Europa de acum este Europa copiilor nostri

Privesc la tot ce se intampla cu Europa in aceste ultimele luni si inca nu pot (si nici nu vreau) sa ma obisnuiesc cu lumea atat de schimbata in care traim acum. Mi se pare ca multi dintre cei din jurul meu nu dau importanta evenimentelor, fiindca ele sunt inca departe de noi si cumva avem impresia ca suntem feriti de ele.

Dar aceste evenimente sunt mai mult decat reale si din pacate mult mai aproape de noi decat credem: oameni nevinovati mor in razboaie politice care nu le apartin (asa cum s-a intamplat in Ucraina si se intampla acum in Turcia) sau cad victime unei furii teroriste mai puternice ca niciodata (asa cum s-a petrecut in Franta, Belgia si acum in Germania).

Nu ar trebui sa ignoram toate astea, pentru ca Europa aceasta schimbata si debusolata este de fapt Europa copiilor nostri, locul in care ei vor creste, vor invata, vor calatori.

Zilele trecute eram intr-un loc public in care la un televizor rula o stire despre atacul de la Nisa. Alaturi de mine era o mama cu un copil de vreo 3-4 ani. Auzind la televizor ca un om a omorat multi oameni pe strazile Nisei, copilul a privit uimit spre mama lui.

– Un om a omorat alti oameni? (vocea lui de copil ne-a atras imediat privirea mie si inca unui cuplu de langa noi)

– Da… (mama i-a raspuns pe un ton nedumerit, surprinsa de atentia acordata stirii)

– De ce i-a omorat, mami?

M-a emotionat inocenta intrebarii si pentru un moment m-am pus in locul mamei si mi-am dat seama ca nu as sti ce sa raspund.

– Din greseala, puiule.. Nu a vrut, din greseala..

Am citit in ochii mamei tristetea de a nu putea explica tot ceea ce simte, iar in timp ce se pregatea sa plece impreuna cu copilul pentru o clipa privirile ni s-au intersectat si am putut simti mahnirea din sufletul ei. M-am gandit atunci ca de fapt nici noi, adultii, nu ne putem explica de ce cineva ar decide sa ucida atatia oameni. Totul pare o imensa greseala, un scenariu in care nu ar trebui sa fim, o poveste trista pe care nu reusim sa ne-o explicam.

Nu stiu ce ar trebui sa le spunem copiilor despre astfel de evenimente, nu stiu ce as fi raspuns eu atunci, dar stiu ca nu vom putea sa ne ferim mereu copiii de astfel de vesti. Ca va trebui sa le explicam toate aceste lucruri, chiar daca si pentru noi sunt aproape imposibil de explicat. Ca va trebui sa ii invatam sa traiasca intr-o lume cu totul altfel decat cea cu care eram obisnuiti pana acum. Ca va trebui sa ii ajutam sa stie sa condamne raul si sa lupte pentru mai bine, dar in acelasi timp sa nu acumuleze in suflete ura si sa nu traiasca cu teama pe care teroristii vor sa o sadeasca in interiorul nostru.

Europa nu mai este asa cum o stiam noi si poate nu va mai fi niciodata la fel. Iar copiii nostri o vor cunoaste altfel decat am facut-o noi.

Sta in puterea noastra sa ii invatam ce este corect in viata, sa ii ajutam sa inteleaga ca toleranta si pretuirea fata de cei din jur sunt valori de care nu trebuie sa uitam niciodata si sa le sadim in suflete puterea si intelepciunea necesare pentru a trai intr-o lume atat de imprevizibila.

Europa de acum este Europa copiilor nostri. Noi nu putem schimba faptele, nu putem inlatura amenintarile, dar putem creste oameni puternici, responsabili si iubitori care peste ani sa construiasca o lume mai buna decat cea pe care am cladit-o cu totii pana acum.