Ce am invatat in 2016

Anul 2016 a fost unul dintre cei mai plini ani din viata mea. S-au intamplat atat de multe lucruri neasteptate incat nici nu imi vine sa cred cat de diferit a fost acest an fata de ce ma asteptam la inceputul lui.
A fost primul an dupa mult timp in care nu mi-am facut o lista de obiective la inceput de an si privind inapoi la tot ce s-a intamplat imi dau seama ca ar fi fost greu sa realizez orice obiective printre atatea schimbari.
2016 a fost un an care m-a invatat multe lucruri, un an in care m-am redescoperit pe mine si in care mi-am infruntat multe frici. Am trait multe bucurii, dar si multe dezamagiri. Am avut momente in care m-am simtit imens de fericita, dar si altele in care tristetea ma coplesea. A fost un an cu de toate si sunt recunoscatoare pentru toate lectiile de viata pe care le-am invatat in aceste luni.
Cea mai importanta lectie a fost ca pot face mai multe decat imi imaginez si ca in momentele grele trebuie sa am incredere in mine si sa am curajul de a-mi depasi limitele. Cand am ramas singura cu Bogdan dupa ce Adrian a plecat in America, m-am temut ca nu ma voi descurca singura cu toate treburile legate de plecare si cu toate formalitatile pe care inca trebuia sa le fac. Am terminat totul abia in seara de dinainte de plecare, dar am reusit.
Au fost cateva saptamani grele, in care la toate treburile legate de plecare s-au adaugat imbolnaviri ale mele si ale lui Bogdan, dar cumva am trecut impreuna peste toate.
Cand am decis sa nu plec in America odata cu Adrian si sa astept ca el sa se stabileasca acolo mai intai, a trebuit sa imi infrunt multe temeri si sunt fericita ca am facut-o, pentru ca mi-am dovedit mie ca sunt mai curajoasa decat credeam. Am decis apoi sa nu zburam direct la San Francisco, adica un zbor de 11 ore peste ocean, ci sa facem intai o vacanta la New York, lucru care a complicat lucrurile si a presupus doua zboruri: unul de 9 ore pana la New York (care de fapt a presupus vreo 20 de ore pe drum cu o escala de 6 ore la Berlin) si inca un zbor de 7 ore pana la San Francisco. Sunt fericita ca am ales sa mergem la New York, chiar daca multa lume se indoia ca va fi o vacanta reusita (fiind doar eu cu Bogdan), m-am simtit tare bine si m-am apropiat mai mult de Bogdan dupa ce am trait “aventura” asta amandoi.
2016 a fost anul cununiei noastre (un lucru la care nu ma asteptam deloc, mai ales ca nu mi-am propus niciodata sa “oficializam” relatia), dar a fost si anul in care relatia noastra a fost pusa la incercare cel mai mult. Am facut greseli, am uitat uneori sa fiu o partenera in adevaratul sens al cuvantului si am lasat de multe ori rolul de mama sa il acapareze aproape total pe cel de iubita. Stiu ca nu am facut bine si am facut amandoi eforturi sa reparam ce se stricase intre noi, iar acum sper doar ca 2017 sa fie anul in care sa ne concentram mai mult asupra cuplului nostru si sa ne amintim lectiile invatate anul trecut.
2016 a fost anul care m-a invatat sa fiu o mama mai buna, dar care mi-a aratat si vulnerabilitatile mele ca parinte. Inca sunt “puncte sensibile” care ma fac sa ma enervez, inca fac eforturi uneori sa fiu calma si nu pot spune ca asta a devenit ceva natural, dar macar ma simt mult mai in controlul emotiilor mele. Anul trecut a fost un an cu multe schimbari pentru Bogdan: trecerea de la cresa la gradinita (alta educatoare, alti colegi), timpul lung petrecut fara Adrian (care l-a afectat enorm) si mutarea in noua noastra casa, departe de tot ceea ce ii era cunoscut lui. Eu am invatat multe din felul in care el se adapteaza la schimbari, am inceput sa descifrez mult mai bine comportamentul lui si mi-am confirmat inca o data ca dragostea chiar vindeca tot.
2016 a fost si anul in care blogul meu a crescut cel mai mult, in care s-au strans tot mai multi oameni frumosi in jurul lui si in care am avut multe de invatat despre mine ca blogger. Ultima luna am petrecut-o departe de blog (am absentat motivat, abia astept sa va povestesc de ce) si recunosc ca mi-a lipsit enorm sa scriu aici. M-am bucurat enorm la fiecare mesaj care ma intreba cand revin, pentru ca blogging-ul este exact despre asta: despre a-ti dechide sufletul in fata altor oameni si a ajunge sa faci parte macar un pic din vietile lor. Va multumesc ca m-ati citit in acest an, va multumesc ca mi-ati scris atatea mesaje frumoase de-a lungul timpului si va multumesc ca v-ati gandit la mine atunci cand am lipsit! Promit sa revin si sper sa ma cititi si in 2017, iar comunitatea aceasta frumoasa sa stranga tot mai multi oameni noi.
Tot tumultul prin care am trecut in acest an m-a facut mai puternica, mi-a aratat care sunt oamenii care cu adevarat tin la mine si ma sustin neconditionat (si le sunt tare recunoscatoare) si mi-a dat mai mult curaj sa imi urmez visele indiferent de parerile celor din jur. Si asta va doresc si voua in 2017: sa aveti curajul de a va urma visele, de a va infrunta temerile, de a trai din plin fiecare moment!
Sa aveti un an nou minunat!