O campanie pentru mame si bebelusi ingrijiti cu blandete si rabdare

Sarcina si nasterea au devenit in ultimul timp tot mai mult un cumul de cifre, masuratori si proceduri medicale standard.  Fiecare ecografie din sarcina se incheie cu o foaie plina de numere care “definesc” bebelusul, nasterea se rezuma si ea de prea multe ori la cifre de dilatatie si masuratori ale nou-nascutului. Prea putin se vorbeste despre relatia dintre mama si bebelusul din burta ei, despre emotiile tuturor acestor schimbari si despre ceea ce inseamna ingrijirea blanda si plina de dragoste a omuletului abia venit pe lume.

Uitam usor ca mai presus de competenta profesionala a oamenilor care o inconjoara pe parcursul sarcinii si nasterii o mama cauta si intelegere, rabdare si blandete pentru a trece peste toate momentele dificile si a incepe cu bine aventura minunata a maternitatii. Nasterea mea a fost o cezariana facuta din motive medicale, dupa ce intreaga sarcina mi-am dorit sa nasc natural. Poate si de asta ma emotionez enorm cand citesc povesti pline de dragoste despre nasteri naturale blande, cu bebelusi care au stat lipiti permanent de mama inca din primul moment.

Iar cele mai frumoase povesti despre sarcini si nasteri emotionante s-au legat mereu de ideea de moasa, acea persoana calma si rabdatoare, care este alaturi de mama chiar si in cele mai grele momente, care stie sa aline durerea unei nasteri si sa respecte dorintele mamei, pentru ca prima intalnire cu bebelusul sa fie asa cum isi doreste si sa ramana pentru totdeauna o amintire frumoasa si plina de dragoste.

Asa ca m-am bucurat mult cand am aflat de initiativa unei petitii care sa explice cat de multa nevoie avem de moase si va scriu aceste randuri ca sa va rog sa semnati petitia de aici. Veti gasi in textul petitiei toate argumentele practice ale necesitatii unei schimbari in bine in domeniul ingrijirii mamei si nou-nascutului. Mai presus insa de toate aceste argumente, cu siguranta cele mai puternice motivatii pe care le simt eu pentru semnarea petitiei sunt marturiile emotionante ale mamelor care s-au bucurat de prezenta unei moase si stiu cat de mult conteaza sa ai alaturi o persoana care isi cunoaste bine meseria si in acelasi timp stie sa respecte viitoarele mame si sa le ofere tot sprijinul atat de necesar in timpul sarcinii si nasterii.

Am strans aici opt marturisiri, dar sunt multe astfel de povesti pe care le-am descoperit cu bucurie de-a lungul timpului. Va invit cu drag sa le cititi si sper sa va determine sa sustineti aceasta initiativa si sa dati vestea mai departe pentru ca si alti oamenii sa se poata alatura aceastei cauze.

Mara Popescu:

A doua sarcina a fost urmarita de moasa. Mi-a recomandat analize de sange, gimnastica pentru gravide, masajul perineului, o alimentatie variata si sanatoasa. Am fost la controale, mi-a raspuns la întrebări si mi-a confirmat ca totul decurge bine.
La nastere, am avut moasa si doula, iar sotul a stat alaturi de mine tot travaliul. A fost o nastere usoara si rapida (5 ore si jumatate de la prima contractie). M-am miscat in voie, am nascut intr-o pozitie gravitationala. Moasa facea monitorizari periodice, iar doula imi facea masaj. Dupa expulzie, copilul mi-a fost pus pe piept si s-a tarat singur spre san, negrabit de nimeni. S-a atasat singur si a supt atat cat a dorit. Intre timp, moasa a verificat perineul si placenta sa fie întreaga.
M-am simtit confortabil si in siguranta. Supravegherea moasei a fost discreta si foarte profesionista. Nu a incercat in nici un fel sa imi grabească nasterea, ci a fost alaturi de mine, asa cum am avut nevoie. Ii sunt recunoscătoare moasei pentru experienta minunata pe care am avut-o.

Andreea Grigoriu:

Prima sarcina mi-a fost urmarita de Vania Limban de la Active Center. Am participat la cursurile despre naștere, am invatat ce inseamna sa fii mama si sa te dedici bebelusului din prima ora, am invatat care sunt semnele care anunta nasterea, cum sa respir in travaliu, care e importanta partenerului in timpul travaliului. Am facut cunostinta cu epi-noul, un dispozitiv care m-a ajutat sa-mi tonifiez perineul. Am nascut acasa cu partenerul meu care mi-a fost si moasa.

A doua sarcina este urmarita de Irina Popescu. Mi-a insuflat o incredere maxima in mine, mi-a dat tratament naturist pentru ca a inteles ca nu sunt adepta chimicalelor, se muleaza perfect pe orice tip de gravida. M-a ajutat sa aprofundez anumite lucruri legate de nastere si pozitionare copil, placenta! In mod traditional copiii se nasteau cu moasele iar in restul Europei moasa era cea mai importanta, mai putin in Romania. Doctorul intervenea doar atunci cand chiar era nevoie. Moasa vine cu experienta si intelepciunea anilor de practica si a nasterilor avute de-a lungul timpului. E atat suport moral cat si medical. Ea poate face o femeie panicata sa se linisteasca si o nastere dificila sa decurga bine.

Gabriela Constantinescu:

Am cunoscut-o pe Irina Popescu la cursul Lamaze predat de ea. Voiam nastere naturala, fara interventii, un travaliu petrecut cat mai mult acasa. Am mers impreuna cu sotul, l-a ajutat mult sa inteleaga ce se intampla in travaliu. Datorits cursului, a prins mai multa incredere sa fie prezent la travaliu si nastere, stiind care sunt etapele, cum ma poate ajuta (am invatat tehnici de respiratie si de masaj). Cursul a avut si o parte despre alaptare, in care multe mituri au fost demontate, am priceput ce trebuie sa fac pentru a avea un start bun in alaptare. Partea despre puericultura a fost scurta, insa cuprinzatoare si de folos pentru sot.
La curs am aflat de notiunea de plan de nastere, am discutat despre interventiile inutile practicate la noi, cu ajutorul Irinei am redactat un plan de nastere pe care l-am prezentat spitalului.
Desi sarcina mi-a fost urmarita de un ginecolog, cu care voiam sa nasc, pe ultima “suta de metri”, m-am razgandit si am ales sa nasc cu Irina, moasa, impulsionata fiind chiar de medicul ginecolog, care e un mare promotor al moaselor.
Travaliul a fost lung, obositor, insa Irina a fost mereu alaturi de noi, am ras, am impins, am plans impreuna. M-a tinut de mana, m-a mangaiat, m-a imbratisat, mi-a sters fruntea. Am simtit-o aproape de mine intr-un fel care m-a ajutat mult. Desi la sfarsit a fost nevoie de o interventie medicala (vacuum) si desi nasterea propriu zisa a fost asistata de un medic, Irina a fost cea care mi-a pus copilul pe piept, mi-a asistat expulzia placentei. Ulterior a venit la mine in salon si m-a ajutat cu alaptarea, la nici 5 zile de la nastere am fost la ea la consult si a taiat din firele (desi resorbabile) care imi creau disconfort. In prima luna a celui mic i-am trimis zeci de poze cu scaune, urini, bont ombilical, acneea bebelusului… Orice ma nelinistea. Pentru ca moasele au competenta de a se ocupa si de bebelus in prima luna de viata.
Ii multumesc enorm pentru tot sprijinul acordat atunci si pentru cel pe care inca ni-l acorda, ori de cate ori avem nevoie. Si imi doresc ca toate femeile sa aiba parte de nasteri cu moase, pentru ca sunt atat de blande si de aproape sufleteste de tine, iti inspira putere si te motiveaza enorm in momentele in care simti ca nu mai ai resurse.

Cornelia Petrutiu:

Primele 2 sarcini au fost monitorizate doar de moase, am nascut natural, policlinic, asistata doar de moasa. Cu al treilea copil am avut ginecolog in sarcina, am nascut la spital, dar tot cu moase (2, una senior si o moasa stutdenta). Au chemat doctor sa fie prezent la expulziile, dar tot moasele m-au ajutat.
Toate nasterile naturale, dupa toate am plecat acasa la cateva ore dupa.

M-am simtit mai relaxata in prezenta moaselor. Mi-a placut ca nu am fost tratata ca un pacient bolnav doar pentru ca sunt insarcinata sau nasc, ci am fost tratata ca o femeie normala care face un copil, lucru foarte normal de altfel.

Moasele nu au facut caz nici cand le-am cerut sa nu taie cordonul, ci sa ne lase in pace sa ne cunoastem, sa suga si doar apoi sa manevreze copilul. Nu au comentat in ce pozitie nasc sau cum stau in travaliu. Nu am fost monitorizata si legata la aparate care sa ma enerveze in travaliu. Din contra, incercau sa ma ajute sa respir la contractii, sa gasesc o pozitie confortabila.
Nu am fost verificata de dilatatie sau altceva fara sa cer eu. (La a treia nastere chiar deloc, pana am spus eu ca sunt gata, si aveam deja dilatatie 10).
Nu au facut caz nici de circulara de cordon, lucru de altfel foarte des intalnit de care nu stiu de ce fac doctorii atata caz. Nu am facut nici n-spe ecografii in sarcina. Cam 2 ecografii le-au fost suficiente sa-mi spuna tot. S-au descurcat cu mainile sa estimeze excelent pozitia si marimea tuturor copiiilor. Chiar m-au invatat si pe mine sa pot verifica singura pozitia copiilor. Mi-au dat intotdeauna optiuni, si mi-au respectat intotdeauna alegerea.

Simona Ioana Sandu:

Prima data am cunoscut-o pe Irina la MTR. Eram cu Mihai de mana, tocmai ce aflasem de vreo doua zile ca urma sa avem un copil. Primul. Taina. Pe Irina o stiam de pe Facebook, asa ca am recunoscut-o imediat in gramada de oameni (era o intalnire anuala a moaselor parca). M-am dus la ea tremurand, emotionata, speriata si cu ochii in lacrimi i-am spus ca sunt insarcinata si as vrea sa ma vada pentru un consult. Era primul om in afara de noi doi care afla de bebelusul din burta. S-a uitat la mine si mi-a zambit. M-am simtit in siguranta. De aici, lucrurile au decurs natural, frumos. Mi-a monitorizat sarcina, am nascut acasa cu ea. Pe Noe tot cu ea, tot acasa. Mereu a fost si Raluca Bradea cu mine, care este minunata. In timpul nasterii ea a fost cea care m-a linistit si a avut grija de mine. Mi-am legat sufletul de aceste femei minunate si nu stiu cum vreodata as putea sa le multumesc pentru ce au facut pentru mine si copiii mei.

Gratiela Dolea:

Pentru mine Vania este, dincolo de orice competenta incontestabila ca moasa, un om care mi-a vorbit cu blandete despre nasterea naturala. Despre naturalul oricarei nasteri. Si pentru mine asta a contat cel mai mult. Sa ma bucur de sarcina, sa fac yogilates, sa mi se faca un masaj fenomenal 🙂 si sa mi se vorbeasca relaxat, cu zambetul pe buze. Fara panica si nspe mii de investigatii. Imi doresc ca fiecare femeie care asteapta un copil sa cunoasca inainte o moasa blanda, care sa o ghideze si sa-i fie aproape.

Andra Tuturuga:

Eu cred ca suntem “programate” de experienta umana de multe mii de ani sa ne asteptam ca la nastere sa ne asiste o femeie sau mai multe, cu o prezenta blanda si non-invaziva, materna, cu o experienta in care ne incredem, intr-un mediu familiar in care ne simtim in siguranta. O moasa se apropie cel mai mult de aceasta nevoie, insa mai ales atunci cand urmareste sarcina si ii este alaturi mamei si in saptamanile de dupa nastere. Eu am nascut cu moasa si a fost firesc si simplu asa cum poate sa fie.

Stefania Ioana Sima:

Sarcina urmarita de Irina Popescu, care mi-a recomandat analizele, mi-a raspuns la toate intrebarile, mi-a tratat natural toate probleme pe care le-am avut. M-a incurajat mereu si m-a sfatuit in legatura cu NVDC (nasterea vaginala dupa cezariana). Am nascut cu ea, Raluca Bradea si Marius Romila. A fost minunat tot drumul pentru ca nu m-am mai simtit bolnava, ci insarcinata si pentru ca au avut incredere in corpul meu. A fost o experienta minunata!

Nu stiu ce as mai putea adauga dupa atatea marturisiri frumoase. Pot doar sa va rog inca o data sa semnati petitia, pentru ca tot mai multe mame sa aiba parte de povesti de nastere la fel de minunate.

Pagina de Facebook a campaniei este aceasta. De asemenea, va invit cu drag sa descoperiti marturisirea plina de emotie a Alexandrei Dinca, initiatoarea acestei campanii, pe care o puteti citi aici. Pe 24 august are loc un eveniment in cadrul caruia le puteti cunoaste pe moase, gasiti toate detaliile aici. Eu imi doresc mult sa ajung acolo, sper sa vad locul plin de oameni dornici sa le cunoasca si sa le sustina pe moase.