punctul asta de vedere.

Ce vom face in continuare

Chiar daca sunt lucruri care mi-as dori sa fie altfel la cresa, pot spune ca in ansamblu pentru noi decizia de a-l duce pe Bogdan la gradinita in loc de a lua o bona a fost cea mai potrivita. Cu siguranta nu exista o solutie standard, fiecare parinte stie cum este mai bine pentru copilul lui, sper doar ca experienta noastra sa fie de folos celor care se gandesc sa aleaga aceasta varianta.

Din luna noiembrie eu voi reveni la un program de 9 ore la serviciu si atunci cred ca va fi din nou un moment greu pentru mine, imi doresc sa gasesc cumva o varianta ca Bogdan sa nu resimta aceasta schimbare, iar noi sa ne impartim programul astfel incat sa fim alaturi de el cat mai mult timp. Se apropie sezonul rece si atunci vor fi noi provocari legate de virusurile care cu sigunta vor circula printre copii, dar am speranta ca va fi bine. Cumva incep al doilea an de cresa cu mai mult optimism si sper sa fim la fel de norocosi ca anul trecut.

Ii sunt tare recunoscatoare educatoarei lui Bogdan pentru ca a reusit sa faca din gradinita un loc unde el vine cu drag, iar acesta este lucrul cel mai important pentru mine.

Ma intreaba des alte mame despre alegerea unei crese si de fiecare data cand primesc un astfel de mesaj imi amintesc de perioada cand eram si eu cuprinda de tot felul de framantari. Cred ca sfatul cel mai bun in legatura cu gradinita este sa ne ascultam instinctul de mama si mai ales sa ascultam ce vrea sa ne transmita copilul despre acel loc, indiferent cat de mic este. Pana la urma cel mai mult conteaza ca el sa fie fericit. Daca va vedeti copilul fericit dimineata cand il lasati la gradinita, daca se bucura cand o vede pe educatoare, daca are o relatie frumoasa cu colegii de grupa, atunci veti sti ca ati facut alegerea corecta. Daca aveti orice indoiala despre locul respectiv sau copilul nu merge cu drag la gradinita probabil ca este momentul  sa va ganditi la o schimbare, indiferent de parerea celor din jurul vostru.

p.s. Un copil poate intotdeauna sa va transmita parerile lui, chiar daca este doar un bebelus care merge la cresa. Pentru Bogdan unul din primele cuvinte spuse a fost “Aca” (adica Raluca, numele educatoarei lui). Daca o vede intr-o poza pe telefonul meu vrea sa o pupe, iar dupa serbarea de iarna trecuta ma punea sa ii pun filmuletul cu el si colegii de grupa, doar ca sa ii vada. Imi arata lucrurile noi invatate la gradinita si mereu cand spun numele colegilor lui de grupa se bucura, mai ales daca este vorba de Evelin si Andrei. 🙂 Sunt semne mici, dar este felul lui de a-mi vorbi despre gradinita, chiar daca nu poate rosti prea multe cuvinte. Iar eu il ascult cu mare drag si ma simt tare norocoasa ca el isi petrece ziua cu o educatoare minunata si cu cei mai dragalasi colegi de grupa.