Craciun la 40 de grade
Am visat mult la acest Craciun, mi-am facut planuri, mi-am imaginat de mai multe ori cum ne vom juca toti trei in zapada, cum ne vom plimba prin Brasov, cum vom pasi impreuna pe carari de munte.
Poate cand ati citit titlul v-ati gandit ca ne-am schimbat planurile si am ales vreo destinatie calduroasa, departe de tara. De fapt, am mers la Poiana Brasov, asa cum ne doream.
Dar tot restul a fost cu totul altfel decat ne doream. Luni seara Bebe a facut febra mare si au inceput sa ii curga ochisorii, asa ca marti dimineata eram la pediatra. Diagnosticul a fost de conjuctivita, cu simptome la ochi, dar si la apartul respirator, tuse si nas infundat.
Am plecat cu o lista de medicamente si cu speranta ca va fi bine. Miercuri pe dupa-amiaza am plecat la drum. Bebe a fost apatic tot drumul, a inceput sa fca febra si temperatura a tot crescut. Imediat dupa Predeal ne-am oprit la o benzinarie si am decis sa ii iau temperatura. Avea febra 40 pentru prima data, iar mie mi s-a strans inima si pentru o clipa nici nu mai stiam ce sa fac. I-am dat repede un Nurofen, l-am dezbracat in body si pantaloni subtiri si am plecat din nou la drum. A fost cel mai lung drum facut vreodata, mi se parea ca nu mai ajungem odata la Poiana Brasov si tineam mana pe fruntea lui, dorind parca sa iau toata caldura aceea si el sa fie bine iarasi.
La hotel brusc s-a inveselit putin, a primit cadourile de la bunici, care ne asteptau acolo si parca ne-am mai revenit si noi. Dar zilele urmatoare au continuat cu febra, tuse, nas infundat, lipsa poftei de mancare, somnolenta. Am iesit cu Bebe afara doar o ora, in rest am stat in camera de hotel si l-am tinut in brate, ne-am jucat, am incercat sa il fac sa se simta mai bine.
A fost cu totul altfel decat am crezut ca va fi si tare mi-a parut rau. Priveam pe geam zapada si ma gandeam ca el nu se poate juca acolo, asa cum visam. Mi-a parut rau si pentru bunici, care ne facusera cadou aceasta vacanta si care isi doreau sa ne plimbam cu Bebe, sa ii arate partia, sa mergem impreuna in Brasov si sa ne jucam cu totii. Pe rand am luat virusul si noi, asa ca nici macar nu am prea reusit sa ne odihnim.
As vrea sa va spun ca acum Bebe este bine, dar inca ia tratament. De ieri seara i-am dat antibiotic, se pare ca nu scapam fara de data asta. Sper sa fie mai bine zilele astea. Din fericire am gasit variante ca sa poata sta acasa pe rand cu mama mea, soacra mea si cu Tati.
Eu merg la serviciu si mi-e tare greu sa stiu ca el inca mai lupta cu conjuctivita asta incapatanata, iar eu trebuie sa stau departe.
Tare imi doresc ca noptile lui sa fie iar linistite, fara febra, fara nas infundat, sa doarma fericit in bratele mele si sa stiu ca se simte bine. Doamne ajuta sa fie bine cat mai repede!
Sper ca voi ati avut un Craciun frumos, alaturi de cei dragi. Imi cer scuze ca nu am apucat sa raspund la mesaje si va multumesc tuturor pentru gandurile frumoase.
of, Doamne, ce rau imi pare. Abia asteptam sa imi povestesti despre vacanta voastra in Poiana Brasov… nimic nu este mai greu pe lume decât sa stai neputincios langa puiul de om sa vrei sa-l ajuti, sa-ti dai si sufletul pentru ca el sa fie sanatos… Conjunctivita va trece curând si iarna abia a inceput draga mea… Puneti-va pe picioare si recupeati ce ati pierdut. Va îmbratisez cu drag ♥
Ai mare dreptate, este tare greu sentimentul acela de neputinta. As fi vrut sa pot lua eu cumva starea de rau, doar sa stiu ca el este bine si vesel din nou. Sper sa ne revenim si sa ne bucuram din plin de iarna.
Te imbratisam si noi cu mult drag!
Sa va faceti bine repede! Sanatate multa!
Multumim frumos, Cristina!
Raluca, vor trece de parca nu au fost, doar acum sa fiti tari ca si il puteti ingriji si binedispune. Multa sanatate! Va imbratisam tare, tare. Mai ales pe micul!
Multumim mult, draga Iris! Si noi va trimitem multe imbratisari cu drag!