Fara sa vreau mi-am tot amintit de anul trecut, poate pentru ca este uimitor ce mult s-au schimbat lucrurile pentru noi de atunci sau poate doar pentru ca toamna ma face mai melancolica.
Imi amintesc cu drag burtica imensa pe care o aveam in septembrie anul trecut si parca mi-e dor de ea, chiar daca atunci tare mi-era greu sa fac orice cu dimensiunile acelea de femeie insarcinata. Dar era ceva magic atunci, ma simteam conectata din tot sufletul cu omuletul din burtica mea, il mangaiam mereu si el imi raspundea cu miscarile acelea minunate care ma faceau mereu sa tresar si sa ma bucur. Mi-era greu sa merg mult, sa dorm, sa fac treburi care alta data erau simple, hainele nu imi mai veneau, iar hormonii uneori imi schimbau dispozitia de la un moment la altul.
Tati (pe atunci viitor tati) era plecat in delegatie in Anglia si eu ma rugam sa nu nasc fara el, iar fiecare contractie ma facea sa imi doresc si mai mult sa se intoarca repede acasa. Stateam cu socrii mei, abia ne mutasem de o luna si ma bucuram sa vad ca ei il asteapta nerabdatori pe bebelus, chiar daca la inceput vestea ca vor fi bunici ii luase prin surprindere.
Citeam mult carti despre bebelusi, ma simteam pregatita, iar acum imi dau seama cat de nepregatita eram de fapt. πŸ™‚ Camera bebelusului era aproape pregatita, priveam lucrurile cumparate si mi se parea incredibil ca voi deveni mama si ca viata mea se va schimba in totalitate.
Imi amintesc sughiturile acelea dragalase din burtica, le simteam des si de fiecare data ma faceau fericita. Erau lucruri marunte care imi umpleau inima de dragoste, ma topeam cand simteam un piciorus de bebe ratacit printre coastele mele, ii vorbeam mereu si ii povesteam ce frumos va fi cand va fi in bratele mele.
Ce mult s-au schimbat vietile noastre de atunci… Acum il pot tine in brate pe Bebe (si este chiar mai frumos decat mi-as fi imaginat vreodata), fericirea mea se masoara in momentele petrecute cu el si cu Tati, am revenit deja la serviciu, Bebe merge la cresa, iar noi trei avem casa noastra. Lucrurile se schimba repede, uneori nici nu ne dam seama de asta si uitam sa ne oprim o clipa sa pretuim ce avem. Anul acesta m-a invatat sa ma bucur mai mult de ce am si sa ma supar mai putin pentru ce imi lipseste. Acum imi doresc doar sa fim sanatosi si sa ne bucuram de prezent, de tot ce ne daruieste el si treptat sa ne indeplinim impreuna toate visele.

2 thoughts on “Anul trecut pe vremea asta

  • 24/09/2014 at 6:31 pm
    Permalink

    Cat de emotionant! ma bucur mult pentru tine, Raluca draga, ma bucur prntru voi trei. Sa fiti sanatosi si sa nu incetati niciodata sa visati si sa luptati spre a va indeplini visele. Progresul doar asa se face πŸ™‚ Este minunat sa citesc ca va merge bine si ca aveti atΓ’tea realizari. πŸ™‚ Timpul trece si… la primavara va plimbati cu Bebe de manuta prin parc. Ah da, si in curΓ’nd nu vei mai putea sa ii spui Bebe πŸ™‚ ca va fi baiat mare! πŸ™‚ Puiul tau va fi mereu!
    pupici si numai ganduri bune :-*

    Reply
  • 25/09/2014 at 10:34 am
    Permalink

    Multumesc mult pentru gandurile frumoase, draga Carmen! Si eu ma gandeam ca deja Bebe se face baiat mare si este timpul sa ii spunem altfel. πŸ™‚ Tare frumos trece timpul si sunt tare norocoasa ca pot avea toate astea.
    Te imbratisez, sa ai o zi cu soare! πŸ™‚

    Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: