O ecografie si o lectie invatata dupa multe framantari

De clinicile Sanador ma leaga multe amintiri, unele imens de fericite, altele nedrept de dureroase. Acum cativa ani acolo aflam ca am ovare polichistice si un doctor ma avertiza ca nu crede ca voi avea copii curand.

Cateva luni mai tarziu, in aceiasi cladire, la cateva cabinete distanta, imi vedeam pentru prima data bebelusul pe ecograf. Pe holurile de acolo am trecut prin framantarile date de vestile de la ecografiile din sarcina, dar tot acolo, intr-o sala de operatie, l-am vazut pentru prima data pe copilul meu, abia scos in pantecele mele.

Marti dupa-amiaza am intrat din nou in spital, cu inima cat un purice, asteptand consultatia programata: o ecografie mamara. De ceva timp simteam dureri si o umflatura care aparea si disparea in ganglionul axilar, dar de fiecare data o puneam pe seama virusurilor luate de la copil, sperand ca nu este nimic grav. Zilele trecute insa mica umflatura si durerile au reaparut. In sinea mea tot cautam motivatii, dar in adancul sufletului teama isi facuse deja loc. Intr-o seara mergand spre casa durerea s-a intensificat si inevitabil ma gandeam doar la lucruri rele, reprosandu-mi ca nu sunt mai atenta cu sanatatea mea, ca nu imi fac timp pentru controalele normale si ca imi gasesc mereu alte prioritati.

Am ajuns acasa cu lacrimi in ochi, gandindu-ma ca sanatatea mea nu este importanta doar pentru mine, ci si pentru puiul de om care inca depinde atat de mult de mine.

Bogdan a observat imediat lacrimile mele, chiar daca as fi vrut sa le ascund.

– De ce plangi, mami? Esti suparata?

– Nu sunt suparata, doar ca ma doare putin aici.

I-am aratat locul si el m-a privit cu ochii lui mari, m-a mangaiat si apoi s-a asezat langa mine.

– Mergem la doctor, mami?

– Da, o sa merg la un moment dat.

– Trebuie sa mergi la doctor, ca sa te faci bine! Nu iti face nimic doctorul, mami, el este prietenul nostru si ne face bine!

Nici nu pot exprima in cuvinte cat de mult m-au atins cuvintele lui. Un pui mic de om imi spunea ceva ce eu stiam prea bine, dar cumva alegeam sa ignor… poate din teama, poate din senzatia ca am altceva mai important de facut.

L-am strans in brate si mi-am promis ca de acum nu imi voi mai neglija sanatatea, oricat de ocupata as fi. In noaptea aceea m-am trezit ingrijorata si l-am privit minute in sir cum dormea langa mine, simtindu-ma vinovata si gandindu-ma ca neglijenta mea ne-ar putea afecta pe amandoi. Mi-am pus capul langa el si m-am rugat sa fie bine, sa fi fost totul doar o alarma falsa si sa dispara curand toate aceste framantari.

Peste cateva zile eram pe holul Sanador, in asteptarea ecografiei. Am avut emotii tot timpul, imi doream enorm sa fiu bine si am avut norocul de a fi totul bine. Am primit explicatii pentru durerea mea si mai presus de toate am primit confirmarea ca sunt bine.

Am plecat de acolo cu gandul ca nu voi mai ignora controalele anuale. Pot parea niste formalitati inutile, dar este important sa stim ca suntem bine, pentru noi si pentru copiii nostri.

Tot atunci mi-am promis ca voi scrie si aici, pe blog, despre asta, cu dorinta de a va reaminti cat de important este sa ne preocupam de sanatatea noastra si sa nu lasam ca intalnirile noastre cu doctorul sa fie dictate doar de durere. Orice femeie ar trebui sa isi faca anual o ecografie mamara (sau mamografie, in functie de varsta) si un test ginecologic pentru a se asigura ca este bine. Este usor sa uitam asta, stiu, dar este datoria noastra fata de noi si fata de copiii nostri, care isi doresc sa ne aiba alaturi sanatoase si pline de viata!

Eu am invatat lectia asta pe calea mai grea, cu multe framantari, asa ca sper ca la voi sa nu fie la fel. Am avut noroc sa fie totul bine, dar stiu ca sanatatea nu ar trebui sa tina doar de noroc, ci si de grija pe care ne-o purtam noi. Mergeti la doctor preventiv in fiecare an! Pentru ca sanatatea si viata voastra conteaza mai mult decat orice treburi care v-ar opri sa ajungeti la doctor!

Eu va doresc sa fiti bine mereu, sa fiti sanatoase si sa pretuiti fiecare moment alaturi de cei dragi!