Joaca de-a imbracatul si micile noastre trucuri
Am trecut acum cateva luni printr-o perioada in care imi era aproape imposibil sa il imbrac pe Bogdan pentru plecarea pe afara farao acumulare serioasa de frustrare pentru el sau mai bine spus pentru amandoi. Rabdarea dadea roade uneori, dar uneori chiar trebuia sa ne grabim , mai ales dimineata, iar atunci momentele de imbracare deveneau cu adevarat dificile.
Cumva am incercat sa ma adaptez la preferintele lui, sa fac totul o joaca si treptat am gasit doua trucuri care ma ajuta si pe care vi le impartasesc si voua. Le-am descoperit oarecum intamplator si am avut noroc sa le descopar la timp, inainte ca ritualul imbracatului sa devina o povara.
Pentru ca am observant ca Bogdan este dornic sa se imbrace singur am inceput inca de acum cateva luni sa il implic in tot procesul de imbracare. Il rog sa imi aduca scutecul si sa si-l puna, el evident ca nu il poate pune, doar imi arat unde se pune, dar apoi ma lasa sa i-l pun fara proteste.
La bluze baga el manutele in maneci, la pantaloni ridica piciorusele pe rand. Toate astea se intampla treptat, nu are rabdare sa stea la imbracat, dar cand nu avem o graba il las sa vina pe rand la mine sa punem fiecare haina. De obicei ma asez pe canapea si ii prezint urmatoarea piesa de vestimentatie (“Hai sa punem bluzita, vrei?”), uneori vine imediat, alteori ma ignora si dupa un timp il chem iar, dar aproape de fiecare data este dornic sa vina sa ne imbracam. Pantofii il rog sa mi-I aduca de la usa si partea asta ii place cel mai mult, apoi se aseaza pe jos si imi arata unde sa ii pun pantofii. Este un alt joc care functioneaza la noi: in loc sa iau pantofii si sa incerc sa il incalt, initiez o joaca prin care sa ghidez procesul de incaltare: “Unde sunt pantofii?” (el imi arata ca sunt la usa), “Imi aduci te rog pantofii?” (el ii adduce pe rand si mi-i da), “Unde se pun pantofii?” (el se aseaza si imi arata fiecare piciorus, iar apoi il incalt). Aceste intrebari nu le folosec de fiecare data, uneori doar il rog sa ii aduca si sa stea jos. Dar alteori cand este mai putin dornic sa se incalte sau sa plecam de acasa intrebarile ajuta mult.
Pentru plecarile pe graba sau cele in care nu am chef sa stau sa astept minute bune pana este imbracat folosim un alt truc. Lui Bogdan ii place mult sa se uite pe geam, dar acolo nu poate ajunge singur, asa ca ne roaga uneori pe noi sa il ridicam. Il punem cu piciorusele pe calorifer si stam langa el, eventual ii povestim despre ce vedem afara. este cam singurul loc unde Bogdan sta linistit o perioada mai indelungata. Asa ca atunci cand vrem sa il imbracam usor, mai ales dimineata, il intrebam daca vrea la geam sa ne imbracam acolo. Acolo Tati sta cu el si discuta despre ce vad, iar eu il imbrac fara ca el sa aiba vreo nemultumire.
Ritualurile de imbracare si dezbracare sunt utile pentru a domoli protestele copiilor legate de imbracare. Am citit putin despre ele abia dupa ce am descoperit trucurile noastre, dar m-a ajutat sa ma conving ca este bine sa le incurajam.
Avem si un ritual de dezbracare, pentru ca mi se pare ca ne ajuta mult sa avem o relatie jucausa cu hainele. Primul lucru cand intram in casa ne scoatem pantofii si ii punem la locul lor. Apoi scoatem geaca sau hanoracul si il punem in cuier. De obicei dupa momentul acesta el fuge in casa sa se joaca putin sau imi cere sa il alaptez, asa ca mai astept cu scosul celorlalte haine. Dar de indata ce entuziasmul ajungerii acasa se mai domoleste putin incep sa ii scot hainutele si il rog pe el sa ma ajute, sa scoata manutele, sa ridice piciorusele, sa puna hainele la cosul de rufe. Este mandru ca este implicat in toate astea si cred ca asta a contribuit la disparitia problemelor cu care ne-am confruntat mai demult.
Stiu ca refuzul de a se imbraca este des intalnit pentru multi copii, asa ca poate va ajuta trucurile noastre. Daca voi aveti alte metode va rog sa mi le impartasiti. Din ce am observat metodele de solutionare a problemelor prin joaca functioneaza pe un anumit de interval de timp, pana intervine plictiseala, asa ca vreau sa am pregatite si alte variante de gestionare a acestor momente.
Exact aceste trucuri merg si la noi….cand merg…altfel, alergam prin casa si il imbracam rapid cu cate un obiect cum apucam. Dar e super amuzant, probabil nu mi se va mai parea la fel cand va trebui sa fim gata dimineata de gradinita 🙂
In momentele in care nu ne grabim si eu ma distrez sa il alerg prin casa, desi recunosc ca in general nu prea sunt rabdatoare si prefer variantele rapide. Dar dimineata este salvatoare o strategie rapida, altfel risc sa ajung tarziu la serviciu.
tare dragut! imi închipui ca iti trebuie multa rabdare, dar puiutul de om va învata zi de zi deprinderile ce-i vor deveni rutina, intreaga viata.
Asa frumos ai descris, ca parca v-am vazut 🙂 Va îmbratisez ♥
Sunt chiar curioasa cum va fi cand va fi el mai mare si se va imbrac singurel. Cred ca imi voi aminti cu drag de momentele astea cand il alerg prin casa cu hainele. 🙂