Ce este cu adevarat important in viata – o lectie pentru copiii nostri

Copiii invata de la noi ce este cu adevarat important in viata si sta in puterea noastra sa le aratam care sunt valorile pe care ar trebui sa le pretuiasca. Noi putem face diferenta intre un copil care stie sa se bucure de un moment de tandrete, de o alergare cu picioarele goale prin iarba plina de roua, de un mar mancat cu pofta pe o bancuta retrasa din parc si un copil care a invatat ca fericirea ar trebui cuantificata in jucarii noi, distractii scumpe prin mall si pungi pline de bomboane.

Recent ma aflam la un eveniment in cadrul caruia se ofereau si mici daruri pentru participanti, initial gandite pentru a fi oferite la finalul intalnirii. Pungile cu cadouri insa au atras multi parinti si bunici care venisera cu copiii fara a sti macar despre ce este vorba acolo, doar atrasi de pungutele colorate. Desigur ca un cadou incanta pe oricine, si eu ma bucur ca un copil cand primesc un dar frumos, dar ceea ce m-a intristat mult a fost atitudinea unora dintre adultii prezenti acolo, care facusera din obtinerea unui cadou singurul scop al venirii la eveniment. Majoritatea erau bunici si probabil ca faptul ca ei traisera o copilarie cu mai multe lipsuri i-a facut sa aiba o atitudine foarte insistenta, chiar daca ea deranja in mod evident bunul curs al evenimentului. Nu s-au aratat dornici in nici un moment sa mearga cu cei mici la locul de joaca amplasat acolo si nu s-au interesat nici un moment despre ce este vorba in discursurile invitatilor. Poate nici nu as fi bagat in seama comportamentul lor daca nu m-ar fi intristat mult dialogurile surprinse intre ei si copii. M-a durut sa aud replici adresate celor mici in care ii indemnau sa obtina cu orice pret un cadou: “du-te si cere si tu acolo sa primesti ceva”, “nu plange aici, du-te si plangi acolo ca sa iti dea si tie”, “nu fi fraier sa stai aici, vrei sa ramai fara cadou”. Copiii pareau bulversati de atatea insistente, ei isi doreau sa mearga sa se joace, dar impinsi din spate de adulti multi ajunsesera sa cedeze si sa incerce sa obtina cadoul atat de dorit de cei mari. Mi-a parut rau sa ii vad stand pe bancuta si ascultand indemnurile bunicilor de a cere cu orice pret un cadou, mai ales ca se vedea ca multi dintre ei nici macar nu isi doreau asta.

Si atunci m-am gandit ca adultii ajung de prea multe ori sa le transmita copiilor valori atat de gresite, in loc sa se bucure de inocenta lor si sa ii lase sa fie fericiti asa cum stiu ei, cu lucrurile simple si autentice care ii fac fericiti pe cei mici. Cu siguranta un copil aflat in parc isi doreste sa alerge nestingherit pe alei, sa se catere peste tot, sa se dea in leagan, se stea pe iarba alaturi de parinti si sa se joace in voie cu bete, pietricele, frunze si multe alte lucruri din natura. Asta este firea copiilor, ei stiu sa aprecieze lucrurile simple, sa se bucure de moment, sa pretuiasca fiecare noua descoperire. Adultii sunt cei care uneori ii schimba pe copii, care inlocuiesc dragostea cu cadouri, facandu-i pe cei mici sa creada ca valoarea sta in lucrurile materiale si in obtinerea cu orice pret a unor cadouri. Este trist ca se intampla asa, ca unii uita ce conteaza cu adevarat si distrug inocenta si bucuria sincera de copil in goana dupa tot felul de lucruri materiale fara valoare.

Sunt fericita de fiecare data cand vad parinti care stiu sa se bucure de momentele petrecute cu copilul, care stau minute in sir doar pentru a admira florile din parc, care isi lasa copilul sa alerge fericit printre picurii unei fantani arteziene si care ii invata pe cei mici sa pretuiasca lucrurile care conteaza cu adevarat in viata.

Mi-as dori ca Bogdan sa creasca stiind ca fericirea se masoara in imbratisari, in oameni dragi care iti sunt aproape, in frumusetea unei zile petrecute in natura si in momentele in care se bucura din plin de viata. Desigur ca ii oferim si noi cadouri si ne bucuram de entuziasmul lui, dar sper ca el sa stie sa pretuiasca iubirea celor din jur mai presus de orice lucruri materiale.

As vrea ca noi, adultii, sa le oferim copiilor o lectie sincera despre ceea ce conteaza cu adevarat in viata, sa le aratam ca exista valori frumoase in care sa creada si ca lucrurile materiale sunt bune, dar nu sunt o garantie a fericirii. Sunt sigura ca oricare dintre copiii impinsi din spate de adulti sa ceara un cadou pe care nici nu si-l doreau cu adevarat ar fi preferat sa aiba parte de atentie si dragoste din partea acelor oameni pe care ei ii vad ca exemple de viata.

Sta in puterea noastra ca adultii din generatia viitoare sa fie mai buni decat noi si sa stie sa isi caute fericirea in lucrurile care merita cu adevarat pretuite. “Do not educate your child to be rich. Educate him to be happy. So when he grows up, he’ll know the value of things, not the price” – este un citat care mi-a ramas in gand si care cred ca ar trebui sa ne ghideze mai mult in viata de parinti.