Ieri am observat timp de cateva minute un adolescent care statea la colt de strada cu un buchet de zambile in mana. Isi freca mainile de emotie si cu siguranta o astepta pe Ea, in timp ce se tot foia in spatiul stramt de pe trotuar. Avea blugi largi si un hanorac la fel de larg, iar chipul ii era ascuns sub o sapca. Se uita mereu cine vine pe strada, apoi isi mai aranja inca o data hanoracul si muta florile dintr-o mana in alta.

Si brusc mi-a fost drag de el. Pentru ca mi-a adus aminte de momentele cand ma astepta si pe mine baiatul meu blond, cu ochii mari, caprui si privirea indragostita, pe aleile mititele din cartier. Uneori venea cu flori fara nici un motiv si eu ma topeam de dragul lui, la fel de mult de fiecare data. Il vedeam uneori de la geam, asteptand in fata blocului meu, cu hainele lui la fel de adolescentine si ma simteam cea mai norocoasa ca ma asteapta tocmai pe mine. Apoi fugeam repede pe scari, sa ajung la el si sa il imbratisez, cu fluturi in stomac. A trecut ceva timp de atunci, iar acum, peste ani, baiatul blond este tatal copilul meu drag.

Si m-am mai gandit ca peste (multi) ani poate il voi zari pe Bogdan asteptand o fata frumoasa, cu un buchet de flori si fluturi in stomac. Imi va fi drag de el si probabil voi fi putin geloasa, cu sentimentul ca o fata ii va acapara toate gandurile si imbratisarile. Acum pot doar sa imi imaginez acel moment si sa il cresc pe Bogdan astfel incat peste ani fata frumoasa pe care o va alege el pentru a-i darui flori sa se simta la fel de norocoasa cum ma simt eu in fiecare zi cu gandul ca sunt aleasa unui barbat minunat.

3 thoughts on “Baiatul cu buchetul de zambile

  • 03/03/2015 at 12:57 am
    Permalink

    tare m-a emotionat povestea baiatului cu bichetul de zambile! 🙂 Raluca draga, tu esti o femeie deosebita, ce merita sa fie fericita si sa-si vada toate visele împlinite. Cine stie, poate cumva vom ramâne în contact si peste 15 ani si îmi vei povesti despre Bogdan la prima lui întâlnire în prag de primavara 😉
    pup draga mea. Noapte buna!

    Reply
    • 04/03/2015 at 2:17 pm
      Permalink

      Draga Carmen, tare frumos ar fi sa iti pot povesti si peste 15 ani despre Bogdan si sa ma bucur si atunci de mesajele tale din comentarii. Chiar ma gandesc uneori cat timp voi scrie pe blog si daca voi ajunge sa istorisesc aici despre Bogdan si peste ani. Mie mi-ar placea sa fie asa, iar Bogdan sa poata citi la un moment dat tot ce am scris despre el. 🙂
      Iti transmit multe imbratisari cu drag!

      Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: