Trei pe o saltea (Ganduri de casa noua)
Ne trebuie putin ca sa fim fericiti si uneori uitam asta, in goana dupa tot felul de lucruri pe care ni le dorim si care credem ca ne-ar face viata mai frumoasa.
Sambata, pe 30 august, noi am pasit pe un nou drum si dupa multe asteptari ne-am mutat la casa noua. Seara ne-a gasit pe toti trei obositi, dupa multe drumuri cu saci, cutii, mobila, dar parca momentul in care ne-am intins pe saltea a fost magic. Aveam doar atat, o saltea mare pusa pe jos in sufragerie si doua etajere de la Ikea, pe care pusesem lucrurile care ne-au trebuit in acea seara. Dar era asa frumos… Bebe tocmai facuse baie si mirosea a bebelus, imi strecuram nasul in parul lui si parca nu imi mai trebuia nimic altceva. Il imbratisam si ii simteam corpul mic, somnoros, care astepta sa adoarma dupa ultima portie de laptic de la mami. Langa noi Tati ne privea cu ochii lui mari, frumosi si parca ne oglindem amandoi in ochii lui, asa imbratisati si aproape adormiti. Eram noi trei, singuri in casa noastra noua. Un vis care a devenit realitate dupa ce de multe ori ne-am pierdut speranta ca vom gasi locul potrivit, ca vom reusi sa strangem banii, ca ni se va aproba creditul.
Dar acum toate trecusera, datorita lui Tati care a facut tot ce a putut ca noi sa avem casa pe care ne-o doream. Era ciudat totusi sa fim singuri, dupa un an in care am locuit alaturi de socrii mei. Ne obisnuiseram cu ei, cu zgomotul care se auzea seara din sufragerie, cu pasii lor pe hol, spre bucatarie. Acum eram doar noi si multa liniste. Dar am inteles ca fericirea sta tocmai in lucrurile acestea marunte, ca pe salteluta noastra incapea enorm de multa dragoste, ca acele cateva lucruri de pe etajere erau tot ce ne trebuia si ca iubirea noastra este tot ce conteaza cu adevarat, mai presus de orice altceva.
Timpul trece repde, avem deja mobila, o parte din lucruri sunt puse pe la locurile lor, dar inca mai sunt multe de facut. Dar tot ce imi doresc este sa ramanem mereu asa, noi trei fericiti, sa ne iubim si sa pretuim tot ce avem. Iar peste ani sa ne amintim de noptile petrecute doar pe o saltea, intr-o casa fara mai nimic si sa stim sa ne pretuim unul pe altul, pentru ca familia este cea mai mare comoara pe care o vom avea vreodata. Bun venit in viata noastra, draga casa, sa ne aduci fericire, dragoste si timp frumos petrecut in familie.
Ce pagina emotionanta! Cata gingasie… Sa fiti sanatosi si sa va bucurat de viata impreuna, sa va vedeti toate visele implinite!
Ziua bunicii mele a fost 30 octombrie… si euma gandesc foarte mult la ea, tare mult m-a iubit si imi lipseste enorm…
Te pup. Trimit numai ganduri bune spre casuta cu trei suflete frumoase :-*
Felicitari pentru casuta voastra, Raluca! Asa este: cel mai important lucru este iubirea dintre voi si starea aia de bine din momentul in care v-ati adunat toti pe saltea!
M-ai facut sa-mi aduc aminte de momentul in care imi cumparasem garsoniera mea (eram singura pe atunci) si de cat de mult am vrut sa ma mut in ea de ziua mea. Faceam 25 de ani, era cadoul meu pentru mine (bine, ajutata financiar si de ai mei parinti) aveam o saltea si…multe cutii! A fost cea mai frumoasa noapte, pe salteaua mea-in casa mea. N-o s-o uit niciodata:)
Spor la adunat si pus lucruri la un loc, aveti parte de multe schimbari frumoase in toamna asta, voi trei..:)
(reintoarcerea la munca, cresa, casa noua..)
Multumesc mult, Vio! Printre atatea schimbari abia am timp sa ma bucur de noua casa, abia in weekend cand ne "refugiem" toti trei acasa imi dau seama ce norocosi suntem.
Iti doresc o saptamana minunata, cu multe momente frumoase alaturi de Andrei cel mic si Andrei cel mare! 🙂
Multumesc mult pentru gandurile frumoase, draga Carmen!
Este tare greu fara persoanele dragi, eu ma gandesc mereu la bunica si stiu ca ar fi fost asa fericita sa stea cu stranepotul ei… Dar nu imi ramane decat sa o pastrez in gandurile mele si sa invat sa ii pretuiesc mai mult pe cei dragi pe care am norocul sa ii mai am langa mine.
Sa ai o zi doar cu bucurii!
Felicitari pentru casuta voastra. M-ai facut sa visez. Acum stam la parintii mei si ne dorim casuta noastra, intr-o buna zi sper sa ajungem si " noi trei pe o saltea mare". Sau patru 🙂 .
Multumesc, Elena! Si multa bafta sa va indepliniti visul! Este greu cu parintii in aceiasi casa, oricat de apropiata ar fi relatia cu ei. Eu am o relatie apropiata cu socrii si imi sunt dragi, dar nimic nu se compara cu sentimentul de a sta doar in trei. Asa ca va doresc sa va luati curand casuta voastra si sa va bucurati de intimitatea pe care o ofera un camin al vostru!
Sa ai o saptamana frumoasa, doar cu bucurii!