Similar Posts

3 Comments

  1. Mi-a pl[cut mult articolul tău în limba engleză!
    Noi am renunțat la televizor acum 8 ani, cu 2 ani înainte de a avea copii. Pentru că nu ne uitam și în semn de protest față de mizeriile care curg, în special din canalele românești.
    Folosim internetul pentru lucru, comunicare, ne uităm la filme/seriale (pe care le alegem noi). Bine, mai mult soțul, pentru că, în ultima vreme, eu adorm :))
    În ceea ce privește relația copiilor cu ecranele, noi nu suntem foarte permisivi. Cel mare are 6 ani și 3 luni, mijlociul aproape 4, iar cea mică 17 luni.
    Vă recomand cu căldură două cărți foarte utile, care tratează acest subiect:
    -Giovanni Sartori – “Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune și postgândirea” și Virgiliu Gheorghe “Efectele televiziunii asupra minții umane”.
    Urmăresc și http://www.screenfreeparenting.com/.
    Copiilor le-am explicat (și continui să o fac) riscurile la care ne supunem atunci când folosim ecranele pentru prea mult timp. Le-am explicat ce se întâmplă cu creierul lor atunci când privesc la televizor și atunci când se joacă.
    Am fost uimită de puterea lor de înțelegere.
    Avem ziua de film, o dată pe săptămână, când ne uităm la un film pentru copii. În rest, privesc ocazional diverse fimulețe, dacă ne uităm noi și ei sunt în zonă. Atunci când sunt la bunici, au program special de uitat la televizor la episoadele lor preferate.
    Au folosit foarte rar 2 aplicații pe tabletă: una de făcut muzică și una de desenat. Apoi le-am luat pian (orgă electronică) și nu mai e nevoie de aplicație 🙂
    Telefonul este un obiect personal. Adică eu îmi folosesc telefonul meu, tatăl lor pe al lui, în exclusivitate. de pe telefonul meu se ascultă uneori teatru radiofonic pentru copii.
    Nu mi se pare că duc lipsa ecranelor și nici că îi privez de ceva ce le-ar fi folositor.

  2. Raluca, mă bucur că am descoperit site-ul tău, urmărind un link dintr-o altă pagină. Subiectul pe care îl abordezi în această postare mi se pare esențial în aceste vremuri în care oamenii sunt asaltați de tot felul de tentații ce-i distrag de la a-și folosi imaginația în propriul lor interes. Cei ce nu-și exersează suficient de mult propria imaginație, riscă să rămână consumatori ai “realității” create de alții și să aibă dificultăți în a-și construi propriile experiențele de viață. Mulțumesc pentru inspirație !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *