Idei pentru gestionarea momentelor dificile din relatia cu cei mici

Povesteam aici despre cum am putea gestiona mai bine momentele cand ne enervam, ca sa evitam sa tipam la copil sau sa apelam la pedepse pe care apoi sa le regretam. Recunosc insa ca uneori nu reusesc sa imi controlez furia si ajung in punctul in care simt ca nu mai am control asupra emotiilor mele. Incerc sa invat treptat sa ma controlez, dar am observat ca ma ajuta mai mult sa incerc sa previn aceste momente. Este un proces mai de lunga durata, dar are beneficii semnificativ mai mari pe termen lung si elimina multe din crizele lui de furie si rabufnirile mele de nervi.

Asa ca am decis sa scriu aici cateva dintre solutiile pe care le-am descoperit si care functioneaza in cazul meu, cu speranta ca va vor fi utile si voua.

1. “Pe indelete” versus “in graba”

Multe dintre momentele tensionate intre parinti si copii apar atunci cand apare graba. Parintele trebuie sa ajunga undeva, copilul nu vrea sa coopereze, nervii pun stapanire pe ambele parti. La noi se intampla uneori ca dimineata, la plecarea la gradinita, eu sa insist sa ne pregatim de plecare, iar Bogdan sa ma ignore complet. Solutia care a functionat la noi in majoritatea cazurilor a fost sa ii acord mai mult timp inainte de plecare. Este preferabil sa incepem pregatirile cu 20 de minute mai devreme si totul sa mearga bine, decat sa ajungem in ultimul moment sa grabim copilul si sa ne lasam dominati de nervi. De obicei imi acord un sfert de ora in care sa ma concentrez doar la el si sa facem ceva distractiv impreuna. Astfel atmosfera devina relaxata si el accepta mai usor faptul ca trebuie sa ne pregatim de plecare.

2. Copiii vor sa detina si ei controlul

Mi-a luat ceva timp sa inteleg asta, dar daca privim o zi din perspectiva copilului vom intelege ca el trebuie sa se supuna in majoritatea timpului unui program facut de altii. Pe masura ce creste, copilul isi doreste tot mai mult sa aiba control asupra vietii lui si sa poata decide asupra anumitor aspecte. Dorinta de independenta il face de multe ori sa para “razvratit” si necooperant in relatia cu parintii. De indata ce am inteles aceasta dorinta a lui, am inceput sa il implic in tot ce poate fi lasat la latitudinea lui, astfel incat sa simta ca parerea lui conteaza si ca eu il voi lua mereu in considerare.

Implicarea copiilor in activitati si faptul ca le cerem parerea in legatura cu programul familiei faciliteaza o relatie mai buna cu cei mici si diminuarea momentelor tensionate in care ei simt ca noi ne impunem autoritatea si ei sunt nevoiti sa se supuna.

Pe mine ma ajuta exprimarea clara a activitatilor, pentru ca Bogdan sa stie ce va urma si sa fie implicat in realizarea programului. Ii prezint din timp activitatea care va urma, mai ales daca stiu ca de obicei nu este incantat de ea si incerc sa gasesc o modalitate jucausa de a-l implica (“As vrea sa mergem la bucatarie sa mancam ceva bun. Ai vrea sa mergem acum la baie sa ne spalam pe maini si noi, si catelusul?” – catelusul este una din jucariile lui preferate).

De asemenea am observat ca efectuarea lucrurilor in paralel il face sa fie mai cooperant (“Mama se imbraca acum, ai vrea sa te imbraci si tu?”, “Eu imi aleg pantofii pentru plecare, tu cu ce vrei sa te incalti astazi?”, “Eu imi pun telefonul in geanta, vrei sa iei si tu ceva cu tine?”) si faptul ca el este implicat in pregatiri il determina sa isi doreasca sa faca lucrurile in acelasi ritm cu mine. Este foarte important sa acceptam atunci cand copilul refuza sa faca un anumit lucru, daca este un lucru mai putin important. Incapatanarea noastra ca parinti de a detine permanent controlul in tot ce tine ce activitatile copilului este o sursa sigura de tensiuni si momente dificile intre noi si cei mici.

3. Joaca este principalul instrument de comunicare cu un copil

Am scris de multe ori despre asta si incerc mereu sa dau o tenta jucausa tuturor activitatilor noastre. Prin joaca un copil intelege mai bine lucrurile, isi exprima mai usor emotiile, comunica in felul lui. Este o metoda care presupune multa creativitate si rabdare, pentru ca un joc care merge astazi nu va merge neaparat si maine, dar din punctul meu de vedere este cea mai frumoasa modalitate de conectare cu copilul si de gestionare a momentelor tensionate.

Noi folosim joaca pentru a ne conecta cu Bogdan, pentru a-l ajuta sa faca anumite lucruri, pentru a gestiona refuzurile lui si pentru a-l incuraja sa isi exprime emotiile acumulate. De mult timp imi doresc sa scriu pe larg despre jocurile pe care le facem noi pentru a trece mai usor prin provocarile din relatia cu Bogdan, sper sa reusesc curand sa pregatesc un articol pe tema asta. Pentru mine joaca este cea mai eficienta solutie pentru orice situatie si datorita ei am reusit sa trecem prin multe perioade complicate in care Bogdan nu voia sa faca anumite lucruri, fara a recurge la tipete. O lista foarte utila despre cum puteti gestiona prin joc anumite situatii specific puteti gasi aici.

4. Sa inlocuim pedepsele cu modalitati mai frumoase de a-i educa pe cei mici.

Ma bucur sa vad ca se scrie tot mai mult pe tema lipsei de eficienta a pedepselor si sper ca tot mai multi parinti sa renunte la ele, pentru ca orice copil merita sa fie tratat cu respect si rabdare. Despre alternative la pedepse va invit sa cititi pe larg in articolul de aici, unde sunt enumerate 10 modalitati de a gestiona altfel momentele cand am fi tentati sa recurgem la pedepse.

Dupa parerea mea pedepsele nu fac decat sa adanceasca problemele si pe termen lung sa determine situatii mai greu de gestionat pentru parinti. De asemenea treptat se ajunge sa se treaca la pedepse tot mai aspre si chiar la pedepse fizice asupra copiilor, iar acest lucru mi se pare teribil de trist.  Ca un argument suplimentar pentru renuntarea la pedepse va prezint mai jos rezultatele unor studii care ar trebui sa ne dea de gandit.

• La varsta de 5 ani, copiii care au fost loviti sunt mai preduspusi decat cei care nu au fost loviti sa aiba comportamente deviante, sa solicite satisfacerea imediata a dorintelor si nevoilor lor, sa simt amai repede frustrare, sa aiba tantrumuri si sa devina agresivi cu alti oameni sau cu animale. ( Time, Physical Punishment Increases Aggression in Children)
• Pedepsele fizice sunt de asemenea asociate cu o varietate de probleme de sanatate psihica, cum ar fi depresia, anxietatea si folosirea de droguri si alcool. (Science Daily, Canadian Medical Association Journal: Long-term Negative Effects of Physical Punishment)
• IQ-ul copiilor cu varste intre 2 si 4 ani care nu au fost loviti sunt cu 5 puncte mai inalte decat ale celor care au fost loviti. (Science Daily, Research Shows Children Who Are Spanked Have Lower IQ’s)
• Doua studii separate au aratat cum plansul prelungit la copii mici cresc presiunea sangelui in creier, cresc nivelurile hormonilor de stress, obstructioneaza drenarea sangelui din creier si scad oxigenarea creierului. Ele au concluzionat ca oamenii care se ocupa de copii trebuie sa raspunda plansului acestora intr-un mod consistent si empatic. (Dr. William Sears – Studies on the Effects of Excessive/ Prolonged Crying in Infancy)
• S-a demonstrat ca hormonal stresului (cortizonul) poate distruge conexiunilr nervoase in arii semnificative din creierul copilului mic. Studiile au sugerat ca acest hormon nu numai ca distruge aceste conexiuni, dar ca atunci cand sunt afectate ariile responsabile pentru atasament, control emotional si crearea de legaturi emotionale, aceste arii raman permanent nedezvoltate sau subdezvoltate. (Cambridge Journal, Studies on the Effects of Prolonged Crying in Infancy)

---