Inelul, rochia si actul care ne-ar uni

Sunt o femeie atipica, recunosc. Nu visez la rochite vaporoase si la pantofi sclipitori, nu sunt o fiinta delicata si dornica de a fi protejata, nu am visat niciodata la un print care sa ma “salveze” si la o viata de printesa. Imi place sa fiu independenta, vreau sa cred ca sunt o femeie puternica si imi place ca iubirea sa ma completeze si sa imi dea acea sclipire in privire pe care o au doar femeile indragostite.

Am crezut mereu in dragostea adevarata, chiar si in perioada in care nu mai eram sigura ca o voi intalni. Dar apoi a aparut EL, barbatul care avea sa schimbe totul. Nu mi-au placut niciodata barbatii blonzi sau cei introvertiti, dar iata ca viata a vrut sa imi dea o lectie si sa ma faca sa ma indragostesc tocmai de un blond aparent timid, cu totul altfel decat mi-as fi imaginat sa fie barbatul vietii mele.

Dar cum in dragoste nimic nu mai conteaza m-am lasat purtat de val si pentru prima data am simtit ca iubesc pe deplin, fara retineri si fara indoieli. Nu sunt adepta scenariilor romantice, nu stiu daca vom fi impreuna toata viata, dar stiu ca il vreau langa mine in fiecare zi si ca pana la urma prezentul este singura noastra certitudine.

Pentru noi totul a decurs firesc si simt ca am devenit amandoi mai buni si mai puternici de cand suntem impreuna. Totul a fost minunat in scenariul dragostei noastre, dar fara ceva ce pentru alte cupluri ar fi un pas normal: casatoria.

Cand am anuntat ca sunt insarcinata multa lume a fost uimita sa afle ca am facut un copil (dorit si asteptat) fara sa fim casatoriti si mai ales fara sa avem planuri sa ne casatorim curand. Am primit tot felul de sfaturi despre casatorie, despre cum uneste ea doi oameni, despre frumusetea nuntii, despre “ziua aia” pe care nu o vei uita niciodata. O prietena m-a intrebat daca nu imi doresc sa ma vad in rochie de mireasa, un bun prieten s-a mirat ca nu caut “siguranta” casatoriei.

M-am gandit uneori cum mi-ar sta in rochie de mireasa, dar parca inca nu ma vad in filmul asta cu rochie alba si buchetel de flori. Nu stiu de ce. Imi doresc la un moment dat sa ma casatoresc, sa simt emotiile acelui legamant din biserica, dar nu simt ca as vrea sa fac asta acum.

La fel cum nu cred ca exista o “siguranta” a casatoriei, nu cred ca ne-am iubi mai mult daca am semna un act, nu cred ca o hartie ne-ar tine impreuna daca la un moment dat am decide sa o luam pe drumuri separate. Am facut cel mai frumos legamant de iubire atunci cand am decis sa devenim parintii unui copil care ne va uni toata viata mai mult decat ar putea sa o faca orice act. Ne declaram dragostea in felul nostru, prin felul in care ramanem uniti chiar daca ne este greu uneori, prin modul in care stim sa ne sustinem atunci cand unul dintre noi isi doreste ceva, prin dorinta de a adormi in fiecare seara impreuna.

Nu imi trebuie alte confirmari, nu cred ca un inel este o promisiune si sunt sigura ca scenariul cu rochie alba este doar o petrecere si nimic mai mult. Dragostea adevarata este cea care trece testul timpului, mai presus de acte si promisiuni.

Imi place sa vad cupluri in jurul meu care decid sa se casatoreasca, pentru ca stiu ca pentru multe femei conteaza mult acel moment in care merg spre altar alaturi de barbatul iubit. Unele viseaza de mici momentul acela, altele il considera o garantie oferita de omul de langa ele. Altele vad casatoria un pas normal in relatie si un prag pe care isi doresc sa il treaca la un moment dat.

Probabil va veni momentul cand voi simti ca vreau sa trec si eu acel prag, nu stiu. Stiu insa ca il iubesc pe barbatul minunat de langa mine mai presus de orice formalitati. Visez sa imbatranim impreuna, sa ne vedem nepotii si stranepotii si sa ne fim mereu alaturi la bine si la rau. Dar adevarul este ca nu stim niciodata pe ce cai ne va duce viata, putem doar sa pretuim prezentul si sa nu uitam sa daruim dragoste in fiecare clipa.

Casatoria este pentru mine doar un act, pentru ca legamantul acela de iubire si devotament l-am facut deja in clipa in care am simtit ca EL este cel care imi doresc sa devina tatal copilului meu. Nu imi lipsesc inelul, rochia alba si actul de la primarie, pentru ca am in fiecare zi in brate acel omulet care reprezinta cel mai profund si plin de dragoste legamant intre doi oameni.