Europa de acum este Europa copiilor nostri

Europa de acum este Europa copiilor nostri

Privesc la tot ce se intampla cu Europa in aceste ultimele luni si inca nu pot (si nici nu vreau) sa ma obisnuiesc cu lumea atat de schimbata in care traim acum. Mi se pare ca multi dintre cei din jurul meu nu dau importanta evenimentelor, fiindca ele sunt inca departe de noi si cumva avem impresia ca suntem feriti de ele. Dar aceste evenimente sunt mai mult decat reale si din pacate mult mai aproape de noi decat credem: oameni nevinovati mor in razboaie politice care nu le apartin (asa cum s-a intamplat in Ucraina si se intampla acum

Oameni care nu ne mai pot imbratisa

Oameni care nu ne mai pot imbratisa

Cand imi este greu imi amintesc de imbratisarea aceea calda si blanda, care imi aducea liniste si ma facea sa uit macar cateva momente de orice ma supara. Bratele ei au fost de multe ori locul meu de refugiu si acum nu mai sunt… Iar ceva din echilibrul meu interior s-a pierdut odata cu lipsa ei si uneori, chiar si dupa atata timp, ma doare mult ca nu ma mai poate imbratisa. Sunt oameni care atunci cand pleaca dintre noi iau cu ei o parte din sufletul nostru si lasa acolo un gol pe care nimeni vreodata nu il poate

Obiectivele din 2015 – un bilant la final de an

Obiectivele din 2015 – un bilant la final de an

La inceputul anului 2015 am scris o lista de obiective pentru acest an, cu mult optimism si cu speranta ca le voi putea indeplini pe toate. Acum la final de an este timpul sa trag linie si sa vad ce am indeplinit si ce nu, dar mai ales sa invat din toate astea si poate la anul sa imi pun obiective mai realiste. A fost un exercitiu bun aceasta lista. Chiar daca de cativa ani buni la inceputul fiecarui an imi stabilesc obiective, trebuie sa recunosc ca uneori nici nu mi le mai aminteam pe toate pana la finalul anului,

Un altfel de dar de ziua mea

Un altfel de dar de ziua mea

Mereu am asteptat ziua mea cu multe dorinte. Cand eram mica imi doream cadouri muuuulte si de fiecare data primeam daruri care ma faceau fericita. Treptat, cand am crescut si am inceput sa pot sa imi fac singura daruri, cadourile au inceput sa conteze mai putin. Desigur ca ma bucura orice dar :-), dar mai mult ma incanta mesajele de la oameni dragi, gandurile lor frumoase si norocul de a fi alaturi de cei pe care ii iubesc. Astazi mi-am inceput ziua cu imbratisarile lui Bogdan si cu felicitarea primita de la Tati, iar dragostea lor mi-a umplut toata inima.

Omul care ma iubeste

Dragostea vine uneori pe neasteptate, atunci cand nici nu iti imaginezi ca il ai in fata pe omul care iti va cuceri intreg sufletul. Asa s-a intamplat si pentru mine, cand am descoperit ca barbatul frumos, cu par blond si ochi mari, caprui este omul langa care imi doresc sa raman pentru totdeauna. Iar norocul meu a fost ca el sa se indragosteasca pe mine in felul acela minunat, sincer si autentic. Sa vrea si el sa ramanem impreuna, sa impartim acelasi pat, sa mancam din acelasi bol de cereale, sa descoperim impreuna lumea. Si cred ca la inceput i-a

O tara care m-a dezamagit (din nou)

O tara care m-a dezamagit (din nou)

Romania m-a dezamagit de multe ori. De atat de multe ori incat m-am gandit deseori sa plec, pentru mine si mai ales pentru copilul meu. Dar tragedia de vineri noaptea mi-a adus acel sentiment teribil de neputinta si de constientizare a faptului ca traiesc intr-o tara care nu poate sa ne ofere mai mult. Traim intr-o tara in care.. .. nimeni nu isi asuma responsabilitatea asigurarii unui minim de siguranta in locuri unde se strang sute de oameni in fiecare noapte de weekend. Proprietarii se gandesc la profit mai mult decat la oameni, autoritatile prefera sa inchida ochii si sa aprobe

Dragule, sunt tot femeia de care te-ai indragostit

Dragule, sunt tot femeia de care te-ai indragostit

Omul pe care il iubesc mi-a reprosat de multe ori in ultimele luni ca nu mai sunt la fel de ambitioasa ca inainte. Ca nu mai sunt femeia pe care o stia el, care voia sa fie mereu prima, care conducea echipe, care coordona proiecte, care se incapatana sa isi construiasca o cariera inca din timpul facultatii. Imi spune ca isi imagina mereu ca la varsta asta voi fi managerul unui mare departament dintr-o mare corporatie. Fara sa se gandeasca ca sunt o femeie cu un job in domeniul financiar pe care sigur multi oameni de varsta mea si l-ar

De ce nu vreau sa-mi cresc copilul in Romania

De ce nu vreau sa-mi cresc copilul in Romania

Sambata eram la Muzeul Satului, admiram mame imbricate in ie, imi strangeam in brate copilul si priveam panglica tricolora prinsa la incheietura mainii mele. Imi placea mult sa fiu acolo, alaturi de oameni frumosi, in linistea intrerupta doar de galagia vesela facuta de copii. Romania are multe lucruri frumoase, locuri aparte, oameni minunati, dar cumva undeva, in sufletul meu, toate astea nu mai sunt de ajuns. Si asa au aparut gandurile de a pleca in strainatate, intr-o tara care sa ne ofere lucruri care ne lipsesc aici. Multa lume nu intelege dorinta mea, pentru ca aparent avem ce ne dorim:

Inelul, rochia si actul care ne-ar uni

Inelul, rochia si actul care ne-ar uni

Sunt o femeie atipica, recunosc. Nu visez la rochite vaporoase si la pantofi sclipitori, nu sunt o fiinta delicata si dornica de a fi protejata, nu am visat niciodata la un print care sa ma “salveze” si la o viata de printesa. Imi place sa fiu independenta, vreau sa cred ca sunt o femeie puternica si imi place ca iubirea sa ma completeze si sa imi dea acea sclipire in privire pe care o au doar femeile indragostite. Am crezut mereu in dragostea adevarata, chiar si in perioada in care nu mai eram sigura ca o voi intalni. Dar apoi

Sunt o mama imperfecta

Sunt o mama imperfecta

De multe ori mamele sunt supuse unor presiuni provenite dintr-o falsa perceptie a vietii de parinte, in care femeia ar trebui sa fie o super-mama, mereu cu zambetul pe buze, cu casa curata si parul recent coafat. Societatea promoveaza constant imagini idealizate ale unor mame perfecte, care nu se enerveaza, nu se plang, au timp de toate si arata minunat chiar de a doua zi dupa nastere. Asa ca imediat dupa ce am nascut ma gandeam des ca poate este ceva in neregula cu felul in care gestionez eu situatia, desi de obicei in viata am fost mereu o persoana organizata