Nasterea prin cezariana la Sanador

Am ales sa scriu aici cat mai detaliat despre nasterea la maternitatea Sanador din dorinta de a fi de folos atat femeilor care vor naste aici, cat si celor care vor naste prin cezariana si vor sa stie ce presupune aceasta procedura.

Programasem cezariana cu trei zile inainte, asa ca de dimineata am plecat la maternitate pregatiti pentru ce va urma. Ni s-a spus sa fim cu trei ore inainte acolo ca sa putem trece linistiti prin toate etapele. Internarea a dura putin, am completat cateva formulare si apoi am fost condusi la etajul 4 unde aveam camera. La maternitatea Sanador puteam alege intre rezerva single cu un singur pat si rezerva dubla unde imparteam camera cu inca o persoana. Am ales rezerva simpla din doua motive, pentru ca asa putea sta cineva cu mine peste noapte si pentru ca puteam primi vizitatori care sa stea mai mult in camera.

In salon am primit un halat colorat si papuci ca sa ma schimb si sa ma pregatesc pentru investigatiile care urma. Am cunoscut-o pe moasa, care insa nu a avut un rol atat de important pentru ca am nascut prin cezariana. Au urmat analizele de sange (nu sunt necesare in mod normal, dar din cauza ca eu aveam trombocitopenie au fost obligatorii la internare) si analizele de col, necesare pentru a evita prezenta vreunei infectii care sa afecteze nasterea.

Dupa un timp de asteptare in salon am fost mutata in sala de travaliu, desi in situatia mea nu era vorba de travaliu pentru ca bebe nu cobora in pelvis. Acolo mi s-a montat branula, procedura care doare foarte putin, simti doar o intepatura, iar apoi a fost montata perfuzia de hidratare obisnuita.

In sala de travaliu am asteptat rezultatele analizelor, care au fost aduse de doamna doctor. Nivelul trobocitelor era de 97, mult sub valoarea minima de 150, asa ca anestezistul a fost intrebat daca este de acord sa faca anestezie in aceste conditii. Problema care ar fi putut aparea era o sangerare mare la nivelul intepaturii si formarea unui cheag de sange, dar doctorul a considerat ca nu ar trebui sa apara astfel de complicatii.

Ulterior doamna doctor ginecolog a completat o fisa cu starea mea inainte de cezariana si impreuna am asteptat ca sala de operatii sa fie pregatita. Am intrat in sala cu o intarziere de aproape o ora, pentru ca era o zi foarte aglomerata, cu multe gravide programate.

Am fost dusa in sala de operatie unde l-am cunoscut pe doctorul anestezist, care mi-a inspirat imediat incredere.

Anestezia peridurala

Procedura prin care se face anestezia este scurta si doar putin dureroasa. Initial medicul dezinfecteaza toata zona spatelui cu o substanta care da o senzatie usoara de rece. Apoi se face o mica injectie cu rolul de a anestezia pielea la suprafata si care se simte ca o intepatura mica. Doctorul verifica regiunea lombara pentru a vedea intre ce vertebre este cel mai bine sa introduca acul. Am stat cu umerii stransi si inclinata in fata cat de mult am putut, cu ajutorul asistentei.

La patrunderea in spate a acului se simte o presiune pe locul respectiv, dar fara durere. Dupa introducerea acului medicul introduce pe acolo substanta pentru rahianestezie, iar ulterior se simte o incalzire treptata si amortirea piciorelor. Tot prin acel loc doctorul introduce firul pentru anestezia epidurala, care va fi necesara dupa operatie pentru calmarea durerilor. Apoi capatul firului se aduce peste umar si este lipit undeva pe piept pentru a se injecta anestezic cand va fi nevoie.

Pe spate sa pune un plasture mare care sa acopere zona in totalitate, care va fi scos abia la scoaterea firului.

In total procedura dureaza cel mult 10 minute, se simte un usor discomfort, dar daca anestezistul este bun nu apare durere deloc.

Operatia de cezariana

Dupa ce anestezia si-a facut efectul am fost intinsa pe masa de operatie. Atunci mi-a fost introdusa sonda urinara care a fost pastrata pana a doua zi cand am putut merge singura la baie. Introducerea sondei a fost nedureroasa pentru ca eram deja anesteziata si nu am simtit nimic. In fata mea a fost pus un paravan din material ca sa nu se vada zona unde se opera. Mainile au fost intinse in lateralul corpului, la o mana aveam montata perfuzia si la cealalta aveam un aparat care masura tensiunea la un interval de cateva minute.

Langa capul meu a stat permanent anestezistul care ma intreba cum ma simt si uneori imi spunea ce se mai intampla in burtica.

Chiar daca eram anesteziata simteam inca tactil ce se intampla pe burtica, am simtit cand au dezinfectat locul, dar durere nu se simte absolul deloc.

Prima parte a operatie este efectuarea inciziei prin care se taie pielea, stratul de muschi si ulterior uterul. Taietura se face orizontal, undeva la nivelul pubian. Dupa cel mult 10 minute doctorul ajunge la bebe, care este protejat de sacul amniotic. Apoi doctorita l-a scos de acolo, am auzit primul planset si am simtit o emotie intensa. Mi s-a spus ca este un copilas mare si ca este totul in regula. Apoi bebe a fost preluat de doctorul neonatolog, care a facut procedurile normale despre care voi vorbi separat.

Dupa procedurile elementare asistenta mi l-a adus pe bebe langa mine, l-am pupat pentru prima data si i-am vorbit. Era atat de micut, m-a cucerit imediat si lacrimile au inceput sa imi curga datorita emotiei mari din acele momente.

Apoi bebe a fost dus in sectia de neonatologie, iar eu am ramas in sala de operatie, unde doctorita de ocupa de coaserea operatiei. Aceasta este o procedura care dureaza mai mult, pentru ca trebuie cusute cu atentie toate straturile. In aceasta parte a operatiei am fost partial adormita, imi amintesc unele lucruri pe care mi le spunea doctorita despre bebe, dar in majoritatea timpului am dormit. Timpul a trecut repede si apoi am fost dusa in sectia de terapie intensiva.

Recuperarea la terapie intensiva

Salonul de terapie intensiva era structurat in mai multe portiuni separate cu paravan, unde era plasati pacientii care soseau din salile de operatie. Acolo am avut in continuare perfuzia si aparatul de tensiune montat pe mana, care lua automat tensiunea la intervale stabilite. Pe picioare am avut ciorapi care sa stranga venele si sa ajute la evitarea trombozelor, pe care i-am pastrat pe toata perioada cat am stat in maternitate.

Dupa ce am fost adusa acolo am avut o perioada cu frisoane puternice, tremuram tare si parca se misca patul cu mine. Asistenta a sunat la anestezist care i-a spus ce medicament imi poate da pentru a ma simti mai bine. Efectul a venit destul de repede, iar doctorita ginecolog mi-a adus chiar un ceai cald cand a trecut sa vada cum ma simt. In salon au putut veni pe rand cei dragi, imbracati cu halate speciale, iar asta m-a facut sa ma simt mai bine.

Treptat a trecut efectul anesteziei si am inceput sa imi simt piciorele, iar asistentele mi-au spus sa le misc de indata ce pot. Am stat la terapie intensiva pana a trecut efectul anesteziei, adica doar cateva ore, apoi am fost dusa in salon.

Recuperarea in zilele urmatoare

Imediat dupa operatie am stat in salon, la pat pana a doua zi dimineata, adica in total cam 18 ore, timp in care am folosit optiunile patului, prin care puteam ridica spatarul ca sa stau mai ridicata. Durerea a fost suportabila, daca aveam orice discomfort puteam cere sa mi se dea suplimentar anestezic pe cateterul montat de doctor. Puteam cere calmante prin perfuzie, dar chiar nu a fost nevoie. Cantitatea ceruta de fiecare persoana din anestezic depinde de toleranta la durere, am cerut doar de doua ori sa mi se puna suplimentar, dar sigur as fi putut cere mai mult daca as fi considerat necesar.

In dimineata urmatoare am fost ajutata de asistenta sa ma ridic din pat. Acesta cred ca a fost cel mai dificil moment, pentru ca abia ma miscam si a fost dureros sa ma misc.

La ridicarea din pat se simte durere la locul operatiei si o durere in piept pentru ca organele coboara in abdomen, iar in primele momente am fost destul de ametita. Fiecare persoana trece diferit prin acest moment, pentru unele este mai usor, pentru altele mai greu.

Totusi este important ca mobilitatea sa fie recuperata cat mai repede, este una dintre cele mai bune metode de recuperare. Se pot face scurte plimbari prin camera si pe holul maternitatii, dar cu insotitor preferabil pentru ca pot aparea ameteli. Tot a doua zi mi-a fost verificata operatia si plasturele a fost scos pentru ca rana sa se vindece mai usor la aer. Firul de la anestezie a fost scos tot atunci, a fost desprins plasturele de pe spate, iar asistenta a scos partea care intra intre vertebre. Procedeul inseamna putin discomfort, dar fara durere. In dimineata zilei a treia am facut primul dus, mi s-a spus ca pot uda fara probleme locul operatiei.

In ziua a treia am facut tot posibilul sa ma ocup de bebe singura ca sa ma obisnuiesc cu toate treburile care vor urma. Ridicarile din pat inca erau destul de dureroase, dar cu cat ma miscam mai mult cu atat simteam ca pot fi mai activa. Pentru mine erau grele miscarile in pat, atunci cand trebuia sa imi schimb pozitia si am avut nevoie de destul de mult ajutor ca sa pot face tot ce doream.

Un alt efect mai putin placut al operatiei este incetinirea tranzitului intestinal, care duce la constipatie si balonare. Aveam burta foarte umflata si dureroasa la palpare, iar problema balonarii a disparut doar a treia zi cu ajutorul medicamentelor. In ziua urmatoare urma sa plec acasa si deja ma simteam mai bine, adica am putut sa ma plimb prin maternitate si sa ma ocup de toate formalitatile de plecare.

Pe parcursul internarii durerea este atenuata cu anestezia epidurala in prima zi, iar apoi cu calmante la cerere prin perfuzie care sa elimine cat mai multe dintre discomforturile aparute. La externare am primit de la medic indicatii despre etapele urmatoare pana la vindecarea finala.

Dupa plecarea din maternitate

Durerea dupa operatie se diminueaza dupa primele zile, dar totusi ramane o problema reala. Am avut dureri la ridicarea din pat, la mers si imi era greu sa ma aplec. Am incercat sa fiu cat mai atenta cu tot ce faceam si in prima saptamana ajutorul este important. Am respectat toate indicatiile doctoritei, adica am luat vitamine in continuare (Elevit, ulei de somon, Magne B6), plus cateva medicamente prescrise pentru prima saptamana, unele pentru eliminarea lohiilor (scurgeri de sange prin care se curata uterul dupa nastere), altele pentru diminuarea durerilor, la nevoie, pe care insa nu a fost necesar sa le folosesc prea mult.

Dupa o saptamana de la operatie am fost la control sa mi se scoata firele, procedura care nu doare absolut deloc. Am programat urmatorul control la sase saptamani dupa nastere, cand doctorul va verifica daca procesul de vindecare este incheiat complet.

Locul operatiei trebuie curatat cu betadina in fiecare dimineata si seara, precum si dupa fiecare dus. Lohiile pot continua pana la sase saptamani, dar scad mult in intensitate. Trebuie evitat efortul, iar sport se poate face abia dupa trei luni de la nastere, pentru a fi siguri ca locul este refacut.

Nasterea prin cezariana este totusi o operatie, asa ca trebuie luate in considerare toate elementele negative pe care o interventie chirurgicala le aduce. Trebuie spus cu sinceritate ca momentele de dupa operatie aduc destul de multa durere, dar bucuria de a avea un bebe ajuta enorm la vindecare. Citisem multe povestiri ale unor nasteri din dorinta de a ma informa, dar cu greu am gasit relatari obiective, care sa cuprinda detalii despre operatie si acum am incercat sa prezint totul cat mai clar pentru a fi de folos celor care vor trece prin asa ceva.

Mi se pare important ca orice femeie sa fie pregatita pentru ce aduce aceasta operatie, pentru a trece prin acest moment fara teama, sa fie informata si sa nu fie coplesita ulterior de momentele mai putin placute. Cu ajutorul unor doctori buni nasterea prin cezariana devine un moment usor de depasit si mai ales plin de emotie pentru ca este modul in care bebe ajunge in bratele noastre.

Despre nasterea la Sanador

Pe langa procedurile legate de cezariana as vrea sa scriu separat despre nasterea in maternitatea Sanador, pentru cei care se gandesc sa faca aceasta alegere si vor sa afle mai multe. Pentru mine aceasta a fost cea mai buna hotarare si daca voi mai naste cu siguranta voi alege aceiasi echipa de doctori si aceiasi maternitate.

Maternitatea ofera conditii foarte bune si asistentele sunt amabile, mereu la dispozitia pacientilor. Acolo aveam un telefon prin care puteam suna oricand asistentele pentru mine si personalul de la neonatologie pentru cand bebe avea nevoie de ceva. De fiecare data au venit repede si mi-au oferit ce am cerut.

Pe langa doctorii de la operatie, adica doamna ginecolog si domnul anestezist, care au fost ireprosabili, am admirat profesionalismul doctoritei neonatolog care a fost mereu amabila si dispusa sa ne raspunda la toate nedumeririle.

Lucrurile care ar fi putut merge mai bine:
– asistentele sa imi dea mai multe detalii despre medicamentele care mi se administrau, pentru ca uneori primeam injectii si pastile fara alte informatii si eram nevoita sa intreb care este rolul lor in vindecare
– cazarea pentru insotitor a fost facuta pe un fotoliu extensibil care era destul de incomod, desi in rest mancarea oferita persoanei care a stat cu mine a fost chiar gustoasa
– insotitorul nu a fost lasat sa participe la baita demonstrativa, desi el era cazat in mod oficial in maternitate si cred ca ar fi fost util sa fie acolo
– alaptarea ar trebui incurajata mai activ, adica sa se ofere mai multe informatii si sa fie asistate sesiunile de hranire pentru a se depasi etapele dificile.
Lucruri care mi-au placut:
– conditiile din camera, curatenia intretinuta mereu si mancarea adecvata unei persoane care a trecut prin cezariana, dar in acelasi timp gustoasa
– posibilitatea de a chema oricand asistentele si promptitudinea acestora in a veni atunci cand le chemam
– sfaturile primite de la asistentele de la neonatologie, care ne-au spus cu rabdare ce avem de facut
– doctorii mi-au dat mereu incredere si pe tot parcursul perioadei petrecute acolo am simtit ca sunt cu o echipa de profesionisti care fac tot posibilul sa fie bine pentru bebe si pentru mine, lucru esential pentru a incepe cu bine aceasta noua etapa de viata
– am fost sustinuti in toate formalitatile legate de bebe si la plecare ni s-au spus clar etapele urmatoare pentru a sti ce vom avea de facut.

Daca aveti un doctor bun care lucreaza la Sanador si aveti posibilitatea sa nasteti acolo va sfatuiesc sa faceti asta. Evident doctorul va conta mereu cel mai mult in alegerea unei maternitati, dar cred ca un element decisiv este cel legat de conditiile din maternitate si de felul in care pacientii sunt tratati, cu respect si mai ales cu multa implicare.

Mai multe informatii despre nasterea la Sanador gasiti aici, despre bagajul pentru maternitate puteti citi aici, iar daca aveti intrebari va astept cu drag cu comentarii.

---