Viata in California in timpul coronavirusului (+ o intrebare pentru voi)

In ultima zi cand am iesit din casa, singurul meu drum a fost la Target, supermarket-ul meu preferat de aici, pentru a face cateva provizii.

In mod normal, Target este genul de magazin colorat, cu o sectiune la intrare plina de chestii dragute pentru copii, cu culoare mari si rafturi pline de produse de toate felurile. Genul de magazin in care intotdeauna cheltuiesti mai mult decat ti-ai propus pentru ca nu te poti abtine. 🙂

Dar in ziua aceea totul a fost diferit.

Magazinul galagios in care mereu auzeai oameni schimband opinii sau copii chicotind sau insistand pentru vreo jucarie era mai tacut ca niciodata. Majoritatea oamenilor venisera singuri la cumparaturi si toata lumea pastra distanta.

Angajatii se straduiau sa tina rafturile pline, dar unele sectiuni erau total pustiite. Atmosfera relaxata si vesela de altadata era inlocuita cu o senzatie de tensiune pe care nici nu o pot exprima in cuvinte.

Casele de self-checkout erau pline, dar totusi era atat de liniste incat auzeam perfect sunetul acela scurt al aparatelor de scanare cu care fiecare isi scana cumparaturile.

Putin mai tarziu, in timp ce incarcam pungile in portbagaj, am simtit pentru prima data un sentiment puternic de ingrijorare legat de ce va urma. Nu imi venea sa cred cat de mult s-a schimbat viata noastra dintr-o data.

Nici nu banuiam atunci cat de mult se va mai schimba in zilele ce au urmat.

Scolile

Inca de cand a inceput sa circule virusul in China, conducerea districtului scolar de care apartinem a monitorizat foarte atent situatia. In Silicon Valley (si mai ales in zona in care locuim) sunt foarte multi oameni de origine asiatica si teama lor ca virusul va putea ajunge aici a fost mare de la inceput.

La scoala lui Bogdan majoritatea copiilor sunt de origine asiatica (predominant japonezi, dar si chinezi), asa ca mereu am fost tinuti la curent cu situatia pentru ca multa lume era ingrijorata.

Treptat, inca de la inceputul lui martie, au aparut tot felul de masuri menite sa tina lucrurile sub control: toate excursiile si taberele scolare au fost anulate, evenimentele au fost amanate, parintilor li s-a permis sa isi tina copiii acasa fara penalizari daca simt ca asa este mai sigur pentru ei.

Apoi, intr-o zi de joi, la cateva ore dupa ce Bogdan s-a intors de la scoala, a sosit emailul care ne anunta ca scoala se va inchide pana pe 7 aprilie, iar in plus se va incerca mutarea vacantei de primavara mai devreme ca sa ramanem acasa inca o saptamana (pana pe 14 aprilie).

Ieri insa a venit un nou mesaj anuntandu-ne ca scolile vor ramane inchise pana cel putin pe 1 mai.

Situatia depinde foarte mult in functie de districtul scolar, pentru ca aici ele au multa autonomie in a decide propriile reguli.

Insa guvernatorul Californiei a declarat acum cateva zile ca el crede ca putine scoli de aici isi vor mai deschide portile anul acesta scolar. Eu sper sa se insele, dar este o realitate pe care incepem tot mai mult sa o luam in considerare.

Un lucru demn de admirat este faptul ca districtul scolar s-a organizat astfel incat sa poata oferi zilnic un mic-dejun si un pranz la pachet pentru copiii care depindeau de mesele de la scoala pentru a avea de mancare.

Se poate merge cu masina in parcarea unei scoli, cu copiii pe bancheta din spate, iar cineva vine si ofera pe geam cate un pachet pentru fiecare copil, incercand sa limiteze cat mai mult contactul.

Invatarea la distanta

Scoala s-a organizat pentru a pune la dispozitia profesorilor o serie de instrumente de predare online, dar a lasat autonomie totala fiecarui invatator sa aleaga cum va proceda.

Asa ca prima saptamana a fost un haos total, pentru ca invatatoarea trebuia sa testeze programe pe care nu le-a folosit niciodata. Bogdan a ajutat-o sa testeze diferite aplicatii si a fost foarte mandru de rolul lui, asa ca asta l-a motivat sa faca destul de multe activitati.

Acum folosim Google Classroom (care este oricum folosit aici in sistemul de invatamant la clasele mai mari), plus cateva aplicatii unde copiii fac activitati.

Ordinul de izolare la domiciu

Ordinul oficial de izolare la domiciu a intrat in vigoare pe 19 martie, iar California a fost primul stat care a initiat un astfel de ordin. (Intre timp mai multe alte state au facut acelasi lucru.)

Stiam deja despre ordin de la televizor, dar am primit si o avertizare automata pe telefon care includea toate detaliile.

Cum arata restrictiile puteti afla aici, dar in ansamblu sunt similare cu cele puse in Romania si alte tari europene. Avantajul in zona noastra este ca multa lume poate lucra de acasa (fiind in “inima” Silicon Valley), asa ca multi angajati isi fac jobul in continuare.

Dificultati neasteptate

Cand ma gandesc la impactul avut de coronavirus in America, pe langa oamenii afectati direct de boala, un numar imi vine imediat in minte – 3,28 milioane. Acesta este numarul de oameni care au aplicat pentru somaj saptamana trecuta in America. Intr-o singura saptamana.

Nu doar ca este un maxim istoric, dar el reflecta doar o parte din oamenii afectati de schimbarile economice. Cifra asta nu include oamenii care detin afaceri mici care au ramas acum fara clienti sau contractorii care lucreaza pe cont propriu (asa cum sunt multi instalatori, electricieni, etc).

Doar in California de pe 13 martie pana acum 1 milion de oameni au aplicat pentru somaj. Nici nu vreau sa ma gandesc prin ce trec cei care inca de dinainte de criza asta se confruntau cu mari dificultati financiare si depindeau de joburi ocazionale pentru a supravietui. (Peste 17% din populatia Californiei traieste la limita saraciei sau foarte aproape de ea. Cea mai afectata categorie sunt copiii.)

Insa pe langa aceasta imagine de ansamblu, toate situatia de acum a afectat pe toata lumea si a aratat cat de fragil este sistemul pe care ne bazam viata de zi cu zi.

Unul din lucrurile care imi faceau viata mult mai usoara aici in California este ca poti face mai orice de acasa, de la comandat cumparaturi online la interactionat cu aproape orice institutie ai nevoie.

Ei bine, lucrurile s-au schimbat mult in ultimele saptamani.

Eu foloseam deseori serviciile Amazon Prime Now (de unde poti comanda mancare si alte produse de baza si ti se livreaza in 2-3 ore) si Amazon Fresh (de unde poti comanda orice de la supermarket si vine la o data stabilita, asa cum este si Carrefour online in Romania).

Ambele servicii au dat semne ca au probleme inca se la inceputul lui martie, dar in ultimul timp au devenit de neutilizat. Efectiv nu poti plasa o comanda pentru ca ti se spune ca nu mai au locuri disponibile pentru livrare.

Asa ca saptamana trecuta am apelat la un alt sistem util: cumparaturile pe care le ridici de la supermarket fara a mai intra inauntru. Pur si simplu parchezi pe un loc anume, suni sa anunti ca ai venit si un angajat al supermarket-ului vine si la pune direct in portbagaj.

A durat 4 zile sa prindem un “loc” pe lista de comenzi saptamana trecuta, iar acum nu mai reusim sa gasim un loc pentru saptamana viitoare.

Avem insa cateva provizii, asa ca amanam cat putem mersul la magazin. In magazine se gasesc suficiente produse, dar sunt si categorii in care deocamdata sunt lipsuri.

Ceea ce m-a socat cel mai mult a fost anuntul Amazon conform caruia comenzile clientilor Prime nu vor mai putea respecta termenul de livrare de 2 zile ca in mod obisnuit. Se pare ca au un algoritm care prioritizeaza comenziile de produse importante, iar restul comenzilor sunt intarziate neobisnuit de mult pentru cum obisnuieste Amazon sa gestioneze comenzile.

Ca un termen de comparatie, inclusiv in perioade super aglomerate ca Black Friday sau Prime Day (care este un fel de “Black Friday” exclusiv pe Amazon care are loc in iulie), Amazon a fost mereu capabil sa isi onoreze comenzile, desi volumul este imens.

Nici nu pot sa imi imaginez cat de depasit trebuie sa fie sistemul lor acum daca s-a ajuns la astfel de masuri. (puteti citi un articol despre asta aici daca sunteti curiosi)

Cred ca zilele acestea sunt un fel de “trezire la realitate” pentru toti cei obisnuiti cu comoditatea de a avea totul livrat rapid la usa casei (si aici ma includ si pe mine).

Este coplesitor sa vezi cum sisteme pe care te bazai si care pareau “puternice” pot fi complet date peste cap de o situatie neprevazuta. Nici nu pot sa imi imaginez ce s-ar intampla daca epidemia ar lua proportii aici si spitalele ar fi cele depasite de situatie.

Sentimentele mele

Daca este un lucru la care simt ca americanii sunt cei mai buni din lume, acela este gestionarea situatiilor de urgenta. Ei se confrunta in fiecare an cu tot felul de situatii speciale, de la uragane la state complet acoperite de zapada sau amenintari legate de siguranta.

Clar nici o tara nu are cum sa fie pregatita pentru intensitatea situatiei de acum, dar macar ei au multe proceduri pe care le urmeaza cu strictete si asta poate face diferenta in multe situatii.

Pe de alta parte, sistemul lor de sanatate nu imi inspira deloc incredere. Nu ma refer la doctori sau asistente, ci la felul in care este gandit sistemul de aici: exclusiv privat, desori total indiferent la problemele oamenilor saraci si cladit pe principii care de multe ori nu au nimic de-a face cu binele pacientului.

Incerc insa sa nu las teama sau ingrijorarea sa ma afecteze. Ma trezesc in fiecare dimineata recunoscatoare ca suntem cu totii sanatosi si ca suntem impreuna.

Timpurile acestea grele ne ofera sansa sa mai incetinim putin ritmul grabit al vietii, sa ne reamintim ce conteaza cu adevarat in viata si sa ne bucuram mai mult de copiii nostri.

Lumea s-a schimbat atat de mult in asa scurt timp incat nici macar nu stiu la ce sa ma astept in urmatoarele saptamani.

Nu pot face nimic sa schimb situatia asta, asa ca incerc in fiecare zi sa raman pozitiva si sa ma bucur de momentele pe care le petrecem acum toti patru izolati in casa.

O intrebare pentru voi

Este insa un lucru pe care pot sa il fac in perioada asta, chiar si de aici de departe: sa ajut asa cum pot – cu o incurajare, cu idei care sa faca statul acasa mai frumos si distractiv pentru cei mici, cu sprijinirea afacerilor mici care trec acum prin momente dificile.

Am lipsit mult de aici, de pe blog, dar imi doresc ca in perioada asta grea sa ma simtiti mai aproape de voi si sa stiti ca sunt aici ca sa ajut oricum pot.

Tocmai de asta am pregatit o intrebare pentru voi, care sa ma ajute sa fac asta:

⭐ Ce anume v-ar fi de folos sa gasiti aici pe blog in perioada aceasta in care stam acasa?

• Poate aveti nevoie de idei de activitati pentru cei mici sau de solutii pentru gestionarea momentelor dificile cu care va confruntati sau de recomandari care sa va inspire sa petreceti timp de calitate in familie.

• Poate v-ar ajuta sfaturi pentru gestionarea dificultatilor din peioada asta sau sustinere pentru afacerile mici pe care le detineti si care se confrunta cu greutati acum.

• Poate pur si simplu vreti sa cititi ceva pozitiv si vesel in zilele astea inundate de stiri ingrijoratoare.

M-as bucura mult sa imi scrieti si sa raspundeti la intrebare.

Eu promit sa fac tot posibilul sa aduc aici pe blog in zilele urmatoare cat mai multe din idei simple care sa faca zilele astea petrecute acasa mai usoare si mai frumoase pentru voi. 💙