Un an de RalucaLoteanu.ro

Astazi se implineste un an de cand scriu pe RalucaLoteanu.ro.

Parca inca nici nu imi vine sa cred ce repede a trecut acest an si cate lucruri minunate s-au intamplat in perioada asta! In aprilie 2013 scriam pentru prima data pe primul meu blog (sufletdemamica.blogspot.com), mai mult ca un jurnal de sarcina, fara gandul ca vor ajunge sa ma citeasca vreodata prea multi oameni. Treptat am descoperit ce mult imi place sa scriu si cat de implinita ma simt datorita blogului, asa ca in iulie 2015 m-am decis sa trec la pasul urmator si sa am un blog pe domeniu propriu. Dupa multa munca, pe 25 august 2015 lansam RalucaLoteanu.ro cu o multime de emotii, dar si cu speranta ca va fi un nou inceput cu noroc.

Anul care a urmat a fost un fel de avalansa de lucruri frumoase la care nici nu ma asteptam. Am cunoscut oameni minunati, am invatat multe lucruri noi, am participat la campanii de suflet, am fost implicata in proiecte dragi si am simtit tot mai mult ca lucrurile pe care le scriu ajung sub ochii (si in sufletul) altor parinti care se regasesc in ceea ce impartasesc pe blog.

Sunt foarte recunoscatoare pentru tot ce s-a intamplat in acest ultim an si ma simt norocoasa ca atatia oameni aleg sa citeasca articolele mele, ca imi impartasesc parerile lor si ca imi dau sansa ca la randul meu sa invat de la ei. Ma bucura fiecare mesaj dragut primit de la voi si pentru mine sunt cea mai frumoasa rasplata pentru toate orele petrecute in fata laptopului. Scriu mereu cu la fel de mult drag, chiar daca uneori ajung in fata ecranului abia noaptea tarziu, dupa o zi obositoare. Blogul asta imi da prilejul sa astern undeva ceea ce simt, sa impartasesc momente din viata mea, sa ma vindec sufleteste atunci cand imi este greu. Nu m-as fi gandit vreodata ca scrisul ma va ajuta atat, la fel cum nu m-as fi asteptat sa imi dea ocazia sa cunosc atat de multi oameni care sa ma inspire si sa ma implic in atat de multe proiecte dragi.

Recunosc ca au fost doua momente in ultimul an in care m-am gandit sa renunt sa mai scriu, dar in ambele dati am avut norocul de a avea alaturi oameni care sa nu ma lase sa renunt. Serile trecute ma gandeam la cat de multe ore am investit in acest blog si o prietena imi spunea ca as fi putut avea mult timp liber daca blogul nu ar fi existat. Dar gandindu-ma la toate mesajele emotionante pe care le-am primit de-a lungul timpului stiu ca nu a fost un timp irosit, ci un timp dedicat mie, care sa ma ajute sa ma descopar mai bine si sa pot darui mai departe macar putin din lucrurile pe care le-am invatat de cand sunt mama.

Daca macar o mama a decis sa nu renunte la alaptat datorita a ceea ce a citit aici, daca macar un parinte a ales sa isi creasca mai bland copilul inspirat de informatiile impartasite aici, daca macar o mama obosita si debusolata de greutatile vietii de parinte a gasit aici o alinare sau un sfat, atunci eu cred ca am facut ceva bine cu acest blog si gandul asta ma determina mereu sa merg mai departe.

Nu stiu cum va arata viitorul blogului, stiu doar ca imi doresc sa scriu in continuare. Am multe planuri in gand, dar putin timp la dispozitie, asa ca incerc sa ma decid in ce directie imi doresc sa merg in continuare. Daca aveti vreun feedback despre blog eu il primesc cu mare drag, m-ar ajuta sa aflu parerile voastre!

Va multumesc ca ma cititi, ca imi scrieti, ca ma lasati sa fiu o particica din timpul pe care il petreceti online! Conteaza mult pentru mine si va sunt recunoscatoare!