Nici nu stiu ce sentimente am acum, stiu doar ca astazi a fost ultima zi la serviciu (cel putin teoretic, pentru ca practic voi mai trece pe acolo si in zilele urmatoare). Urmeaza o pauza despre care inca nu stiu nici eu prea multe si pentru prima data in viata mea asta nu ma ingrijoreaza prea tare.
Am fost mereu obisnuita sa planific, sa stiu ce va urma si cumva asta ma facea sa ma simt in siguranta. Acum insa ma simt bine asa, fara sa stiu exact ce se va intampla peste trei luni sau peste un an.
Nu este o plecare definitiva de la serviciu, ci mai degraba o pauza de cateva luni dupa care ar trebui sa revin tot la acelasi loc de munca, dar adevarul este ca nu stiu ce se va intampla in timpul asta, cat de multe schimbari vor aparea in viata noastra si daca apoi voi mai vrea sa ma intorc in acelasi birou. Astazi am avut multe sentimente contradictorii: pe de o parte imi parea rau ca plec din biroul care m-a “gazduit” in ultimii cinci ani, pe de alta parte gandul la libertatea unui om fara serviciu facea despartirea mai usoara.
Ultima zi la birou este un nou inceput, intr-o etapa in care nu stiu ce ma asteapta. Pot doar sa sper ca va fi bine, ca voi avea timp sa ma descopar mai mult pe mine si ca la finalul acestei pauze imi va fi mai clar incotro vreau sa o apuc. Sunt fericita ca am prilejul unui ragaz, pentru ca simt ca viata mea a fost mereu o goana dupa tot felul de planuri si ca in toata agitatia asta rareori am avut prilejul de a incetini putin ritmul si de a ma gandi la mine si la ce imi doresc cu adevarat sa fac.
Tot ce imi doresc este sa fim cu totii sanatosi, sa fim impreuna si sa ne bucuram de aceasta noua etapa cu tot ceea ce ne va aduce ea. Nu stiu ce va urma, dar sunt impacata cu decizia asta si momentan asta este tot ce conteaza.
31 octombrie 2016 – ultima zi la serviciu si prima zi dintr-o noua etapa a vietii mele
p.s. Inca am mari emotii, asa ca sigur mi-ar prinde bine cat mai multe ganduri bune!
Felicitari pentru decizie! Nu este una usoara
Multumesc, Roxana!
Felicitări pentru decizie! Îți doresc să găsești ceea ce cauți ! 🙂 <3
Multumesc mult, Oana!
Am trecut prin asta, asa ca stiu exact ce ce simti. Vei mai avea sentimente contradictorii, multa vinovatie, dar si bucurie. Profita din plin si fa exact ceea ce simti! Eu nici cand am plecat de la job nu m-am linistit, tot pe goana, o permanenta cu mine. Tie iti doresc liniste si introspectie. Te imbratisez cu drag!
Multumesc frumos, Ioana! Si eu sunt genul de om care mereu isi gaseste ceva de facut si cumva se tot implica in lucruri pana isi ocupa tot timpul. 🙂 Dar sper ca de data asta timpul sa se umple cu cat mai multe lucruri frumoase si sa am parte de momente doar pentru mine, care imi lipsesc destul de mult.
Draga mea,fiecare avem frici(probabil din cauza regimului în care am fost crescuți) si avem momente în viata când
punem punct unei etape,indiferent de natura ei.Eu,una,de la o vreme caut sa fiu împăcată cu mine însămi ,pentru ca lipsa de neîncredere în propria-mi ființă mi-a zdruncinat foarte tare sănătatea și m-a făcut sa-mi revizuiesc prioritățile.Nici eu nu știu ce va fi în următorul an…ultimul a fost surprinzător,cu multe schimbări și provocări…dar privesc înainte cu optimism și vreau sa ma bucur de VIATA.Asa ca iți doresc sa-ți priască aceasta pauza/schimbare,sa te liniștești și sa găsești ceea ce te împlinește sau ceea te face sa te simți bine. Sănătate și spor in toate!
Iti multumesc pentru gandurile bune, Gianina! Si eu am trecut prin mai multe restabiliri de prioritati in ultimii ani si acum sunt intr-o etapa in care inca ma redescopar si incerc sa acord mai multa atentie lucrurilor care conteaza cu adevarat pentru mine. Mult spor si tie, sa ai parte de liniste sufleteasca si multe impliniri!
Succes, Raluca! Sa iti fie bine! Un nou inceput e mereu binevenit! Ganduri bune!
Multumesc mult, Iohanna!
Eu zic că o să-ți placă la nebunie! 😉
Asa sper! 🙂 Deocamdata simt doar un amestec de emotii, nerabdare si putina teama!
Mult succes! Zile frumoase și împliniri multe!
Multumesc, Catinca!
Zambeste mult. Traieste clipa! E tot ce conteaza in prezent. Creeaza-ti zile minunate. Sta numai in puterea ta sa fii bucuroasa si recunoscatoare celui de Sus pentru tot ce ai realizat pana acum.
5 ianuarie 2016- a fost ultima zi la serviciu. Am plecat definitiv dintr-un loc in care am fost activa zi de zi vreme de 7 ani. Nu regret ca am facut acest pas. La 33 de ani am ramas insarcinata, iar peste cateva zile imi voi strange primul prunc in brate. 🙂
Indiferent ce se va intampla in noua ta calatorie, te rog sa nu uiti faptul ca esti un om valoros.
Te imbratisez,
Alexandra
Alexandra, m-a emotionat mesajul tau! Iti multumesc mult pentru gandurile bune! 🙂
Iti doresc o nastere usoara, un bebe sanatos si voios si o acomodare cat mai lina la rolul de mama! Te imbratisez!
Iti multumesc mult, Raluca, pentru incurajari!
Ma bucura faptul ca acum ai prilejul unui ragaz pentru a te gandi la tine si la ce iti doresti cu adevarat sa faci in perioada urmatoare.
Tocmai de aceea Iti lansez o invitatie de a participa la un MasterMind legat de comunicare. Daca crezi ca este oportun pentru tine, te rog sa imi lasi datele tale de contact. 🙂
Te imbratisez,
Alexandra
Si eu am făcut-o, definitiv, pe 23 noiembrie, anul trecut. Axum am atelierul meu si angajati. Si timp ptr ale mele ?. Eo o hotarare din topor, la fel de decisiva, cel putin. Succes si balamale care sa te sustina!
Multumesc, Iuliana!
Ai realizat foarte multe cu afacerea ta in acest an, te felicit si iti doresc sa o tii tot asa!
O imbratisare mare, mare de la noi >:D<
Multumesc, Adriana! Te imbratisez cu drag!
Felicitări pentru curaj! Odată ce ai plecat, cum poti reveni la acelasi serviciu?
Deocamdata mi-am suspendat contractul de munca, asa ca pot reveni oricand in urmatoarele 6 luni pe acelasi post.
Te imbratisez! ?
Multumesc, draga Daniela!
Intotdeauna e ceva in spatele unei decizii. Poate vei gasi o satisfactie mai mare in altceva ( cresterea copilului).
Urmeaza sa ma intorc la serviciu dupa 1a10l de stat cu fetita si am emotii. As renunta fara sa clipesc la job, pentru un timp, dar ma tine pe loc aspectul financiar. La mine e sigur familia pe primul loc, mai ales fiica.
Din comentariile anterioare am sesizat alte frici/retineri: daca revenirea e posibila. In cazul meu, DA, e posibil si ar trebui sa fie posibil la orice firma.
Dupa concediul de crestere copil revenirea este mereu posibila (sau ar trebui sa fie). In cazul meu insa este o alta situatie, eu efectiv am renuntat la job si am pastrat optiunea de a ma mai intoarce, dar asta nu se poate la orice loc de munca!
Iti doresc multa bafta cu intoarcerea la job si acomodare usoara pentru fetita ta!