A trecut o luna de cand l-am dus pe Bebe prima data la cresa, mi se pare incredibil ca a trecut timpul si acum deja m-am intors la serviciu, iar el sta acolo, se joaca, mananca, doarme (destul de putin), participa la activitati. Este un pui de om, cel mai mic de acolo, iar in fiecare dimineata simt un gol in inima cand il las acolo. A fost o luna grea, mai mult pentru mine decat pentru el care pare ca se poate adapta mai repede decat mine la schimbarea aceasta.
Stiu ca luni vor incepe majoritatea creselor si gradinitelor, iar eu ma gandesc la toate mamicile care acum se pregatesc sa treaca prin acele zile grele de acomodare, cu temeri, lacrimi si mii de intrebari. Si as vrea sa le scriu lor, sa stie ca nu sunt singure, ca sunt multe alte mame care le inteleg suferinta, golul acela imens din suflet.
As vrea sa stie ca lacrimile trec, ca treptat se vor acomoda si ele si cei mici cu schimbarea prin care trec. Va fi greu, oricat de multe cuvinte linistitoare veti auzi de la mamele care au trecut prin asta. Pentru ca este vorba de acel omulet care pentru fiecare mama inseamna totul, care acum trece printr-o despartire de care poate le este teama, indiferent cat de frumoasa si primitoare ar fi gradinita aleasa. Ar fi minunat sa existe un mod simplu de a le face acomodarea mai usoara, dar de multe ori este nevoie de rabdare si de multa dragoste. Sunt copii care se acomodeaza imediat, pentru ca sunt atrasi de posibilitatea de a sta cu alti copii, sa se joace si sa faca tot felul de activitati. Sunt insa altii care prefera sa ramana aproape de mami si care trec mai greu printr-o schimbare asa mare. Dar in ambele cazuri lucrurile intra la un moment dat in normal, oricat de greu va este sa credeti asta acum.
Pentru mine a fost cea mai grea incercare de cand sunt mama, pentru ca brusc a trebuit sa stau departe de baietelul meu, sa stiu ca este cu alti oameni, pe care la inceput abia ii cunoasteam. Aveam mii de ganduri, ma gandeam cine il va consola cand plange, cine va avea rabdare cu el daca va face mofturi la mancare, cine il va tine in brate ca sa poata adormi. Dar raspunsurile au venit treptat si temerile mele au mai disparut. Stiu ca nicaieri nu este mai bine ca in bratele mamei, dar ma gandesc ca aceasta despartire este o etapa normala prin care trec mai toti copiii. As fi vrut sa fie mult mai tarziu, sa fie el mai mare si mai independent, dar la noi nu s-a putut asa. M-am simtit vinovata pentru asta, chiar si acum ma gandesc uneori sa renunt la tot si sa raman cu el, dar stiu ca orice alegere are partile ei mai putin bune.
Dragi mamici care va pregatiti de prima zi de gradinita, va doresc sa gasiti puterea de a trece usor pentru furtuna de sentimente care va vor invada. Sa gasiti rabdarea de a consola, de a intelege, de a alina. Sa gasiti resurse si mai multe de dragoste, pentru ca acum puiul vostru de om va avea nevoie cea mai mare de iubirea voastra. Sa gasiti forta de a pleca de acolo, din fata gradinitei, dar sa fiti pregatite mereu sa va intoarceti daca va fi nevoie.
Veti simti uneori ca ati ramas cu bratele goale si cu sufletul si mai gol, ca va lipseste enorm omuletul pe care il iubiti cel mai mult pe lumea asta, ca nu va doriti decat sa va intoarceti acolo, la gradinita, sa il luati in brate si sa ramaneti asa cu el mereu, fara sa mai trebuiasca vreodata sa stati separati. Dorul acesta nu trece niciodata, pentru ca este parte din dragostea nemarginita pe care o vom simti mereu pentru copiii nostri, dar cu timpul vom invata ca pentru ei schimbarea vine si cu multe bucurii, cuoameni noi de care se vor atasa, cu copii cu care se vor juca, cu lucruri noi pe care le vor invata. Iar dupa gradinita ei se vor intoarce in bratele noastre, iar noi le vom putea oferi toate imbratisarile pe care le-am adunat in inima pe parcursul zilei, toti pupicii pe care ii merita obrajorii lor dragalasi, toate alinturile pe care le oferim cu asa mult drag.
Multa bafta, dragi mamici, sa aveti incredere ca va fi bine! Este greu sa gasiti optimismul acum, stiu asta, dar sper ca peste cateva saptamani sa aud de la toata lumea doar vesti bune despre copii care merg cu bucurie la gradinita si mamici care se intorc cu spor la serviciu.

6 thoughts on “Ganduri pentru mame, in prima zi de gradinita

  • 11/09/2016 at 9:49 pm
    Permalink

    Mâine este prima zi de grădinița a fiului meu cel mare. Am citit articolul cu lățimi in ochi, iar la final am plâns bine, un plâns vindecător sper. Azi nu am putut fi trista si nici nostalgica pentru ca eram certată pentru ceea ce simt, acum am ajuns acasă si pot sa ma descarc. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase si pentru gândurile bune transmise! Acomodare ușoară tuturor copiilor si parinților care încep mâine grădinița sau școala.

    Reply
    • 13/09/2016 at 6:45 pm
      Permalink

      Draga Raluca, imi pare rau ca ai fost certata pentru ceea ce simteai, mie mi se pare absolut normal sa ai multe emotii, face parte din sufletul nostru de mame. Sper ca ati avut o prima zi usoara, m-as bucura sa imi dai vesti si sa imi spui cum a fost! Te imbratisez!

      Reply
      • 13/09/2016 at 8:01 pm
        Permalink

        Nu a fost ușor in prima zi, însă mai greu a fost in a doua. In prima zi totul a fost ok pana ne-a spus doamna sa plecam, noi părinții, iar copilul meu nu a vrut sa se dea jos de la mine din brațe si-mi spunea “mami, nu ma lasă, rămâi cu mine” si as fi rămas, dar nu ma lăsau. Am plâns pana la prânz cand l-am luat acasă. Mi-a povestit ca l-a bătut un băiețel si ca doamna nu l-a aparat, ii era frica dacă ne apropiam de el, punea mâinile la ochi, se dădea in spate si striga cu frica “nu ma bate, nu ma bate”. Așa s-a comportat si afara cu alți copii si in casa cu noi si fratele lui. Azi a fost si mai greu ca nu ne-a mai lăsat sa stam cu ei măcar o ora pentru acomodare mai ușoară, a plâns pana l-am luat, a țipat, a vrut la tati si nimeni nu m-a sunat sa merg sa il iau. Mâine seara ma întâlnesc cu un psihoterapeut, desi este ziua copilului meu cel mic. Trebuie sa fac ceva pentru copilul meu cel mare si pentru mine, pentru ca dacă el nu e bine, eu sunt praf. Mulțumesc ca m-ai lăsat sa ma descarc!

        Reply
        • 27/09/2016 at 4:12 pm
          Permalink

          Raluca, cum mai sunteti? Mi-a ramas in gand ce mi-ai scris, sper ca sunteti mai bine acum si baietelul tau nu mai este speriat de gradinita! Te imbratisez!

          Reply
          • 27/09/2016 at 5:32 pm
            Permalink

            A mers la gradinita in prima săptămana si a fost ok, apoi a racit si si-a revenit si acum e iar racit. Vrea sa meargă la gradinita, asa mi-a spus mai devreme si mâine vreau sa il duc. Sper sa fie ok. Mulțumesc ca te-ai gândit la noi!

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: