Similar Posts

113 Comments

  1. Noi jucam toata ziua ratele si vanatorii, eram o gasca de vreo 15 copii galagiosi in fata portii. Acum nu stiu unde au disparut copii, ficamea chiar nu are cu cine sa se joace 🙁

    1. Asta simt si eu, ca au disparut “gastile” acelea de copii de la bloc, cel putin in Bucuresti. Si ma gandesc cu tristete ca Bogdan poate nu se va mai bucura de atata distractie si “galagie” vesela in jurul blocului cum se intampla pe vremea noastra!

  2. Saritul atei (elasticului) si a corzii…era o adevarata arta si testare a priceperii pentru noi; astept sa mai creasca putin strumfii, pentru a-i invata. Desi sunt doua jocuri frumoase, in care se pun in miscare atat muschii, cat si mintea, le vad foarte foarte rar puse in aplicare de generatiile de acum. A sosit, de curand, baietelul dintr-o tabara si era necajit ca nu stie sa joace carti, asa ca Macaua si Septica sunt musai de invatat 🙂

    1. Multumesc pentru idei, le-am notat pe lista! 🙂 Si mie imi placea mult sa sar coarda, era o adevarata intrecere la noi la bloc ca sa vedem cine este cel mai priceput la sarit!

  3. Of, eu de cand a inceput concursul de la Itsy Bitsy, stau cu telefonul in mana. Inca nu am avut noroc..

    In afara de jocurile care presupuneau efort fizic ( alergat, lovit cutii in loc de popice, etc.) seara, cand eram in pat, prin intuneric, mai jucam cu fratele: ghiceste la ce m-am gandit? ( regula era sa pui intrebari la care sa se raspunda cu Da si Nu pana descopeream) sau: ” M-am gandit la un prenume”.., incepe cu A se finalizeaza cu M..

    1. Foarte dragut jocul cu “ghiceste la ce m-am gandit”, iti multumesc pentru inspiratie! 🙂
      Iti doresc multa bafta la concursul Itsy Bitsy, sper sa ai noroc intr-o dimineata si sa castigi vacanta! Iti tin pumnii!

  4. fete, baieti, flori, tari, animale, capitale – nu mai stiu cum se numea, sau daca avea vre-un nume. Faceam un tabel si in fiecare coloana, cu o litera la intamplare, trebuia sa completam categoria respectiva. Sau ‘avioanele” pe foi de mate, cand incercam sa lovim avionul inamicului 🙂

    1. Foarte mult imi placea sa joc “Avioanele”, era tare distractiv! Iar celalalt joc amintit de tine era numit de noi TOMAPAN, de la initialele fiecarui lucru ce trebuia scris pe foaie.
      Multumesc mult pentru inspiratie!

  5. Woow, ce de jocuri jucam: sarpele, culorile, flori fete si baieti,capra,tarile,ratele si vanatorii telefonul fara fir leapsa elasticul coarde sotron plicul magarusul cu mingia baba oarba volei …..

  6. Flori, fete si baieti, melodii si cantareti
    Tomapan
    Erau multe, dar astazi sunt intr-o stare inactiva si mi le-am amintit pe cele care nu presupuneau prea mult consum de energie fizica

    1. Septica era la mare cautare si printre prietenii mei din copilarie, jucam ore intregi fara sa ne plictisim!
      Iti multumesc mult pentru inspiratie! Mult spor la joaca! 🙂

  7. Castelul. Puneam sapte pietre una peste alta, de la mare la mic,se formau doua echipe. De la o distanta stabilita de noi, aruncam cu o minge de tenis sa-l daramam. Echipa care darama, trebuia sa-l reconstruiasca, fara sa fie atins vreun jucator cu mingea de catre adversari. Cel atins era eliminat. Doamne, cati vecini am traumatizat cu tipetele noastre :))))

    1. Suna foarte distractiv! Imi amintesc ca jucam si noi ceva asemanator, cu pietre si multa alergatura, dar nu mai stiu cum se numea. 🙂
      Multumesc mult pentru inspiratie!

  8. Cand eram copil jucam foarte multe jocuri precum purcelusul,elasticul,ursul doarme,ratele si vanatorii,prinselea,baba oarba,sotronul,volei,telefonul fara fir,flori fete sau baieti …etc…ceva de vis..acum ma uit la generatia noua ca nu fac mai nimic din ce am facut noi…e mult de povestit ..poate alta data…o zi frumoasa!!!

    1. Tocmai asa a pornit ideea de a face ghidul de joaca, pentru ca generatia noua nu prea stie jocurile copilariei noastre si ar fi tare frumos ca noi sa ni le amintim si sa le transmitem mai departe si lor.
      Multumesc mult pentru idei!

  9. ohh ce provocare frumoasa,ma face sa umblu in cutiuta de amintiri superbe,noi eram foarte multi copii,si aveam multe jocuri pe langa cele de ma sus de-a v-ati ascunselea, tarile, frunza,wist, imparate imparate,unu,doi trei la perete stai.castelul, si mai sunt dar mintea nu ma lasa sa imi amintesc

    1. Multumesc frumos pentru idei! Am auzit la mai multa lume despre jocul “frunza”, dar eu nu mi-l amintesc deloc, cred ca eu nu l-am prea jucat in copilarie. Mai stii cumva cum se juca?

  10. O initiativa minunata! Felicitari! Pe langa aproape toate jocurile mentionate anterior, noi mai jucam Kems si Contra, un joc de carti pe echipe, in care este pusa la incercare perspicacitatea si spiritul de echipa.

    1. Daaa, imi amintesc si eu de Kems si Contra, stateam ore intregi cu prietenii si ne jucam, eram tare incantati de ele! Multumesc pentru inspiratie! 🙂

  11. Mare parte dintre cele deja scrise de tine si de cei care au comentat. Plus:
    1. Fotea: doua echipe, doi stalpi sau copaci, tb sa atingi stalpul echipei adverse fara sa te atinga vreunul din echipa… Alergam de udam tricoul! 🙂
    2. Gropita 45/Potcoavele. Sapam o groapa in nisip, acolo era o..ceva ca o mare moneda metalica (diametrul de vreo 10 cm, deci maricica) si tu trebuia sa arunci cu potcoava (de la diverse distante) si sa nimeresti fie in obiectul din gropita, fie cat mai aproape de el. Functie de unde nimereai primeai un punctaj.
    3. Teava de suflat cu cornete. Chiar si cu bold.. (da, eram mai baietoasa si ma jucam cu baietii…)

    1. Multumesc pentru idei, Vio! Sunt foarte dragute! Despre “gropita” nu am auzit pana acum, pare foarte distractiv!
      Cu teava si cornete ma jucam si eu, tin minte ca ne alergam prin tot parcul ca sa ne nimerim. 🙂

      1. Bună Ralu,
        Îmi amintesc ca bunica se juca cu noi “toate pasarelele zboara” și era cam asa : puneam mâinile în fata pe pat sau pe covor (stăteam turcește în cerc) și incepeam: ” toate pasarelele zboară, rândunica zboara- ridicam mâinile, ciocănitoarea zboară, cocosul zboara- cel care ridica mana primea o ” pedeapsa”. Era amuzant pentru noi, mai ales ca se juca bunica cu noi. Alt joc pe care îl adoram era ” păcălici ” .

        1. Mi-ai amintit mult de copilaria mea cu mesajul tau, si eu am copilarit aproape de bunica si era o bucurie sa ma joc cu ea! De la ea am invatat multe dintre jocurile de cand eram mica, am fost tare norocoasa sa o am alaturi!
          Multumesc frumos pentru idei!

  12. Imi amintesc cu drag e un joc foarte amuzant,dar totodata iti pune mintea la contributie..INCALCITUL..este un joc format din mai multi copii.Noi ne uneam vreo 6-7 copii,ne incalceam intre noi foarte tare,iar un alt copil,trebuia sa ne descalceasca,in asa fel incat noi sa nu trebuiasca sa ne dam drumul la maini.noi eram prima data intrun cerc,prinsi de maini intre noi,apoi incepea incalceala,dar copilul care ne descalcea nu avea voie sa vada cum ne incalceam..era frumos si distractiv.ma joc si azi cu fetitele mele si chiar si cu sotul.

    1. Ce joc frumos! Mi-l amintesc si eu, era tare distractiv sa ne “descalcim”! 🙂
      Iti multumesc pentru idee, ma bucur mult ca ai transmis jocul mai departe fetitelor tale!

  13. Imi aduc aminte cu drag de toate jocurile pe care le-ai enumerat. Si ca sa nu le repet mai adaug alte cateva jocuri ale copilariei: prinsa pe animale ( trebuia sa spui un animal inainte sa fii prins, dar sa nu repeti niciun animal spus anterior); flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti ( nu mai necesita descriere); bostaneii ( eram mai multi bostanei, iar pe cel mai obraznic il chema Ionica. Mama pleca la piata iar Ionica facea o boacana. Cand se intorcea mama si vedea ce s-a intamplat ne punea in rand pe toti si ne ciocanea in cap si spunea copt,copt, copt pana credea ca a dat de Ionica si spunea crud. Aaa uitasem sa zic ca ea nu stia cine era Ionica trebuia sa ghiceasca. Daca ghicea il fugarea si il zmotocea putin. Daca nu, primea o pedeapsa). Si mai sunt jocuri..dar mi-e ca scriu romane pe aici. ?

    1. Multumesc mult pentru idei, Catalina! Despre jocul “bostaneii” nu mai auzisem pana acum, ma bucur ca l-am descoperit!

  14. Ce amintiri….ce vremuri…parca mai ieri erau. Stau la tara si copilaria mea a fost una tare frumoasa. Impreuna cu copii de pe ulita, sora si fratele aproape in fiecare seara ne strangeam si ne jucam tot felul de jocuri, adevar sau provocare, pititea, baba oarba, ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi, fotbal(miuta), dar jocul preferat era telefonul fara fir(incepatorul spunea un cuvant la urechea urmatorului, un cuvant spus soptint si repede pt nu putea fii ghicit repede, urmatorul la urechea celuilant si tot asa pana ajungea la ultimul , iar acesta trebuia sa spuna cuvantul inteles de el….ne amuzam teribil cand auzeam cuvantul final). Iar acum pe ulita satului baietelul meu nu mai are niciun copil cu care sa se joace.

    1. Ce de idei, iti multumesc! Mi se pare tare frumos ca ai copilarit la tara, acolo parca mereu se gaseste un prilej de joaca si copiii au sansa sa stea mai mult timp in aer liber, ceea ce este minunat!

  15. Mie imi placea mult olaritul. Stiu ca aveam un “kit de olarit” facut de bunicul meu ( lui ii placea sa duca arta asta mai departe). Nu era foarte modern, dar ma ajuta sa fac diverse obiecte, gen canite sau boluri cu care ma jucam apoi. Era o distractie tare haioasa si creativa si stiu ca strangeam toata ulita la mine in curte..toti doreau sa faca un obiect..si dupa ce le lasam la uscat, luam niste acuarele sau carioci si le si coloram.. era un joc care ne stimula creativitatea si care ne facea sa ne ocupam timpul intr-un mod distractiv.

    1. Ai avut noroc cu bunicul tau, este tare frumos ca ai avut ocazia sa inveti olaritul de mica! Mi-as dori si eu sa il descopere si Bogdan, probabil cand va mai creste putin vom merge la un curs de olarit sa vada despre ce e vorba. 🙂

  16. Ne jucam multe jocuri frumoase in copilarie, cele mai dragi erau: castelul, leapsa, de-a fata ascunselea, frunza, ratele si vanatorii, magarusul, sotronul, elasticul, coarda, tara, tara vrem ostasi, Tomanap, flori, fete, filme sau baieti, telefonul fara fir, fazan, ce doreste regele, desene cu creta pe asfalt, printre munti si printre vai, omul negru, precum si jocurile de carti-macao, kems, septica, razboi, sa nu mai vorbim de bataile cu bulgari, sapuneli, datul pe ghetus si cu saniuta, plimbare cu bicicletele, patine cu rotile…. Nu ne mai saturam jucandu-ne si nu aveam timp sa ne plictisim, cu greu reuseau parintii sa ne aduca in casa!

    Cu fetita mea de 3 ani si 8 luni ma joc de-a fata ascunselea, bataie cu perne, de-a ursul – ne luam in brate si ne rostogolim in pat, ne pupam, ne gadilam, pana cadem din pat pe pernele puse pe jos, de-a avionul, de-a liftul – stau culcata pe spate si ea se aseaza cu burtica pe picioarele mele si eu o ridic cat mai sus si apoi o rastorn in pat, goanga-goanga unde te duci la C…. s-o apuci si cu degetele o prind un pic de carnita si ea rade, se fereste si o luam de la capat cu goanga, de-a prinselea…

    Mi-as dori mult sa castig saculetul cu carte si cu jucarie pentru fetita mea 🙂

    Frumoasa initiativa de a ne reaminti de jocurile copilariei si de a ne reintoarce un pic in timp!

    1. Camelia, iti multumesc pentru toate ideile, le-am trecut cu drag pe lista! Ma bucur sa aflu despre jocurile pe care le faci cu fetita ta, se pare ca aveti parte de multa distractie! 🙂

  17. Ce copilărie frumoasă am avut 🙂 cu jocuri multe si frumoase care aveau ca scop să ne strângă pe toți afara 🙂 nu uit de Regina, Regina câți pași îmi dai? Sau 1,2,3 la perete stai! Sau Ciubic : se facea un turn de pietricele pe care o echipă trebuia să îl dărâme cu mingea iar echipa adversă trebuia să încerce să îl construiască la loc după fiecare doborâre ai celelalte echipe, încercând mereu să apere turnul de pietricele. Flori, fete si băieți, cântărețe, cântăreți, prinselea pe animale, frunza, elastic, coarda (făceam campionate de sarit coarda), Omul negru, Ulii si porumbeii – două echipe cu doua case diferite, Ulii trebuiau să prindă porumbeii înainte de a intra în casă :), sau Păsărică muta-ti cuibul 🙂 câte și mai câte. Momentan il învățăm pe piciul nostru de 1 an si 4 luni un fel de de-a v-ati-ascunselea – noi ne ascundem si el ne caută prin casă. Chiar sper sa il învățăm să se joace frumos când va creste mai mare si sa aibă o copilărie frumoasa așa cum am avut si noi, măcar pe jumătate.
    PS: am jucat elastic chiar și în clasa a XI a cu fetele de clasa a II a în curtea școlii. E frumos să fii copil si sa te joci la orice vârstă! 🙂

    1. Ai mare dreptate, este frumos sa fii copil la orice varsta! 🙂 Iar noi, parintii, avem sansa sa retraim bucuria acestor jocuri alaturi de copii, ceea ce mi se pare minunat!
      Iti multumesc frumos pentru idei, le-am notat pe toate!

  18. Noi jucam turca, o bota lunga, una scurta si o groapa in pamant , distractie garantata :).

  19. Eu imi amintesc cu drag de jocul “Lapte gros” pe care îl adoram să îl jucăm toți verișorii. Îl jucam pe echipe, ne împărțeam în două. Stateam în șir aplecați la 90° si cei din echipa adversă săreau pe noi și practic trebuiau să ne doboare.
    Un alt joc foarte jucat de noi era “Turul Franței”. Aveam un inel de baschet improvizat si legat in spatele casei. Din anumite puncte stabilite dinainte, trebuia să aruncam cu mingea la coș. Dacă nimeream, mergeam în următorul punct de unde aruncam mingea, pana cand greșeam. Atunci urmatorul lua mingea si arunca la coș. Câștiga cel care reușea sa termine primul turul.
    Un ultim joc îndrăgit tare mult de noi a fost “Gropicica”. Se facea o gropiță în pământ si fiecare arunca câte o monedă cât mai aproape de groapă. Aici fiecare intra in joc cu cât avea :). Cine reușea să bage moneda lui în gropiță, avea dreptul sa aleagă moneda altcuiva să o bage în gropiță. Monezile se bagau in groapă cu ajutorul a doua degete (mare si mijlociu). Cine rămânea fără monedă (pt că a fost băgată in groapă de adversari) ieșea din joc. Cine termina de bagat toți bănuții îi câștiga pe toți. Partea frumoasa era ca mergeam în final cu toții la magazin și câștigătorul ne cumpăra gume Barbie si Turbo :))

    1. Eliza, iti multumesc pentru idei! Despre “Turul Frantei” si “Gropicica” nu stiam, ma bucur sa le descopar, par tare distractive!
      Citind mesajul tau mi-am amintit si eu de gumele Turbo, tin minte ca eram cu totii entuziasmati de ele si faceam colectie cu “surprizele” gasite in guma. 🙂

  20. Pititea imi aminteste mult decopilaruie pentru ca ne urcam un copacii ca sa ne pitim si mâncam corcodușe, prune si tot felu de fructe,ne mai rupeam si hăinuțele de pe noi,ne mai si certam câte o data ca cei mari ne pacaleu sa stam numai noi cei muci ca sa număram.îmi mai amintesc si de jocul cu ruble can ne trezean si abia așteptam sa deschidă la magazin ca sa luam capace

    1. Si noi jucam “pititea” cu mare entuziasm! 🙂 Mi-ai facut curioasa cu jocul cu ruble, imi poti spune mai multe detalii? Nu am mai auzit de el pana acum.

  21. Mie imi place jocul “Nelu spune”: un copil sta in centru si ceilalti trebuie sa faca ce spune el, cu conditia ca el sa spuna inainte de orice “Nelu spune”. De exemplu, daca spune: ” Nelu spune sa aplaudati”, copiii vor aplauda. Daca spune doar “Aplaudati” copiii nu vor aplauda. Cine greseste, iese din joc. Mai este jocul “Semaforul”: cand aud “rosu” vor alerga, la portocaliu alearga pe loc iar la verde se opresc.

  22. Cand eram copil imi placea sa imi fac “cort” cu ajutorul unor scaune si unor paturi si sa ma joc acolo cu prietenele mele. Acum ii fac cort si fetitei mele de 3 ani folosind tot scaune si paturi, ne bagam acolo si citim sau ne jucam cu papusile.

    1. Eu in copilarie imi faceam cort din masa si o patura si stateam acolo impreuna cu jucariile ore in sir. 🙂 Bogdan este si el incantat de “corturi”, se ascunde mereu cu tati si stau acolo chicotind.
      Multumesc mult pentru idee, o trec pe lista!

  23. Te citesc demult pentru tot felul de motive: imi place, ce si cum scrii, pentru informatiile pe care le gasesc, …in fine…Postul asta mi-a trezit o groaza de nostalgii, de care m-am “m-ai lovit” anul trecut pe vremea asta. Des as putea spune in contextul unor amintiri de acum multi, multi ani de zile. In vacanta de vara a anului trecut am fost nevoita sa-mi las “puiutul” la gradi si pe perioada verii :(. Spun nevoita doar din punctul meu de vedere, ca din al lui, ar locui acolo daca s-ar putea. (pe cat a ura gradi fiica-mea, pe atat de dependent de ea e piticul – ce-i drept, din cauza de mutare cu casa, nu au mers la aceeasi gradi).
    Si ce credeti ca s-a “executat” toata vara la Puiutul pufos? Jocuri reinviate din copilaria noastra de care sunt acum indragostiti si copiii mei: Asa ca anul asta, chiar daca sunt la bunici pe perioada verii, si-au invatat si prietenii si se joaca ursul doarme, ratele si vanatorii, telefonul fara fir si semaforul, Si de fiecare data mi se pune un nod in gat – lacrimi bune!- cand vad ca jocurile copilariei mele reusesc sa ii ridice de la tableta si televizor cu mult entuziasm. Doar ca nu avea cine sa ii invete!!!!! (Si aici nu vorbesc de mine, pentru ca atunci cand lucrul este legitimat de “doamna Adina” e altceva).
    Iar gratie comentariilor la postarea ta am in fata intregul tablou al jocurilor demult uitate. Era nevoie doar de cineva sa le numeasca si au revenit toate cu regulile lor si derogarile de la regulile lor, ca la madelaine”-a lui Proust 🙂
    Iti multumesc tie si cititoarelor tale-comentatoare…

    1. Draga Mihaela, m-a bucurat tare comentariul tau! Iti multumesc pentru cuvintele frumoase! Mi se pare minunat ca baietelul tau a descoperit aceste jocuri la gradinta, m-as bucura mult sa fie la fel in toate gradinitele si timpul acela petrecut la televizor sa fie inlocuit cu multe jocuri inspirate din copilaria noastra!

  24. Buna! Imi amintesc cu drag de copilaria mea….Multe jocuri au fost deja enumerate…sper si incerc sa scriu altceve decat ce s-a scris pana acum. 🙂
    “Telefonul fara fir”- ne asezam mai multi copii, unul langa altul. Primul spunea un cuvant, si noi il transmiteam, susotind la urechea copilului de langa noi, si tot asa, pana la ultimul copil. De multe ori cand se ajungea la ultimul copil iesea cu totul si cu totul alt cuvant decat cel initial :)))

    “Melcul”-se desena o figura in forma de melc, se impartea in casute si se numerota (ca sotronul). Fiecare jucator va incerca sa sara intr-un picior in fiecare casuta pana la “STOP” si inapoi. Daca reuseste sa parcurga acest traseu fara sa se dezechilibreze si fara sa calce pe liniile dintre casute, isi va nota initiala numelui intr-una, la alegere. Urmatorul jucator va trebui sa sara peste casuta care este deja ocupata (in care a fost trecuta initiala unui alt copil), exceptie facand propria casuta. Jocul se termina atunci cand au fost ocupate suficiente si nu se mai poate sari de la un numar la altul.
    Repet, sunt foarte multe jocuri, dar majoritatea deja s-au scris mai sus….Am avut o copalrie foarte frumoasa…pacat…copiii din ziua de azi nu stiu si nu vor sa se joace…

    1. Multumesc frumos pentru idei! Nu stiam de jocul “melcul”, desi parca imi amintesc de niste desene pe asfalt asa cum povestesti tu, poate ca noi il denumeam altfel. 🙂

  25. Mi-e am amintit cu drag de jocurile copilariei si chiar mi-ar placea sa fie reunite intr-o carte, pentru ca de unele chiar uitasem. Ce imi amintesc in plus fata de jocurile deja descrise: “fazan” – minunat pentru calatorii, un jucator spunea primul cuvant, iar urmatorul forma un nou cuvant cu ultima silaba, sau il jucam pe tematici ( nume proprii, animale, flori etc) folosind ultima litera a cuvantului anterior; cand un jucator se bloca si nu mai avea raspuns, era eliminat. Apoi “razboi” cu cartile de joc, se imparteau toate cartile din pachet aleator, fiecare avea un team de carti tinute cu fata in jos, jucatorii puneau pe masa prima carte din teanc, cea mai valoroasa carte lua tot si punea sub teanc, tot asa pana un jucator lua toate cartile. Apropo de cort facut in casa am amintiri memorabile si ma gandeam sa ii iau si baietelului, dar cum spatiul e limitat am gasit cel mai la indemana cort: suportul de rufe desfacut, iar deasupra acoperit cu un cearceaf mare, e super distractie 🙂 .

    1. Iti multumesc pentru idei, Emanuela! Si eu jucam “fazan” la drum lung, ma tinea ocupata ore bune. 🙂 Imi place mult idea cu cortul facut din suportul de rufe, o sa il incercam si noi neaparat!

  26. Imi amintesc,mai mare fiind,ne placea sa punem in scena operele lui Caragiale. Cand spun mai mare ma refer la maxim 10ani. Insa un joc ce il tin minte este de la gradinita si il puneam in practica cu fratele meu mai mic si prietenii lui.Jocul poarta numele de Casa surprizelor. Nu mai stiu exact cum era cel de la gradinita,dar imi amintesc cum l-am personalizat.
    CASA SURPRIZELOR:
    Un personaj imaginar ,(avea un nume diferit de fiecare data)se afla in Casa surprizelor si cauta cheia care deschide usa. Noi trebuia sa il ajutam.Ne imparteam in doua echipe care cautau cheia in spatele diferitelor obiecte,dar care nu puteau trece mai departe daca nu rezolvau corect sarcina data.Sarcinile erau din diferite categorii(sortarea haine pt fete si baieti,aflate in cuier;asezarea unor cuburi dupa marime;sa insire margele;sa numeasca fructe/legume doar dupa umbra acestora si lista poate continua-tine de creativitatea fiecarui grup). Sarcinile erau facute de o echipa pt cealalta echipa. Gaseam sub diferite obstacole bucati din cheie,iar cand aceasta era intreaga usa putea fi deschisa iar personajul surpriza iesea la joaca. In acest joc se pot include elemente de miscare,dans,desen,ghicitori,cantec….poate fi adaptat de la jocul cu un copil prescolar pana la jocul cu un scolar . Eu am pus in practica cu micuta mea de2ani si doua luni. Sarcinile au fost sa raspunda la ghicitori(pe care le invatase inainte),sa numeasca obiectul din imagine,sa numere obiectele gasite,sa picteze cu degetele un patrat,apoi a realizat puzzle din bucatile de cheie.La final ne-am jucat cu personajul surpriza care se afla intr-o cutie de carton.Cheia fusese decupata din acea cutie si se potrivea perfect.

  27. Ce amintiri frumoase am retrăit gandindu-ma la jocurile copilăriei. Dintre toate imi plăcea unul cel mai mult. Nu este un joc. Ci o joaca. Împreună cu doua vecine scoteam paturi pe scara blocului si ne jucam toata ziua cu păpușile. Fiecare pătură reprezenta o casa. Pereții ii făceam din tuburi goale de sprei ( nu va spun cat insistam pe la rude sa mi le dea mie, sa nu le arunce ), dulapul de haine era o cutie de la pantofii mamei. La fel si patul. Noptierele erau din cutii de chibrituri. Zilnic croiam o rochiță, o fustita sau alt articol vestimentar pentru papusa mea draga. Nu era Barbi. Dar mie imi părea o prințesă. Ii vopseam parul cu rujul mamei….numai eu stiu cu ce efort si tactica puneam mâna pe el… Si numai mama stie ce necaz ii pricinuiam cand il vedea stricat si plin de fire blonde ? stăteam ore întregi pe casa scării jucandu-ne. Mamele ne aduceau mâncarea de prânz acolo. Cand imi amintesc toate acestea parca simt ca am trăit intr-o alta lume….unde o fi fugit si cand?!! De fapt stiu cand…Intr-o zi, in clasa a 8-a, am venit de la scoala cu prietenele mele si am aflat de la mamele noastre ca păpușile si toata recuzita lor sunt la ghena. …,, esti mare, Rodica. Nu mai esti de papusi. ,, a zis mama….Sincer, mi-as petrece oricand vreo doua ore jucandu-ma cu papusi. Nu stiu daca fiul meu va dori vreodată sa facem asta. Dar voi încerca.

    1. Rodica, mesajul tau mi-a amintit si mie de copilarie, si noi ne faceam tot felul de casute pentru papusi, aveam chiar si un “magazin” facut de noi unde papusile mergeau la cumparaturi. Erau tare frumoase vremurile acelea pline de joaca!
      Imi pare rau ca papusile tale au fost aruncate asa brusc, sper sa ai sansa sa “recuperezi” alaturi de baietelul tau. 🙂

      1. Atât de dor imi e de copilăria mea….Dar ma bucur ca am un copil dorit enorm. Voi retrai copilăria odata cu el. Mama este dintr-o bucata. Nu se impiedica de sensibilități ? asa ca papusa a ajuns cu usurinta la gunoi ?

  28. Buna ziua tuturor!În primul rand felicitări pentru inițiativă! Cred ca toata lumea isi aminteste cu drag momentele din copilarie. realizez ca fiecare dintre noi s-a bucurat de multe jocuri interesante în copilarie.Am fost cumva si determinași sa facem asta, întrucât spre norocul nostru nu era mult prea iubitul televizor, tabbletele, telefoanele..Pfiuu, cate mai jucam, cate mai faceam: in afara celor mentionate deja (elasticul, sotron, flori fete si baieti muraturi sau castraveti, ca sa ii spuneam noi, 9 pietre, jocurile care implicau carti de joc, etc) as vrea sa mai mentionez (nu am reușit sa parcurg chiar toate mesajele, poate au mai fost menșionate și acestea):

    – trombon: joc de carti la care trebuia sa iti dai seama daca partenerii de joc, atunci când puneau o carte cu fata in jos spun adevarul cu privire la ce carte este.Daca apreciai ca minte spuneai: Trombon. Foarte bun pentru a invata expresiile fetei, pentru a „citi” o persoana;

    – noi fetele aduceam haine de acasa, de ale noastre dar mai ales de ale parintilor si faceam „parada modei” la ultimul etaj al blocului pe culoar, cu esarfe, bijuterii, fuste, etc;

    – „fir” – cu o minge de tenis incercam sa aruncam de regula într-o teava care trecea pe sus in scara blocului si castigai puncte in momentul in care atingeai bara;

    – țară, țară vrem ostași – pe acesta cred ca majoritatea dintre noi il cunoaștem;

    – în functie de sezon aveam si activități specifice: toamna faceam paturi din frunze uscate in parc, dormeam pe ele, ne tavaleam, aruncam cu ele in aer, etc; iarna concursuri de oameni de zapada, primavara stateam doar în copaci la mancat diverse „acrituri”: noi le spuneam gorgoaze corcoduselor atunci gand erau f mici și acre, cu semintele laptoase, alergatul după cărăbuși, concurs cu gandăcei, etc.

    – coborat scarile în fuga, de la etajul 10, saream cate 3,5,7 scari oadata, cine ajunge primul.Joc periculos de altfel, daca te gandesti la cat de protective suntem noi mamicile astazi, însă acum imi amintesc cu drag, inclusiv de vecinii care ieșeau sa ne spuna ca facem prea mult zgomot, însă o faceau zâmbind.Și referitor la vecini, cea de la parter, pe care o deranjam mai mereu, era tot cea care ne aducea cate un castron mareeee cu gogosi, cea de la etajul 1 era experta în placinte, cea de la etajul 4 în sirop de brad si lista poate continua.Eram o mareee comunitate într-un bloc cu 10 nivele. Acum, toata lumea e prea grabita, prea stresata și puțina energie pe care o mai avem abia se răsfrânge către propria familie.

    Daca încep să detaliez și legat de „copilăria la țara”, vacanța mare de 3 luni la Ceahlău, la poalele muntelui, deja mă cuprinde o mareee nostalgie: „ciorba” cu toate zarzavaturile de pe straturile bunicii, mersul la cules de fragi, mure, flori de câmp, mersul la stână după caș și lapte de oaie, băile în cadița cu apă de ploaie încălzită la soare, alergatul pe ulițe și nu în ultimul rand felul în care ajungeam seara acasa: murdara, cu hainele rupte eventual, dar extrem de fericită! Nu toate reprezintă neapărat „jocuri”, potrivit definiției din DEX, însă atunci pentru noi, totul de facea și se învăța liber, prin joaca și cel mai des în gașcă!

    Vă doresc numai bine și mult succes în continuare!La cât mai multe inițiative de acest gen! Voi nota și păstra și eu sugestiile celorlalte persoane care au scris aici, pentru propira lista cu „jocurile copilăriei” 🙂

    Mihaela

    1. Mihaela, iti multumesc tare mult pentru toate ideile! Si eu ma gandesc acum ca noi am fost norocosi cu o copilarie mai “saraca” in tot felul de “distractii” care exista acum, pentru ca aveam timp sa ne bucuram de lucrurile simple, sa fim creativi si sa ne inventam singuri tot felul de jocuri si sa stam pe afara ore intregi alaturi de prieteni!
      Promit sa revin si eu curand cu lista completa de jocuri aflate de la voi, sper sa fie un ghid de joaca care sa inspire cat mai multi parinti! 🙂

  29. Jocul meu preferat din copilarie era “inventat” de noi, l-as numi “cautarea cu indicii” si este pentru copii ceva mai mari.

    Se joaca in doua echipe, si mai e necesara o “comoara” liber aleasa si un spatiu delimitat de joaca. Una din echipe ascunde comoara si construieste o serie de indicii care sa duca la ea, iar cealalta echipa urmareste indiciile pana gaseste comoara. Ideea e sa dai un idiciu de inceput, care sa te duca la indiciul doi, apoi la al treilea, si asa mai departe pana gasesti comoara. E un joc liber, indiciile pot sa fie oricat de simple sau de complicate, stiu ca noi am inceput de la mini-ghicitori destul de usoare, si am ajuns la un moment dat la indicii complexe, care alcatuiau apoi o harta pe care trebuia sa o urmezi pana la comoara. Era ca o poveste cu detectivi, si imi placea la fel de mult sa fac indicii cat mai complexe si sa caut o comoara. Noi il jucam in casa, pe principiul una din echipe sta intr-o camera pana cand cealalta pregateste si ascunde indiciile si comoara in restul casei, dar as zice ca merge jucat si afara, intr-un perimetru pre-stabilit.

    Singurul dezavantaj este durata relativ mare de pregatire a jocului, dar de obicei ne gaseam ceva de facut in timpul de asteptare, cum ar fi sa ne gandim la ce indicii urma sa folosim noi pentru runda urmatoare!

    1. Este foarte dragut jocul acesta, iti multumesc ca mi l-ai povestit! O sa il incerc si eu cu Bogdan cand va fi putin mai mare! 🙂

  30. Am avut o copilarie minunata in privinta jocurilor si a prietenilor de joaca. Am copilarit in provincie dar nu as schimba asta pentru nimic in lume. Inca imi este dor de hoinarit tota ziua cu prietenii, de jucat turca, ratele si vanatorii, 1,2,3 la perete stai, v-ati ascunselea, tata, tara, vrem ostasi, sotronul si multe alte jocuri. Plus ce mai inventam noi. Ne placea ca dupa ploaie sa o luam desculti prin toate santurile pline de apa, era minunat. Sper ca si fetita mea sa poata experimenta macar o parte din toata bucuria copilariei mele!

    1. Multumesc pentru idei, Mihaela! Si eu sper ca generatia de acum sa se poata bucura de copilarie cel putin la fel de mult cum ne-am bucurat noi!

  31. Faine jocurile copilariei noastre! Faceam campionat de elasticul in fata blocului, jucam prinsa, frunza, pitita, ratele si vanatorii 🙂

  32. Mie imi placea mult “tara, tara vrem ostasi!”. Imi aduc aminte ca partea cea mai interesanta era alegerea echipelor. :)) …Si “elasticul”… Cred ca am desirat cam tot ce avea elastic prin casa. Pana s-a prins mama! :)) “De-a v-ați ascunselea” era amuzant si e si acum! Il joc zilnic cu piciul meu. E magic!

  33. Asa… Ce imi amintesc si ce voi vrea sa joc cu cei mici, sa mai creasca putin. Frunza, elasticul, tomapant, flori fete filme sau baieti, mima, spune cuvantul care incepe cu litera…, fazan. Vreau sa ii mai invat jocul acela pe degete, cu o sfoara legata – doi jucatori, fiecare prinde sfoara cu degetele si o ”incurca pe ele”. In rest, avand in vedere varsta, acum ne alergam fara limita prin casa si curte, in jurul stalpului ne jucam de-a prinselea.

  34. Când eram.mică, nu prea erau copii in zona noastră si inventam tot felul de minuni, de la jocurile clasice la diverse lupte :). Aveam tot felul de jocuri (monopoly, rummy, table), ne jucam tenis de masa, volei peste poarta casei. Aveam stadionul la 2 pasi, ce ne mai alergaaam. La școală, îmi amintesc de elasticul, Tara, tara vrem ostași. Fetiței mele cel mai mult ii place jocul de-a iubirea, pupăceala, hârjoneală, tăvăleală, mai avem puțin până la jocurile clasice 🙂

  35. Noi cand eram mici si ploua afara jucam Moara erau trei patrate desenate pe o foaie de hartie si in fiecare colt era unit cu lini si jucam cu cate sase nasturi trebuia sa le asezam pe o linie sau diagonala cate trei ca sa castigam si le tot mutam pana cand reuseam sa facem Moara.

  36. Noi inventam pe moment tot felul de jocuri..Ultimul “joc” s-a petrecut in parc.Noi doua doar(bunica statea pe o banca cu fetita mica-5 luni)eu si Ilinca(3 ani) ne-am dat in leagan,am jucat prinselea in jurul topoganului dupa ce ne am dat impreuna in el.:)La un moment dat, se opreste la banucuta unde era bunica..acolo era si caserola unde inainte fusesera fructe.O desface si toata zeama curge pe rochita,se prelinge pe un picior si intre degetele.Eu luand un servetel sa o sterg si jucand teatru mai mult incep sa dau viata servetelului si aratatorului meu,scotand sunete amuzante si gadiland o in acelasi timp intre degetele…mult teatru..asta ii place ei.A ras in hohote 15 min..dupa, am ramas fara inspiratie si am trecut la altceva.
    Ce mai face afara si ii place:se rostogoleste pe iarba,face cosuletul,trenuletul cu copiii de la bloc,mancare la groapa cu nisip in timp ce eu merg la o piata improvizata(un salcam:)) sa i aduc condimentele pe care ea mi le cere,facem animalute si nu numai din pietre…

  37. Hmmmm…Multe jocuri din copilarie imi vin acum in minte, dar cele caare m-au incantat cel mai mult au fost:
     Tara, tara vrem ostasi! – participa doua echipe, se aseaza fata in fata, la o distanta destul de mare una fata de cealalta. O echipa incepe jocul spunand: “Tara, tara, vrem ostasi!”, iar cealalta raspunde: “Pe cine?”, dupa care este ales unul dintre membrii echipei adverse si i se striga numele.Cel ales trebuie sa alerge cu putere si sa incerce sa rupa randurile formate ca un zid de echipa adversa (jucatorii formeaza zidul cetatii prinzandu-se de maini si tinandu-se cu putere). Daca cel ales reuseste sa rupa zidul, se intoarce la echipa lui si ia un “prizonier” din echipa adversa, iar daca nu reuseste, trebuie sa ramana in echipa adversa. Echipa castigatoare este cea care aduna cat mai multi ostasi.
    Ratele si vanatorii –  avem doi vanatori si mai multe rate. Vanatorii trebuie sa stea la cativa metri distanta intre ei, iar ratele la mijloc, intre cei doi. Vanatorii au misiunea de a-i “vana” pe copiii care joaca rolul ratustelor, aruncand cu mingea in ei. Daca sunt atinse, ratele trebuie sa iasa din joc.Ultima “rata” ramasa este “vanatul” castigator.
    Sticluta cu otrava – Un copil este ales “sef”, iar acela spune “sticluta, sticluta cu…” (de exemplu: cu apa). Daca zice “sticluta, sticluta cu otrava”, atunci toti copiii trebuie sa fuga, iar cel care nu este prins este noul “sef”.
     Baba oarba – Participantii la joc se aseaza in cerc. Conducatorul alege un copil pe care il leaga la ochi si il invarte, iar acesta trebuie sa ghiceasca pe cine a prins. Se continua jocul cu urmatorul copil.
    Am 2 copii si incerc, pe cat posibil, sa joc aceste jocuri cu ei si sa ii indrum spre acea copilarie care se traieste afara, in fata casei sau in carti, in lumea basmelor.
     Copilul râde:
    “Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul”.
    Tânărul cântă:
    “Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea”.
    Bătrânul tace:
    “Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea”.
    Va doresc mult succes!

  38. 1. Un joc in care noi eram oua colorate puse pe raft. Fiecare isi alegea o culoarea si i-o spunea vanzatorului. Clientul venea si cerea: Vreau un ou… rosu in picatele (aveam voie cu culori complicate). Si atunci oul rosu fugea repede, iar clientul trebuia sa se duce sa il prinda. Daca ajungea din nou pe raft, clientul revenea. Asta dupa ce oul rosu cu picatele isi schimba culoarea.

  39. Noi jucam foarte mult “Magarusul”.Era jocul care starnea cel mai mare amuzament. Mingea era pasata de la unul la altul, iar “un magarus” trebuia sa o prinda sau sa o atinga (in functie de regulile stabilite ad-hoc). Daca reusea sa faca asta scapa de titulatura de magarus, iar cel care o pierdea ii lua locul. Imi aduc aminte si acum glumele care se faceau pe seama celor care, pe rand erau magarusi.Varsta: cred ca de la 7 ani

  40. Jocurile copilăriei mele sunt atât de multe că nici nu le mai țin minte pe toate. Aveam o “gașcă” mare și ne strângeam zilnic strigându-ne unul pe altul la poartă. Jucam “rațele și vânătorii”, “flori, fete sau băieți, melodii sau cântăreți”, “țară, țară, vrem ostași”, “baba-oarba”, “prinselea”, “prinselea pe cățărate”, “fotbal”, “elasticul”, “de-a mama și de-a tata”, “de-a v-ați ascunselea” (iubeam să cânt “ai spart oalele și-ai mâncat sarmalele”), “uliul si porumbeii”, “telefonul fără fir”, “măgărușul”. Seara pe întuneric jucam “prrr-pac” sau “hoții și vardiștii” cum i se mai spune. Îmi amintesc că odată , fiind cea mai mică, m-am urcat în spatele vărului meu și am trecut pe drum mergând agale, ca un bătrân adus de spate. Fiind întuneric nimeni nu mă vedea si dădeau “bună-seara” încetișor de prin șanțuri sau din locurile în care stăteau ascunși iar eu le spuneam “prrt-poc, te-am împușcat”. Ce frumos a fost, îmi amintesc și acum uimirea lor!

    Aa, și încă un joc pe care-l jucam mult toamna era “nuca la gaură”. Făceam o groapă în pământ și în fața ei așezam un rând de nuci ca zid. De la o distanță fixă dădeam, ca la popice, cu o nucă, încercând să o bagăm în gaură. Dacă trecea de “zid” le luam pe toate. Îmi amintesc zilele când mergeam acasă bucuroasă cu sânul plin de nuci. Și nu-ți mai spun cum aratau mâinile mele de la nucile verzi..

    Jucam des și  “La popa la poartă”. Cântecul era “La popa la poartă/E o pisică moarta/Cine-o râde şi-o vorbi/S-o mănânce coaptă/Cu mărar și pătrunjel/Și untură de cățel ” și cine vorbea după ce-l auzea, pierdea. Evident că  ne strâmbam și încercam să îi facem pe ceilalți să izbucnească  în râs. Dezlegarea era “Eu sunt popa românesc/Și am voie să vorbesc “.

    Când mă gândesc la copilăria mea nu-mi amintesc zile state în casă, nici iarna nici vara, indiferent de vreme. Vara, când ploua ieșeam să vedem cum “umflă gârla”, apoi o testam scăldându-ne. Mergeam cu vacile și uitam de ele jucându-ne. Mereu venea câte cineva furios că vacile noastre au intrat în porumb. Mergeam prin pădure după ciuperci, fragi și mure.
    Iarna eram toată ziua pe deal la săniuș. Băieții ne frecau cu zăpadă până ni se înroșeau obrajii. Doamnee, ce frumos era! Ce amintiri ai trezit Laura! Mi-au dat lacrimile cu gândul la ce copilărie frumoasă am avut, la prietenii de atunci și la clipele de fericire pură trăite alături de ei. Mulțumesc! 

    Acum sunt mama dar îmi place mult să mă joc. Am trei copiii încă mici (cea mare are 4 ani jumate), dar când vor creste mi-am propus să îi las în vacanțele de vară la bunici să își facă prieteni și să îi învăț cât mai multe jocuri de jucat “pe uliță”. Acum le las câte o săptămână și joaca cu bunicii e “cea mai frumoasă din lume” . Bunica are 4 ani când se joacă! Iar strabunica are rabdare să le facă toate poftele. Cel mi mult le place să se joace cu ea “băbuța”. Strabunica merge cocoșată prin fața lor iar ele întreabă: “Un’te duci babuțo?” “La bisericuță!” “Mă iei și pe mine?” “Nuuuu, ca mă dai de rușine!” “Nu te dau, nu te dau!” “Bine! ” și fatele se urca în spinarea băbuței.  După câțiva pași se aude “Pââârț!” și băbuța strigă  “M-ai dat de rușineeee!” și începe să aleargă copilul. Distracția e garantată, fetele cer jocul de zeci de ori.

    Hai că uite cât m-am lungit. Dar imi tot amintesc câte ceva și mi-e drag să vă povestesc şi vouă! Ah, uite, încă un joc frumos care face să răsune curtea de râsetele. L-am numit “Albinuța”. Fetele sunt flori iar tati e albina care le aleargă să le ia polenul. Când copilul se apleacă, floarea e închisă. Rolul se schimbă când albina prinde floarea. Nu înainte de o serie de polenizare (“pupici pe bandă”).

    Gata! Mă opresc aici! Nu înainte de a te felicita pentru idee. Abia aștept să aduni la un loc jocurile cu care am crescut noi! Sigur mai sunt unele de care am uitat și de care abia aștept să citesc în ghidul tău!  Spor!

    1. Florina, iti multumesc tare mult pentru idei, sunt minunate! Se vede ca ai avut o copilarie plina de joaca si veselie!
      Abia astept sa termin ghidul de joaca, sper sa inspiram cat mai multi parinti! 🙂

  41. Sunt o mamica tanara si am o bebelusa mica de 5 luni jumatate. Abia astept sa mai creasca putin ca sa putem incerca toate jocurile pe care le-am jucat si eu cand eram copil. Am citit comentariile anterioare si am regasit multe dintre jocurile pe care le stiam si de care ma bucuram enorm de fiecare data cand aveam ocazia sa ma joc. Am incercat sa imi amintesc si alte joculete, inafara celor mentionate deja. Astfel, mi-am adus aminte cu drag de urmatoarele:
    – jocuri de rol
    Ne placea foarte mult sa “imitam” ceea ce faceau adultii si ne jucam de-a magazinul, mama si tata, nunta, doctorul si pacientul, etc.
    – ” ce incape intr-o valiza?”
    Un copil spune alfabetul si altul spune Stop. Cu litera la care a ramas trebuie sa spuna alternativ cate un obiect ce incape intr-o valiza. Pierde cel care nu mai stie niciun cuvant si jocul se reia de la capat.
    – papusi din haine
    Pentru ca am copilarit la tara, una dintre activitatile preferate era sa sifonez toate hainele din dulap. Faceam papusi din hainele bunicii (fuste, camasi etc ) si le legam cu esarfe. Rezultatul era unul minunat pentru mine…aveam papusi de diferite dimensiuni si culori, iar bunica avea de calcat dupa fiecare sesiune de joaca.
    – desene pe asfalt
    Ne adunam mai multi copii si, pentru ca nu prea treceau masini pe strada noastra de la tara, transformam o buna parte din asfalt intr-o ” opera de arta”. Creta colorata era cea mai buna prietena a noastra. Faceam concurs, castigatorul fiind cel al carui desen ramane cat mai vizibil dupa ploaie. In inocenta noastra credeam ca rezistenta este datorata talentului nostru si nu calitatii cretei.
    -fluturasul
    Ce minunata eram de acel fluturas alb cu mot rosu care se invartea in aer dupa ce il loveam cu paleta. Mare suparare era cand reuseam sa pierd toti cei 5 fluturasi din set si trebuia sa astept pana cand mi se cumparau altii.
    – joc de carti “wc-ul” :))
    Imprastiam toate cartile pe masa si le adunam cat se putea de bine. Apoi, asezam deasupra doua carti in forma de triunghi, intr-un echilibru precar. Trebuia ca fiecare copil sa scoata cat mai multe carti fara a darama constructia numita “wc”. Castiga cel care avea mai multe carti atunci cand castelul se strica:)).
    – batistuta
    Un fel de perinita pentru copii. Ne tineam de mana in cerc, iar in mijloc era un copil cu o batistuta. La un moment dat acesta alegea din cerc pe cineva care sa il inlocuiasca si ii dadea un pupic si batistuta. Intre timp era si un cantecel pe care il fredonam dar nu imi mai amintesc nici macar un vers.
    Cam acestea ar fi cele cateva joculete le care mi le-am amintit acum.

    Va dorim mult sport la joaca!

    1. Ce de idei frumoase, iti multumesc! Despre “fluturasul” nu stiam, l-am descoperit acum!
      Mult spor la joaca si voua, de indata ce va mai creste putin fetita ta sigur veti avea in fiecare zi prilej de joaca! 🙂

  42. Din pacate,contactul cu tehnologia incepe de acasa si cred ca pentru a putea aduce in masura posibilului jocurile copilariei noastre in vremurile actuale, trebuie sa incepem cu cultivarea lor acasa printr un joc ce presupune implicarea tuturor membrilor familiei,ca sa nu stea nimeni pe margine cu tableta in mana 🙂 este un joc distractiv, educativ si care uneste familia “nu te supara frate”

    1. Ai dreptate, Dana, conteaza mult modelul primit in familie! Tocmai de asta m-am gandit sa facem acest ghid de joaca, ca sa inspiram multi parinti sa se joace cu copiii lor! Iti multumesc pentru idee, am trecut-o pe lista!

  43. Om sarac

    Este unul dintre jocurile naïve ale copilariei, si preferatul meu …. In functie de numarul de jucatori, se scriau mai multe biletele cu personaje, din care patru erau cele mai importante: omul sarac – pagubitul, hotul, imparatul – cel care dadea pedeapsa si calaul – cel care o aplica.Restul erau figuranti si puteau fi trecuti ca tarani sau targoveti. Dupa impartirea aleatorie a biletelelor, omul sarac se plangea ca a fost furat si spunea numele celui banuit. Imi amintesc si acum cum, pentru a nu de da de gol, incercam sa ne stapanim fiecare muschi al fetei sau zambetul vinovat, atunci cand trageam infamul biletel care te desemna “hot”. Odata vinovatul prins, imparatul dadea pedeapsa, care putea fi mai grea – palme sau urechi inrosite- sau mai usoara, in functie de cat de bine te intelegeai in pauze cu “Liminatia Sa”. Daca in schimb faceai presupuneri gresite, o incasai fara drept la replica, chiar pagubit fiind. Ce amintiri frumoase cu o gramada de jocuri minunate.

  44. Era un joc Zânele și Zmeii. Copiii împărțiți în 2 echipe.eu l.am inventat.Zmeii fugeau pe scări după Zâne până la poarta școlii ce era în fața blocului. Jocul se termină când sunt prinse toate zânele.

  45. Sunt atat de multe jocuri frumoase, amuzante si pline de candoare… Nu are rost sa enumer ceea ce deja stiti, o sa va povestesc putin despre unele mai putin cunoscute, preferatul meu era Frunza in care desenai pe asfalt sau pamant o forma ciudata care in centru avea 2 dreptunghiuri cate unul pt fiecare echipa si mai erau 2 galusti una fermecata si una moarta, cand erai in cea fermecata nu te putea trage nimeni afara sau impinge de acolo pt ca dc imi amintesc bine regula era sa nu calci linia iar rolul celeilate echipe era sa te faca sa gresesti. Jocul se termina cand unul din echipa opusa ajungea la adversari in casa si calca Frunza. Sper ca mi.am mai amintit cv, dc nu poate ma mai ajutati voi. Inca un joc indragit de mine era Osul insa la asta nu mai tin minte reguli ci doar k desenam un os si mai departe sunt un maaare blanc! Haideti in parc cu piticii sa ne amintim intai noi de copilăria frumoasa pe care am avut. O apoi sa-i invatam si pe ei ce inseamana bucuria de a fi copil si de a te juca nu pe calculator ci afara in aer liber.

    1. M-ai facut curioasa cu jocul “Osul”, o sa caut sa vad daca aflu de undeva regulile. 🙂
      Iti multumesc mult pentru idei!

  46. Ne-a fost greu tare sa alegem
    o câștigătoare. Pentru ca toate răspunsurile ne-au trezit amintiri una si una. Pentru ca timp de cateva zile mintea noastra s-a intors acolo, in lumea fara griji a copilăriei. Pentru ca ni s-a facut dor. Dupa ce am citit si recitit vorbele voastre, femei minunate, am realizat ca unul dintre comentarii ne-a mers direct la suflet. Rodica si joaca cu păpușile – cum isi construiau ele căsuțe pentru ele, din pături, cu tot felul de cutii
    pe post de dulapuri, cârpe si resturi – toate valoroase! O asteptam asadar pe Rodica sa isi aleagă o jucărie din colectia Mame de Poveste, sa o ia in brate si sa împartă bucuria alături de micuțul ei.
    Raluca o va contacta pe castigatoare si apoi, e randul nostru sa-I trimitem jucaria aleasa 😉

    1. Multumesc mult pentru ajutor, imi imaginez ca a fost o decizie foarte grea, si mie mi-au placut muuulte dintre ideile stranse aici! Abia astept sa aflu ce jucarie isi va alege Rodica. 🙂

      1. Vaaaai!!!! Nu am castigat nimic niciodata. Multumesc tare muuult! !! Ma simt in al 9-lea cer. Ma bucur nespus pentru faptul ca povestea mea v-a placut…imi e asa dor de păpuși, de jocul meu drag din zilele de vara. Aaaaa. Pe 6 august a fost ziua mea. Minunat cadou mi-ati facut ? va mulțumesc! !!

        1. Pentru ca fiului meu ii plac foarte mult cantecelele, o vom alege pe Gainusa Corcodusa. Edan va fi cu siguranta încântat de aceasta. Va multumim frumos!

Leave a Reply to Lili Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *