Povestea puilor de rață: Patru rățuște și multă bucurie pentru copii
Povestea rățuștelor noastre a început acum mai bine de un an, când școala copiilor a avut un proiect în care au adus ouă de găină în incubator. Timp de aproape 2 săptămâni, copiii au văzut cum puii ies pe rând din ouă și cresc tot mai mari pe zi ce trece.
După experiența asta de care ambii copii au fost foarte încântați, Bogdan a insistat să creștem și noi pui acasă, ca să poată interacționa cu ei mai mult și să învețe să aibă grijă de ei.
Spre bucuria copiilor, am găsit ușor o companie care se ocupă cu livrarea de incubatoare pentru grădinițe, școli și case de bătrâni. Când au văzut pe site că pot alege între ouă de găină și de rață, copiii au ales imediat rațele, cu care erau familiari datorită râului din apropierea casei noastre.
Am planificat asta încă de la finalul anului trecut, dar ouăle puteau fi livrate abia în primăvară, ca vremea să fie potrivită pentru pui atunci când sunt duși la fermă.
Dacă ar fi să descriu pe scurt cum a fost experiența noastră cu rățuștele, cred ca poza de mai jos cu Nicolas privindu-le cu atâta dragoste si bucurie spune mai mult decât aș putea exprima eu în cuvinte.
(Puteți da click pe poze pentru a le mări.)
Dacă vă gândiți să încercați și voi ideea asta cu copiii voștri, am scris mai jos mai multe detalii despre experiența noastră.
Ce include kit-ul de creștere a rațelor
În ziua livrării, un domn de la fermă a venit la noi acasă cu kit-ul pentru creșterea rățuștelor:
- un incubator mic cu 5 ouă din care urmau să iasă pui în următoarele 2-4 zile (conform estimărilor lor)
- o cutie mare în care să ținem rațele după ce ies din ouă (cutia conținea si un aparat special care făcea căldură pentru ca rațele să se poată adăposti sub el când le era frig)
- talaj și mâncare pentru rațe
- un ghid despre îngrijirea rațelor cu toate informațiile de care aveam nevoie ca să avem grijă de pui.
Am fost ajutați să instalăm incubatorul si să pregătim cutia pentru rațe. Bogdan a citit cu mare interes tot ghidul despre creșterea rațelor și am profitat de ocazie ca să învățăm cu toții lucruri noi despre micii noștri oaspeți.
Jurnalul rățuștelor
Incubatorul ne-a fost livrat intr-o zi de luni și ni s-a spus că primele rațe vor ieși din ouă cel mai probabil miercuri sau joi.
Copiii au fost foarte nerăbdători, iar Bogdan practic se mutase lângă incubator ca să nu rateze momentul apariției primei rațe. Spre norocul nostru, prima rață a început să iasă din oua miercuri dimineața, chiar înainte să plece copiii la școală.
Prima rățușcă a apărut pe la ora 7 și a primit numele Billy de la Bogdan (un nume pe care îl pregătise deja de săptămâni bune). Trei ore mai târziu, al doilea ou a început să se spargă și așa am cunoscut-o pe cea de-a doua rățușcă – Olivia (botezată de Nicolas după numele colegei lui preferate de la grădiniță).
Câteva ore mai târziu le-am mutat pe amândouă în cutia lor, sub aparatul de încălzire. După-amiază, când au venit copiii de la școală, au putut interacționa pentru prima dată cu ele și au fost tare bucuroși.
Joi dimineață, chiar înainte să plecăm la școală, a apărut a treia rață. A fost rândul meu să aleg un nume, așa că am botezat-o Pixy pentru că era tare mică și firavă.
Tocmai pentru că părea mai fragilă decât surioarele ei mai mari, Pixy a petrecut două ore în brațele mele, învelită într-o căciulă.
Vineri dimineață, rățușca Phoenix și-a făcut apariția si în scurt timp s-a alăturat surioarelor ei.
Din păcate, din oul al cincilea nu a ieșit nici un pui. Am așteptat până luni cum a fost sfătuiți, apoi le-am spus copiilor și ne-am despărțit de oul care mai rămăsese în incubator.
Tot luni a fost timpul pentru prima baie a rățuștelor și toate patru s-au bucurat foarte tare când au petrecut timp în cadă. Au înotat, au făcut scufundări și s-au curățat meticulos. Apoi, le-am uscat cu uscătorul de păr, ceea ce spre surprinderea noastră le-a plăcut mult.
Ce am învățat din experiența noastră cu puii de rață
Prezența rațelor în casa noastră au inspirat multe conversații interesante cu copiii. Pe lângă lucrurilor pe care le-au învățat despre rațe și creșterea puilor de pasăre în general, copiii au pus multe întrebări despre moartea puiului care nu a mai ieșit din ou, despărțirea de rațe atunci când au plecat la ferma, responsabilitatea creșterii animalelor.
Rațele sunt mult mai sociabile decât m-am așteptat. Nu doar că le plăcea să stea cu noi de fiecare dată când le scoteam prin casă, dar de multe ori ne “chemau” ele ca să interacționăm cu ele. Rațele au fost încântate să stea cu copiii și după ce explorau camera veneau să doarmă în mâinile lor.
Pe de altă parte, rațele fac multă murdărie pentru că își fac nevoile peste tot. Pentru Bogdan, curățatul după ele a fost o lecție foarte utilă despre partea mai puțin plăcută a creșterii animalelor.
Copiii au fost principalii responsabili de creșterea rațelor (sub supravegherea noastră), pentru că mi s-a părut important să se ocupe ei de toate aspectele legate de experiența asta. In afară de schimbatul talajului, Bogdan a făcut tot ce a fost nevoie pentru rațe (cu ceva ajutor de la Nicolas, care era dornic să fie și el implicat în tot).
În ziua în care ne-am luat la revedere de la rațe pentru ca ele să fie duse la fermă, am vorbit cu copiii despre cât de important este să facem ce este mai bine pentru ele, chiar dacă nouă ne-ar plăcea să le ținem cu noi mereu.
Nicolas a fost surprinzător de înțelegător, dar pentru Bogdan despărțirea a fost puțin mai grea (așa cum mă așteptam, pentru că el iubește animalele foarte mult).
Mă bucur mult că am avut ocazia să le oferim experiența asta copiilor. Ei nu au bunici “la țară” așa că încerc să compensez cât de mult pot cu vacanțe la ferme și oportunități cât mai multe pentru ei să interacționeze cu animale.
A fost tare frumos să fim parte din primele zile de viață ale micilor noștri oaspeți. Billy, Olivia, Pixy și Phoenix vor avea mereu un loc special în inimile noastre