Ce inseamna de fapt acomodarea blanda la gradinita
La finalul articolului legat de neadevarurile despre acomodarea blanda la gradinita am promis ca revin cu idei despre cum se poate face acomodarea blanda, asa ca am reunit aici multe idei care sper sa fie de folos parintilor care se pregatesc de primele zile la gradinita ale copilului lor. Acomodarea blanda la gradinita inseamna sa tinem cont de sentimentele copilului si sa il ajutam sa gestioneze emotiile puternice de la inceput.
Aceasta acomodare se poate face in mai multe feluri si ea depinde mult si de deschiderea personalului gradinitei. Ideal ar fi ca gradinita sa sustina adaptarea treptata. Dar stim bine ca asta nu se intampla decat uneori la gradinitele private si aproape niciodata la gradinitele de stat.
Asadar, iata cateva din componentele care cred ca sunt importante intr-o acomodare treptata. Nu mereu le putem aplica pe toate, dar unele cu siguranta pot fi puse in practica. Nu sunt ideile mele, sunt concepte despre care am citit la randul meu in incercarea de a gasi metoda cea mai potrivita pentru noi. Sper sa va fie de folos si voua!
Pregatirea copilului pentru gradinita
Aceasta etapa depinde doar de parinte, deci este cea mai la indemana. Pregatirea poate include diferite metode adaptate copilului. Este important ca el sa stie ce urmeaza sa se intample la gradinita si sa fie ajutat sa isi exprime si invinga temerile.
Acomodarea treptata
O astfel de acomodare ar trebui sa fie posibila la majoritatea gradinitelor. Ea presupune sa crestem treptat numarul de ore petrecute de copil la gradinita, in functie de ritmul lui. Presupune implicare din partea parintelui, care va trebui sa mearga sa ia copilul de la gradinita dupa anumite intervale de timp. De exemplu, in prima zi copilul poate sta o ora, a doua zi o ora si jumatate si tot asa. Conteaza mult si feedback-ul educatoarei, care poate informa parintele despre ce interval de timp ar fi cel mai potrivit in ziua urmatoare.
Acomodarea cu prezenta parintelui
Aceasta presupune atat implicare din partea parintelui, cat si deschidere din partea gradinitei. Este vorba de cateva zile in care parintele sa poata veni alaturi de copil la gradinita si sa stea o parte din program impreuna. Parintele poate sta fie in clasa, fie pe hol. Important este ca el sa fie disponibil oricand copilul simte nevoia sa mearga la el.
Aici cred ca este foarte importanta atitudinea parintelui. Nu este vorba de a merge la gradinita pentru a ne juca alaturi de copil sau pentru a ne implica in activitati, ci doar pentru a-i oferi sustinere emotionala. In rest, copilul va interactiona singur cu ceilalti copii si cu educatoarea.
Eu am folosit aceasta metoda de doua ori, dupa ce am citit mai multe despre ea. Iata cum am procedat, poate va este de folos experienta mea: Am stat in sala cu Bogdan, dar intr-un colt. El putea veni oricand la mine sa ma imbratiseze sau sa vorbim (in soapta). Insa nu ma implicam in nimic ce tinea de activitati, pentru a facilita apropierea de educatoare. De exemplu, daca avea o neintelegere cu un alt copil sau isi dorea o anumita jucarie de pe rafturi, eu ii explicam ca nu ma pot implica si il directionam spre educatoare. Este important sa fie clar rolul parintelui si al educatoarei, tocmai pentru ca “transferul” sa se faca mai usor. Faptul ca educatoarea il ajuta si era cea care coordona activitatea, il ajuta sa aiba tot mai multa incredere in ea, dar si in capacitatea lui de a se descurca singur acolo.
Acomodarea cu implicarea educatoarei
Este un alt fel de acomodare treptata, in care educatoarea ghideaza procesul. Daca aveti incredere ca educatoarea este deschisa spre o abordare blanda, o puteti ruga sa va sune cand copilul plange neconsolat. Puteti sta undeva in apropierea gradinitei (la o cafenea sau la un magazin), iar cand ea va suna sa mergeti sa luati copilul. Educatoarea va sti sa estimeze cel mai bine starea de spirit a copilului. Astfel veti putea adapta acomodarea treptata exact la nevoile copilului.
Noi am procedat asa cand Bogdan a inceput cresa. Dupa ce am stat eu acolo cu el in prima zi, am optat pentru o acomodare treptata ghidata de educatoare. Eu stateam aproape de gradinita si ea ma suna zilnic cand simtea ca este bine sa vin sa il iau. Treptat intervalul a tot crescut pana cand am ajuns la timpul de sase ore petrecute la gradinita.
Gestionarea supararilor de dupa gradinita
Uneori acomodarea treptata nu este posibila: fie gradinita nu accepta deloc asa ceva, fie parintele nu poate lipsi de la serviciu. In acet caz, in afara de o pregatire facuta cu blandete si un ritual de despartire cat mai incurajator pentru copil, parintele il poate ajuta pe copil sa gestioneze frustrarile de dupa gradinita.
Ele apar uneori si in cazul in care acomodarea s-a facut treptat, pentru ca inevitabil copilul se confrunta cu mai multe frustrari. Acestea de obicei se manifesta ca tantrumuri aparent lipsite de motiv dupa ce luam copilul de la gradinita. Este modul copilului de a gestiona toate emotiile acumulate si de a le elibera atunci cand se afla in siguranta, alaturi de noi.
Tocmai de asta conteaza mult sa fim alaturi de copil, sa ii ascultam plansul si sa ii aratam dragostea noastra. Daca reusim sa il facem pe copil sa exprime in cuvinte ceea ce simte este cu atat mai bine. Insa nu este mereu usor sa facem asta. Este insa de mare folos si doar faptul ca suntem alaturi de el si ii oferim intelegere si iubire.
Desigur ca nu exista o reteta magica pentru cum se poate face acomodarea blanda la gradinita.
Se poate ca in ciuda eforturilor parintilor, copilul sa nu fie inca pregatit emotional si inceputul sa fie foarte dificil. Din pacate, nu exista solutii universale, pentru ca fiecare copil este diferit. Cred insa cu tarie ca in orice situatie sustinerea parintelui conteaza enorm!
Acomodarea blanda este o metoda de a-l spijini pe copil sa se adapteze schimbarii aduse de inceputul gradinitei. Unii copii se adapteaza usor, altii mai greu, dar toti au nevoie de sustinerea parintilor! Daca va pregatiti de aceasta etapa, va doresc sa aveti parte de o adaptare cat mai lina pentru copilul vostru!
Oana Moraru spune că acest stil nu este cel mai indicat. Ea consideră că, dacă cel mic știe că ești acolo, nu se va desprinde de tine, ci va încerca să se refugieze la tine.
când eu am încercat să procedez astfel, frau mi-a zis că după ce plânge că am plecat, copilul se liniștește în 3 minute, nu mai mult și se duce la jucării. ba mai mult, pe mulți dintre ei i-a prins chiar că jucau un fel de teatru pentru că le simțiseră pe mame disperate de despărțirea de ei și nu voiau să le arate că ei sunt chiar nepăsători.
după cum zice Oana, copiii sunt ca niște detectoare de prețuri – știu exact ce ai în tine și pe ce buton să apese.
Pentru acomodare treptata am optat și noi. Din păcate copilul nu s-a adaptat nici asa. Oricât încercam să-l integram în joculețe cu copiii, cu jucăriile de la grădinița, nu accepta deloc sa coopereze, voia numai în brate și îmi tot repeta sa mergem în parc. Cum plecam de acolo, era cu totul alt copil, vesel și jucăuș cum îl știm dintotdeauna. Am decis să-l retragem sa mai așteptăm pana își va dori sa socializeze cu copii de vârstă lui. Are doar doi ani, încă nu-l interesează socializarea. Îmi era foarte clar ca il afectează emoțional, chiar și cu noi alături, căci s-a îmbolnăvit foarte des în doua săptămâni, deși am fost doar 4 zile în total tocmai din cauza asta. E drept ca nici eu nu eram prea incantata de cum decurg lucrurile acolo. Pe de o parte educatoarea îmi zicea sa vparticip și eu cu copilul la activități, pe de alta parte ma acuza ca îl țin prea mult în brațe și ca asa nu se va acomoda, deși era evident ca el nu se simte bine în acel mediu cu toate eforturile mele de a-l introduce acolo. În plus, educatoarea nu era adepta ținutului în brate nici de către personalul grădiniței, era grijulie dar rece cu copiii, ii grăbea când aveau de făcut ceva în timp limitat, la masa la fel, încât chiar și eu ma simțeam prost, d-apoi copilul meu care are parte de toată libertatea acasă, cu puține limite stabilite de noi împreună. Nu am văzut comunicare sincera și deschisa între educator și copil. Ii tratează cu dragalasenie falsa ca pe niște robotei. Ma tem ca cam asta e sistemul în general, educatorii ajung sa activeze și în mod automat, poate din cauza unor reguli impuse și pentru ei, poate au ceva nemulțumiri la munca de munca, poate de oboseală, sau poate pur și simplu unii și-au greșit meseria. Cum sa găsesc eu o grădinița și o educatoare cu care sa rezonam, în tot acest sistem??