Oameni care nu ne mai pot imbratisa

Cand imi este greu imi amintesc de imbratisarea aceea calda si blanda, care imi aducea liniste si ma facea sa uit macar cateva momente de orice ma supara. Bratele ei au fost de multe ori locul meu de refugiu si acum nu mai sunt… Iar ceva din echilibrul meu interior s-a pierdut odata cu lipsa ei si uneori, chiar si dupa atata timp, ma doare mult ca nu ma mai poate imbratisa.

Sunt oameni care atunci cand pleaca dintre noi iau cu ei o parte din sufletul nostru si lasa acolo un gol pe care nimeni vreodata nu il poate umple… oameni care traiesc inca in inima noastra, dar pe care nu ii mai putem imbratisa, carora nu le mai putem spune ca ii iubim si mai ales care nu mai au ocazia sa auda cat de mult au contat pentru noi. Atunci cand ne este greu ne lipseste dragostea lor, atunci cand suntem fericiti doare ca ei nu sunt aici sa se bucure alaturi de noi. Timpul estompeaza durerea, dar dorul nu trece niciodata.

Sunt insa momentele acelea cand inca ii simtim langa noi, cand stim ca ei ne privesc de undeva si vegheaza asupra noastra, chiar daca prezenta lor este doar un sentiment, o alinare sufleteasca, o senzatie pe care nu o putem explica in cuvinte.

In momentele importante din viata mea ma gandesc mereu la ea, la cum s-ar fi bucurat alaturi de mine in momentele fericite, de cum mi-ar fi alinat suferinta la greu, la cum ar fi alungat ingrijorarile in momentele dificile. Ea este inca parte din viata mea si asa va fi mereu, chiar daca ea nu ma mai poate imbratisa la fel ca inainte. Cred cu tarie ca oamenii care au contat pentru noi raman pentru totdeauna in vietile noastre, la fel cum va ramane mereu si golul acela imens pe care il lasa in urma lor.

Zilele trecute am simtit golul acela din nou, dupa ce mult timp statuse ascuns in mine. Si pentru prima data am simtit ca durerea pierderii cuiva drag poate sa nu mai insemne suferinta, ci doar recunostinta de a fi avut parte de prezenta unui om minunat in viata noastra, puterea de a merge la departe, determinarea de a deveni un om mai bun si curajul de a-ti infrunta emotiile, chiar si atunci cand ele par mai puternice decat noi. A fost o lectie pe care mi-a luat mult timp sa o invat, dar care acum a facut ca golul acela sa se umple cu liniste, cu impacare si cu credinta ca dragostea ei ma va insoti mereu, iar acesta este cel mai de pret dar pe care mi l-ar fi putut lasa.

Bunica mea a murit acum aproape 4 ani. Si a durat 4 ani pana sa vindec pe deplin durerea de atunci, sa ma obisnuiesc cu absenta ei si cu dorul ramas in sufletul meu. Acum stiu ca sunt oameni care nu ne mai pot imbratisa niciodata, dar ca exista un altfel de imbratisari, pe care le putem simti cu sufletul chiar si atunci cand ei nu mai sunt langa noi. Asa ca in locul durerii a ramas sentimentul ca dragostea celor dragi nu are niciodata  bariere si ca o putem simti mult, mult timp dupa ce ei nu mai sunt in vietile noastre.

Daca aveti oameni dragi care au plecat pentru totdeauna din vietile voastre va doresc sa gasiti puterea de a merge mai departe si de a transforma durerea intr-o imbratisare sufleteasca plina de iubirea lor care sa topeasca suferinta si sa va insoteasca mereu. Iar pe oamenii dragi pe care ii aveti langa voi imbratisati-i acum, fara nici un motiv, spuneti-le ca ii iubiti si lasati-i sa simta cat de mult inseamna pentru voi. Peste ani s-ar putea ca aceste momente sa conteze mult mai mult decat va imaginati acum.