Draga parinte care iti duci copilul bolnav (si contagios) in parc,

Ma gandesc de ceva timp la raspunsul la aceasta intrebare si inca nu reusesc sa inteleg ce ar cauta un copil vizibil bolnav in parc, alaturi de copii sanatosi si dornici de joaca. Am invatat de cand sunt mama sa ma feresc sa judec alti parinti, sa incerc mai intai sa ii inteleg, sa ma pun in locul lor, sa gasesc metode de a empatiza cu ei. Dar atunci cand vad un copil foarte racit langa mine in parc nu pot, oricat as incerca, sa inteleg de ce ar face un parinte asa ceva.

Un copil bolnav si contagios nu are ce cauta in colectivitate, cu atat mai putin intr-un loc de joaca. Pot intelege ca uneori trebuie sa ne intersectam cu copii bolnavi in autobuz, pe strada, la magazin, la farmacie, este firesc sa se intample. Pana la un anumit punct pot intelege si ca uneori un copil racit este adus la gradinita, din lipsa de alta alternativa. Dar sub nici o forma nu inteleg de ce ar fi adus la locul de joaca, un loc unde sigur nu este obligat de imprejurari sa ajunga, deci este clar vointa parintelui de a-l aduce acolo si o face cu buna stiinta, asumandu-si faptul ca poate imbolnavi alti copii.

Am auzit tot felul de explicatii pana acum, dar sincer nici una nu m-a convins catusi de putin. Nu cred in varianta in care “copilul vrea in parc si parintele nu poate sa il tina in casa zile intregi doar pentru ca este bolnav”. Ei bine, nici eu nu cred ca trebuie sa stea neaparat izolat in casa, dar sunt multe alte variante care sa nu implice contactul direct cu alti copii. Parintele este cel care ar trebui sa fie cel responsabil, pentru ca este normal ca un copil sa isi doreasca oricand in parc, dar este datoria noastra sa decidem cand este posibil sa mergem acolo si cand nu.

Unul dintre argumentele care m-au lasat fara replica, auzit recent de la un parinte, a fost ca de fapt “este bine ca si alti copii sa se imunizeze intalnindu-se cu un copil bolnav”, ca de fapt noi, ceilalti, am exagera protejandu-ne prea mult copiii. Dupa parerea mea este alegerea mea cand vreau sa imi “imunizez” copilul si daca vreau neaparat sa il “ajut” sa intre in contact cu bolile ma pot duce oricand in sala de asteptare a unui spital, sigur acolo avem toate sansele sa ne imbolnavim. Totusi, nu facem asta, nu-i asa? In plus, ar trebui sa fie alegerea mea cand vrea sa imi “imunizez” copilul si sub nici o forma decizia unui alt parinte, care considera ca ar fi normal sa ne dea “sansa” unei pneumonii. La fel si in cazul bolilor copilariei, stiu ca sunt normale si ca la un moment dat tot o sa le faca, dar parca nu as vrea sa ma “ajute” un alt parinte sa grabesc momentul aducandu-si copilul contagios in parc.

Ultimul argument primit a fost ca fiecare parinte decide ce face copilul lui si nu este treaba altcuiva sa se amestece. Aici lucrurile nu cred ca stau chiar asa, pentru ca pana la urma copilul nu a venit singur in parc, ci a fost adus de cineva, asa ca ar trebui sa fie treaba parintelui ce se intampla atunci cand copilul lui ii imbolnaveste si pe altii. Eu nu vreau sa imi invat copilul sa se fereasca de copiii bolnavi, pentru ca nu mi se pare corect fata de celalalt copil, care nu are nici o vina si nu merita sa se simta respins doar pentru ca parintii lui il aduc in mod inconstient in parc. Dar asta nu inseamna ca nu ma revolta sa il vad pe copilul meu in preajma unui copil vizibil contagios si ca nu incerc sa gasesc o varianta de a ne retrage de acolo, desi de fapt parintele acelui copil ar fi cel care ar trebui sa inteleaga ca nu este locul lui atunci in parc.

Sunt multe dovezi de lipsa de respect la locurile de joaca si din pacate ne izbim inevitabil de ele si uneori suntem nevoiti sa le toleram. Dar prezenta copiilor bolnavi intr-un spatiu de joaca mi se pare inacceptabila si cred ca nu voi putea vreodata sa inteleg decizia acestor parinti. Un copil contagios este o sursa de boala pentru toti cei din jur, iar in parc sunt si multi bebelusi mici, cu sistem imunitar firav, dar si femei insarcinate, pentru care o boala aparent usoara poate deveni periculoasa.

Asa ca, draga parinte care iti aduci copilul bolnav in parc, te rog sa privesti aceste randuri ca revolta unei mame care considera ca parcul este un spatiu in care cu totii ar trebui sa ne bucuram de joaca alaturi de cei mici, fara a ne expune in mod inutil la boli. Sunt multe alte variante pentru perioada cand copilul este bolnav, de la jocuri si activitati facute acasa, pana la plimbari pe stradutele orasului, departe de alti copii. Un copil bolnav este la randul lui mai expus pericolului de a contacta un nou virus, pe fondul sistemului imunitar slabit, asa ca este un risc la care iti expui propriul copil. Nu ar fi minunat daca fiecare dintre noi ar evita parcul atunci cand copilul este contagios si apoi am reveni cu totii sanatosi si plini de energie la joaca? Te rog gandeste-te la asta, poate vei vedea lucrurile dintr-o alta perspectiva.


p.s. Noi mergem rar la locurile de joaca din parcuri, dar in ultimul timp mi s-a intamplat de trei ori sa ma intalnesc cu copii vizibil contagiosi, lasati de parinti in voie sa se joace alaturi de ceilalti copii, unii chiar bebelusi. Nu sunt exagerata, nu ma sperie cativa mucisori si nu cred ca sunt motiv de a nu mai iesi la joaca, dar tusea productiva, nasul plin de secretii galbui si alte astfel de simptome nu mi se par compatibile cu locul de joaca. Am un copil care a mers de mic la cresa, deci stiu ca racelile si alte boli sunt inevitabile in colectivitate, dar mi-as dori ca macar locul de joaca sa fie un spatiu ferit de copii bolnavi. O spun si din perspectiva unui om care anul trecut a luat o pneumonie de la un loc de joaca, lucru care m-a tinut in pat o saptamana, desi eram un adult in plina putere. Nu vreau sa imi imaginez cum ar fi fost daca Bogdan ar fi luat virusul in locul meu.

Sa nu ne ducem copiii bolnavi la locul de joaca este o dovada de respect fata de ceilalti copii si parintii lor. Pentru mine nu cred ca exista vreo explicatie care sa ma faca sa inteleg de ce ar alege cineva in mod deliberat sa procedeze altfel. Daca voi stiti vreun motiv, eu as fi curioasa sa il aflu, poate este ceva ce eu nu am reusit sa inteleg pana acum. Poate ca aceste randuri pot parea dure si stiti ca eu nu sunt de obicei asa, dar uneori simt ca trebuie sa reactionez si sa imi spun ferm parerea, cu speranta ca mai sunt si alti parinti care gandesc la fel si isi doresc la fel de mult ca mine ca mesajul acesta sa ajunga la toti cei care nu par sa inteleaga cat de gresit este sa aduca un copil contagios la un loc de joaca.

21 thoughts on “Ce cauta copilul tau bolnav in parc?

  • 07/09/2016 at 3:12 pm
    Permalink

    Foarte bine spus. Fetita mea s-a molipsit cu un puisor de scarlatina la sfarsitul lunii decembrie. Am fost intr-un centru comercial si a participat la un atelier organizat acolo. S-a nimerit foarte prost pentru ca pe 1 ianuarie am fost nevoiti sa mergem la urgenta. Cand am avut urmatoarea experienta neplacuta cu un alt copil adus bolnav adus in parc mi-am luat copilul si am plecat.

    Reply
    • 09/09/2016 at 12:44 pm
      Permalink

      Foarte bine punctat. Chiar ma gandeam..eu azi sunt la munca pt ca se pare ca nu se putea lipsi seful de mine, dar am 38 febra si imi vine sa zac si atat. Nu dau randament, abia daca imi aud gandurile.. Pai si copilul e la fel…cum sa-l duci asa…??

      Reply
  • Pingback: Concediu de îngrijire a copilului bolnav de până în 7 ani - Frici de mămici

  • Pingback: Concediul de îngrijire a copilului bolnav de până în 7 ani - Frici de mămici

  • 07/09/2016 at 5:15 pm
    Permalink

    Sa clarificam putin ce inseamna bolnav si contagios. De ex. boli ca tuberculoza, scarlatina, varicela etc etc sunt contagioase de dinainte de manifestare a primelor simptome. Nici macar copilul nu a apucat sa zica: mami, ma ca doare burta si eu deja am luat e-colii de la ea (am o sensibilitate la asta si m-am ferit cat pot, si de fiecare data am facut cu fata viroze gastro intestinale, eu mai puternic ca ea). Tuberculoza din perioada de incubatie (adica 3 saptamani) apoi incepe sa se manifeste cu forme de oboseala, paloare, nimic care sa ingrijoreze, astfel un om cu tbc ajunge sa circule si sa lucreze si sa pupe vecinii si paharul la crasma timp de luni de zile.
    Apoi, functie de boala, unele din momentul eruptiei nu mai sunt contagioase (la bube); la varicela la 7 zile de la primele bube (cand incep cojile), la scarlatina la 2 zile de la inceperea tratamentului cu antibiotice.

    Apoi, pt muci aposi, ochi curgand, stranut, tuse usoara, atrag atentia ca sunt forme de alergie. 20% din persoanele din orase au alergii mai mici sau mai mari. Nu e contagios.
    Sunteti medic? atunci stiti ca e foarte greu de separat o alergie de o raceala cu un screening complet (pana la analize), d-apoi asa, din goana ochiului prin parc.

    Eu am tratat asta cu senin si calm, copilul cocolosit nu e un copil sanatos ci tinut in eprubeta. De 5 ani pot zice ca nu am mai trecut pe la farmacie, toata casa. De la cateva sapt. am iesit in parc si piete, copilul fiind membru la activitatile noastre de afara, si de 2 ori pe zi la loc de joaca in parc, etc. In continuare cred ca imbolnavirile se leaga si de starea psihica a familiei, de conflicte etc.

    Reply
    • 27/09/2016 at 4:32 pm
      Permalink

      Desigur ca imbolnavirile pot aparea si ca somatizari ale unor suferinte emotionale, dar asta nu inseamna ca este ok sa fim expusi in mod inutil la tot felul de boli!

      Reply
  • 07/09/2016 at 9:33 pm
    Permalink

    Nepotul meu de 5 ani a avut scarlatina. Este un copil ffff energic, activ, neastamparat, nu neaparat in sensul rau, dar are nevoie sa-si consume energia. Pentru ca nu a mai rezistat sa stea in casa (asa cum il tinea mama lui de cateva zile bune), a sarit pe geam afara in gradina blocului. (stau la parter, slava Domnului), in timp ce mama pregatea masa la bucatarie.

    Stiu, pare un banc, pare ca tratez cu amuzament cazul, dar inclin sa cred ca si eu am in casa un copil cam pe acelasi stil (momentan are doar 2 ani), care este ff greu de tinut numai in casa sau numai cu activitati statice. Chiar daca facem jocuri fizice (ne luptam, ne calarim etc), se vede ca are nevoie de joaca in aer liber. Credeti-ma, am incercat sa-l duc la pas pe stradute, merge si treaba asta, dar nu zile in sir…

    Va scriu cu inima stransa, poate ma veti judeca… Sunt perfect de acord cu ce ati scris, si eu imi feresc puiul in parc de copii care au semne vizibile de boala, insa copiii sunt atat de diferiti. Iar parintii uneori efectiv nu mai stiu ce sa faca, sunt obositi, stresati, poate si ei bolnavi, nu au energia necesara sa mai inventeze jocuri de interior…
    Si asa cum spuneam, copiii sunt fff diferiti. Poate ca nu au rabdare sa stea la o masuta sa deseneze, sa se joace cu plastilina sau sa se uite pe carti, nu acorda prea mare atentie pom-pom-urilor, etc. Chiar am incercat cu puiul meu, dar el prefera pietre, bete, tobogane, sfori de catarat, orice il stimuleaza sa faca miscare, sa se catere. Iar cand nu vede copiii din parc 2-3 zile se vede ca e ca un leu in cusca…

    Reply
    • 27/09/2016 at 4:34 pm
      Permalink

      Noi pentru consumat energia preferam sa mergem intr-o drumetie intr-un loc mai retras sau sa alergam pe stradute mai ferite si pana acum a functionat de fiecare data. Clar fiecare copil este diferit, dar cred ca treptat le putem explica de ce nu au voie in parc atunci cand sunt bolnavi.

      Reply
  • 07/09/2016 at 10:53 pm
    Permalink

    Articolul mi se pare exagerat. Nu am vazut in parc copii care sunt in faza acuta a bolii. Faptul ca exista in parc copii carora le curge nasul sau tusesc nu inseamna ca sunt contagiosi. Ai tu certitudinea ca un copil se imbolnaveste de la ei? Poate se imbolnaveste in drum spre parc sau la iesirea din parc, avand in vedere ca virusii exista si se transmit pe calea aerului, nu pot fi restrictionati la un anumit perimetru(cand bate vantul mai ales se raspandesc foarte usor). Vad in fiecare zi in parcuri mame din astea disperate.N au alta grija decat sa studieze copiii din parc sa vada in ce stare de sanatate se afla.

    Reply
    • 27/09/2016 at 4:36 pm
      Permalink

      Noi mergem rar in parc si cu siguranta nu sunt o mama disperata, incerc sa ii las copilului cat mai multa libertate si in principiu nu ma intereseaza ce fac restul oamenilor din parc in afara de cei care interactioneaza direct cu copilul meu. Am scris si in articol ca virusurile se pot lua de oriunde, dar mersul bolnav in parc poate fi evitat, dupa parerea mea.

      Reply
  • 08/09/2016 at 12:38 pm
    Permalink

    Și mie mi se pare exagerat articolul. Când un copil este bolnav, are nevoie de aer curat, de mișcare, să se joace, să uite un pic de suferința prin care trece, iar în orașele mari parcurile sunt singurele locuri care oferă așa ceva. Să ții copilul închis în casă nu este opțiune prea bună pentru evoluția bolii lui (asta dacă nu cumva doctorul recomandă izolare la domiciliu), să îl duci în mall-uri nici nu se discută, deci copilul are nevoie de aer curat pe care îl găsește în parc. La fel cum spunea cineva mai sus, ceea ce este contagios poate fi contagios și înainte să se manifeste ca atare. Poți să ai simptome abia la câteva săptămâni după ce ai contractat un virus. Copiii au nevoie să meargă în parc, fie sănătoși, fie cu muci și tuse. Să învățăm să fim buni și să ne bucurăm de lucrurile care le fac bine copiilor noștri și atunci când sunt sănătoși, dar mai ales atunci când sunt bolnavi.

    Reply
    • 27/09/2016 at 4:38 pm
      Permalink

      Eu nu am spus sa tinem copilul in casa, ci doar sa evitam sa intre in contact cu copii mai vulnerabili, bebelusi, femei insarcinate si orice alti oameni pentru care o boala contagioasa (cum sunt bolile copilariei, de exemplu) poate insemna probleme reale.

      Reply
  • 08/09/2016 at 7:38 pm
    Permalink

    Noi am fost la un loc de joaca din parc. Toate bune si frumoase pana cand am auzit o bunicuta care ii ruga pe ceilalti copii sa ii lase nepotelul primul pentru ca este bolnavior. Neputand sa imi stapanesc grija insa si curiozitatea am intrebat ce are micutul. Raspunsul primit a fost: ” vomita, face scaune moi de 8 zile si a slabit foarte mult”. Intrebarea mea pertinenta a fost: Analize ati facut? Raspuns “Nu”……I-am explicat bunicii ca trebuie neaparat dus la doctor si facut analize deoarece ce are este foarte contagios..si copiii mei au avut si o luna i-am tinut departe de colectivitate. Unde Doamne iarta-ma le este mintea parintilor???????????? (de permis isi permiteau …mititelul era imbracat cu haine foarte scumpe)

    Reply
  • 09/09/2016 at 12:39 pm
    Permalink

    Nu cred ca Raluca se gandea la cei care sunt in perioade de incubatie si, nah, apartinatorul habar nu are, asa ca il duce in parc, la joaca…
    Cred ca se referea fix la ce spune Oana mai sus, cazuri din astea am intalnit si eu in parc. Consider ca este lipsa de respect fata de cei din jur, fata de ceilalti parinti, fata de ceilalti copii. Si, de ce nu, nu in ultimul rand!!!, si fata de propriul copil, pt ca un copil deja bolnav si in tratament are imunitatea scazuta si are toate sansele sa mai ia ceva de la ceilalti peste ceea ce are deja.

    Nu sunt adepta ideii “stat in casa izolat” decat atunci cand medicul recomanda asta, dar poti iesi cu el la plimbare sau in parc, fara sa-l duci la loc de joaca. In functie de varsta copilului, cand e mai maricel, ii poti explica si te poti intelege cu el. Si, cred eu, asta il si responsabilizeaza: il inveti un model in care iti pasa si de ceilalti.

    Am dat de mama care si-a scos fiica de 4 ani, cu 39 febra, la locul de joaca din parc…se vedea pe bietul copil ca avea ochi de licurici si abia isi tara picioarele…Cand am intrebat-o de ce, a zis “pai in casa murim de cald” (era perioada de canicula). Ok, de ce nu iesi pe o banca la umbra cu ea? Copila oricum nu avea zvac de joaca..maraia si plangea nonstop..ce sa zic, numai minunat nu se simtea..
    Am de de mama care a iesit cu fiul ei cu enteroviroza…am aflat asta cand fiul ei a vomitat pe trotineta alui meu…
    Daca voua vi se pare normal sa se intample asta..ah, well, sper doar sa nu nimerim in aceleasi parcuri!!!!

    Caci poate ca eu nu vreau sa-mi imunizez asa fiul!!!!

    Si, da, eu va resepct pe voi. Nu-l tin pe fi-miu in casa decat cand imi recomanda pediatrul, dar cand e contagios sau cand inca nu stiu ce are (de ex astept rezultate de analize, sunt printre “nebunele” care nu dau tratament dupa ureche ci dupa rezultate de analize, cand situatia o cere!) ies cu el si stam pe bancuta sau ne plimbam… Cu o carte, cu jucarii, cu creta, cu orice vrea el.. Stam la aer, dar nu in mijlocul copiilor. Si uite ca si un copil de 4 ani si ceva poate sa inteleaga asta si nu se da cu curu de pamant pt ca nu-l duc la locul de joaca..
    p.s.
    Nu, nu sunt medic pediatru, dar am in familie, asa ca asta este opinia imprumutata de la cineva care stie ce spune.

    Reply
  • 09/09/2016 at 12:52 pm
    Permalink

    p.s.
    Inca ceva, care va face multe mamici sa se revolte: cred ca, de multe ori, parintii aleg sa faca asta pt ca LOR LE ESTE MAI USOR. E mai simplu sa-l lasi la loc de joaca/gradi decat sa-i dedici 100% timpul tau, sa inventezi tu jocuri, sa fii acolo doar pt el, nu??!!!???

    Reply
  • 09/09/2016 at 3:16 pm
    Permalink

    Ce te faci cu copiii care nu sunt vizibil contagiosi si care au cate o boala a carei perioada de incubatie este de cateva zile si se manifesta din a treia zi de boala (deci nu stie nici doctorul ca e bolnav). Cred ca putem comenta de locurile inchise de joaca unde parintii platesc ca sa isi lase copilul o ora sa se distreze dar nu e cazul sa extrapolam la parcul din aer liber ca pana la urma eu daca vin cu copilul de la cabinetul doctorului si ne intersectam la trecerea de la semafor si ai ghinionul sa stai la rosu e cam aceeasi treaba.

    Reply
    • 27/09/2016 at 4:40 pm
      Permalink

      Care este diferenta dintre locurile de joaca platite si cele gratuite din punctul de vedere al bolilor?

      Reply
  • 25/11/2016 at 2:26 am
    Permalink

    Sustin articolul 100% aveti dreptate

    Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: