Stau pe pat langa el si imi dau seama cat de mult m-a schimbat sosirea lui in viata mea, mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata.

Pana sa fiu mama nu am stiut..

..ca diminetile sunt mai frumoase cand ma trezesc si primul lucru pe care il vad este zambetul lui si manutele dragalase care ma cheama la joaca

..ca orice zi este un prilej de joaca, de alergat, de explorat, de descoperit lucruri noi care ne fac fericiti

..ca bratele mele vor fi pentru el cel mai frumos loc din lume, iar eu ma voi topi de dragul imbratisarilor lui

..ca am puterea de a alina suparari, de a alunga tristeti si de a readuce de fiecare data zambetul pe chipul lui dragalas

..ca pot simti de zeci de ori ca oboseala ma doboara si de tot atatea ori sa gasesc noi resurse de energie in bucuria lui sincera si “contagioasa”

..ca in fiecare seara il voi adormi aproape de mine, il voi privi asa mic si somnoros si imi voi spune inca o data cat de norocoasa sunt ca il am

..ca voi gasi in mine resurse nebanuite de rabdare, ca voi putea sta minute in sir numarand pietricele pe marginea drumului, ca voi putea explica de zeci de ori acelasi lucru, ca voi invata sa imi traiesc viata in ritmul lui domol de copil

..ca pot admira de mii de ori manutele lui micute, chipul lui dragalas, piciorusele lui agitate cu la fel de multa dragoste si uimire

..ca voi simti temeri care nici nu stiam ca exista, dar si ca voi gasi mereu puterea de a le infrunta, de dragul lui

..ca voi darui atat de multe imbratisari in fiecare zi, iar el ma va rasplati in felul lui aparte, plin de tandrete si iubire

..ca sufletul meu va fi rascolit de atatea emotii si ca pe masura ce eu il ajut pe el sa descopere lumea, el ma ajuta pe mine sa ma descopar pe mine, asa cum nu credeam vreodata ca o voi face.

Pana sa fiu mama nu am stiut ca pot iubi asa intens, ca pot invata atat de multe, ca in sufletul meu lucrurile se vor schimba pentru totdeauna. Acum stiu toate astea datorita lui… Iti multumesc, micul meu drag!IMG_5359

sursa foto: Canva

3 thoughts on “Pana sa fiu mama nu am stiut…

  • 11/08/2016 at 11:56 pm
    Permalink

    mie a început să-mi fie cumva teamă, dacă va veni momentul când nu mă va mai vrea lângă el. La somn, la joacă, la orice. Adică, știu sigur că va veni acel moment. Ar fi bine să mă maturizez urgent, nu?

    Reply
    • 19/08/2016 at 5:00 pm
      Permalink

      Eu inca nu m-am “maturizat”! Inca il strang tare in brate in fiecare seara si sper sa nu se termine niciodata momentele astea tandre! 🙂

      Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: