Viata de emigrant: acomodare sau adaptare?
Au trecut deja cateva luni de cand locuim in California si traim prima noastra experienta ca emigranti. Partea interesanta in Silicon Valley este ca nu prea te simti ca un strain, pentru ca nu esti un strain printre americani, ci un strain printre multi alti straini. Probabil ca zona aceasta este una dintre cele mai multiculturale regiuni din America, asa ca avem sansa sa cunoastem oameni din toata lumea.
Experienta aceasta mi-a dat ocazia de a observa felul in care oamenii se adapteaza intr-o tara noua. Sunt foarte multe abordari si de obicei ele tin de nationalitatea, cultura si religia fiecaruia, dar in general ele se impart in doua categorii: adaptarea sau acomodarea.
Oamenii care vor doar sa se acomodeze intr-un loc au tendinta de a cauta mereu atmosfera cu care sunt obisnuiti in tara de origine. Se imprietenesc aproape exclusiv cu oameni din tara lor, mananca in restaurante care ofera mancarea lor traditionala si pastreaza cat mai mult din rutina si obiceiurile cu care erau obisnuiti acasa. Chiar si dupa multi ani petrecuti in strainatate, sunt oameni care raman in aceasta zona de confort. Am cunoscut oameni aflati de mult timp aici care nici macar nu vorbesc prea bine engleza, pentru ca nici nu sunt nevoiti sa o faca. Mai ales in comunitatile mari de emigranti (de exemplu indieni sau chinezi) oamenilor le este usor sa gaseasca prieteni care vorbesc limba lor si nu simt nevoia de a interactiona si cu alta lume.
La fel se intampla si in cazul mancarii sau a obiceiurilor locale. Acomodarea este o varianta comoda si se potriveste bine oamenilor care nu vor sa iasa din zona de confort si au o rezistenta crescuta la schimbare. Ei incearca practic sa reconstituie o particica din tara lor oriunde s-ar afla, pentru ca asta le da un sentiment de incredere.
Pe de alta parte, sunt oameni care incearca sa se adapteze unei tari noi. Ei sunt cei care sunt deschisi la noi experiente, care isi doresc sa cunoasca oameni cat mai diferiti si care vor sa aiba parte de tot ceea ce ofera nou tara in care s-au mutat. Isi fac prieteni de toate nationalitatile, incearca sa descopere obiceiurile locale, invata lucruri noi pe care nu le regaseau in tara lor de origine. Este o abordare care necesita multa flexibilitate, dar care si aduce multe satisfactii. Iar din punctul meu de vedere, este singurul mod autentic de a descoperi tara in care locuiesti!
Cred ca un lucru similar vedem si in cazul turistilor. Sunt turisti care atunci cand viziteaza o alta tara vor sa mearga la hoteluri unde sunt multi conationali, sa manance la restaurante unde au mancaruri “cunoscute”, sa aiba un ghid care sa intermedieze totul si sa ii faca sa se simta ca acasa. La polul opus, sunt turisti care vor sa simta spiritul local, sa incerce preparatele din tara pe care o viziteaza, sa traiasca experiente pe care nu le pot trai acasa. Cam la fel este si in cazul emigrantilor, doar ca la o scara mai mare.
Atunci cand am decis sa plec in America, am stiut ca vreau sa profit din plin de experienta asta! Mi-am dorit sa ma adaptez la acest loc, indiferent daca voi sta aici doar cateva luni sau un timp mai indelungat. Am vrut sa descopar un alt mod de a privi lumea si traiesc asta din plin acum! A fost greu la inceput, pentru ca a trebuit sa renunt la toate lucrurile cu care eram obisnuita, dar a meritat din plin!
Imi place sa cunosc oameni atat de diferiti, sa descopar obiceiurile de aici, sa sarbatoresc in stil american. Imi place chiar si sa ma chinui sa spun temperatura in grade Fahrenheit, distantele in mile si cantitatile in pounds sau galoane. 🙂 Sunt lucruri mici, dar din punctul meu de vedere sunt moduri de a te adapta cu adevarat in tara in care locuiesti! Am ajuns chiar sa scriu data in stil american si inca incerc sa scriu numerele ca ei, desi de obicei uit. (americanii il scriu pe 1 ca o singura bara verticala, iar cifra 7 nu are linia de la mijloc, practic este exact ca cifra de pe tastatura; de asemenea, ei folosesc invers virgula si punctul in cazul numerelor, adica numarul 1.253,73 din Europa se scrie 1,253.73 in America)
De Craciun, de Valentine’s Day si de Paste am incercat sa descoperim toate obiceiurile de aici si sa le punem in practica pe cele care ne-au placut. Asta nu inseamna ca am renuntat la obiceiuri traditional romanesti, ci doar ca suntem deschisi sa incercam si lucruri noi.
Momentan pe mine ma fascineaza cel mai mult sa cunosc oameni din tari diferite si sa descopar abordarile lor. Sunt atat de diferite si fiecare aduce ceva ce pot invata! Bogdan are prieteni ai caror parinti sunt din China, India, Mexic, tari arabe sau Coreea, iar eu ma bucur enorm ca are sansa asta! Sper sa apuc sa scriu curand mai multe despre asta, este o experienta cu adevarat unica!
Nu cred ca exista o modalitate universal valabila de a te adapta intr-o tara straina. Inteleg dorinta unora de a se lasa “invadati” cat mai putin de schimbare si de a pastra cat mai mult din lucrurile cu care sunt obisnuiti. Cred ca de multe ori asta este o forma prin care ei reusesc sa faca fata unei schimbari atat de mari. Pe de alta parte, nu pot sa nu vad beneficiile unei adaptari autentice! Dupa parerea mea, abia dupa ce ai dat o sansa reala tarii in care te-ai mutat si ai fost deschis sa o cunosti pe deplin, cu plusuri si minusuri, poti decide daca ea ti se potriveste sau nu. Si cred ca tocmai curajul asta de a iesi din propria rutina si din zona aceea care te faci sa te simti confortabil este cel care iti aduce adevaratele lectii de viata.
Atunci cand ai inima deschisa si esti pregatit sa accepti ca poate alte abordari sunt mai bune decat cele cu care esti obisnuit, ai o sansa reala de a creste ca om si de a te redescoperi. Iar o tara noua iti poate oferi asta, trebuie doar sa lasi in urma orice preconceptii si te aventurezi sa descoperi tot ce este nou in jurul tau! Eu asta imi doresc sa fac in timpul petrecut si abia astept sa descopar tot mai mult locul care ne este acum casa!
Cat de fain trebuie sa fie mixul! Profita din plin de el! Si de sederea acolo, pentru a-ti imbunatati engleza, dictia. Mi se pare incredibil (dar nu in sensul pozitiv) sa stai undeva si sa fii asa ignorant si inchis, incat sa nu profiti (macar) din punctul asta de vedere.
Cel mai important este ca sunteti impreuna. 🙂
Nu de putine ori ne-am gandit si noi sa plecam (si parca ne vorbim despre asta din ce in ce mai des), mai ales ca joburile ne-ar permite sa gasim de lucru cam oriunde ne-am dori. Am luat in considerare inclusiv tari a caror limba nu o cunoastem (in ideea in care tot engleza va fi limba de comunicare, cel putin la job). Insa aici cred ca adaptarea ar fi foarte dificila, tocmai pentru ca interactiunea cu oamenii locului ar fi mult ingreunata de bariera limbii…
Eu zic sa incercati daca va doriti sa plecati! Chiar daca este greu la inceput si dureaza ceva pana te simti confortabil intr-un loc nou, eu zic ca merita din plin! Pentru mine Bogdan este un exempliu si un model care imi arata ca adaptarea sta in puterea de a fi deschis la schimbare. Pentru el mutarea asta a insemnat ceva cu totul nou, inclusiv limba, dar s-a adaptat cel mai bine dintre noi! 🙂 Asa ca acum invat eu de la el!
De cand astept articolele tale despre viata ta acolo! Ce ma bucur ca le-ai dat startul! 🙂 Foarte intetesanta perspectiva ta.
Da. Expunerea la un mediu bogat cultural aduce bogăție, bunăstare, mai multă deschidere. Mie una mi-a adus din belșug :))). Și cred că asta este de fapt marea zestre a fiică mii. Familia Olandeză, navetistă între România – Germania, îi vor dezvolta simțurile și gândirea, periferic, nu doar drept înainte :)))
Ce frumos ca fiica ta are sansa de a trai intr-o familie care imbina doua nationalitati si culturi diferite! 🙂
Am lucrat cativa ani pe vase de croaziera americane si articolul tau mi-a amintit de perioada respectiva. In speta partea in care convietuiesti cu atatea alte nationalitati diferite si astfel sansa sa descoperi atatea lucruri si obiceiuri noi.
Suna foarte fain si cred ca traiti o experienta nemaipomenita. La mai mare si sa ne mai povestesti si noua 🙂
Multumesc frumos, Simona! Cred ca ai avut parte de o experienta foarte interesanta lucrand pe vase de croaziere, mi se pare o ocazie unica de a cunoaste o multime de oameni diferiti!
Si tu ce i-ai invatat pe ei? Este o intrebare pe care am auzit-o pentru prima data la un ucrainean. Bun, te-ai mutat intr-o comunitate noua si ai invatat sa-ti lasi ghetele la usa afara si sa arunci chistocul la cos dupa ce i-ai inmuiat varful in ultima picatura de cafea. Dar tu pe ei ce i-ai invatat? Tu ce ai daruit in schimb?
Ce faina intrebare, nu m-am gandit niciodata la asta! Mi-ai dat o tema de gandire..
Este cea mai bună abordare. Pentru că a rămâne în cochilia ta înseamnă a muta România acolo, ceea ce nu ajută la nimic. Mă bucur pentru experiențele tale.
Multumesc mult!
Buna seara, am citit articolul si sunt un pic contrariata… cred ca te adaptezi oricum, doar procesul e diferit. Daca nu fugi de ceea ce ai fost pana atunci, cred ca vei construi pe ceea ce ai si esti chiar daca pare mai putin, poate. Daca nu iti e dor de ce lasi in urma, de prietenii cu care ti-ai crescut copii, de parinti, de credinta ta, va fi mai usor sa lasi sa intre noul: locul nu e ocupat…
Eu nu vreau sa dau vreun sfat, doar simt pentru mine ca mi-ar fi greu sa asez ceva in loc. Singura motivatie este sa pastrez familia unita. Pretul e diferit pentru fiecare.
Va doresc sa fiti sanatosi si sa va pastrati mereu nadejdea!
S.