Ma gandeam acum ceva timp ce mult s-a schimbat totul de cand a aparut bebe si ce repede ne-am schimbat noi, in cele sapte luni de cand suntem parinti. Fiecare moment este diferit, dar parca schimbarea o simt cel mai bine diminetile, cand observ ca orice zi incepe altfel, cu totul altfel decat eram obisnuiti.
Pana sa fim parinti ne placea mult sa lenevim, amanam de cateva ori alarma de pe telefon, dormeam intinsi pe tot patul si ne placea sa ne alintam putin inainte sa ne trezim. In weekend ne distram mai mult, ne trezeam tarziu, ne petreceam diminetile in pat, cu un mic dejun delicios si eventual o emisiune la televizor.
Acum… totul este altfel. Fiecare dimineata incepe cu el, bebelusul nostru drag, care ne anunta ca a inceput o noua zi in care are chef de joaca si de multa distractie. Uneori auzim gangurelile din patutul lui, urmate de multe rostogoliri prin paturica, iar dupa putin timp sunt langa el si primesc cele mai frumoase zambete pe care le-am vazut vreodata. Linistea tine putin, pentru ca bebe vrea imediat sa se mute langa noi in pat, sa dea startul distractiei. 🙂
Alteori dupa vreo alaptare de peste noapte bebe ne pacaleste si ramane cu noi in pat, iar atunci dimineata il gaseste intre noi, iar bucuria este cu atat mai mare pentru el, deoarece poate imediat sa inceapa joaca. In ambele situatii la putin timp dupa trezire bebe este plin de energie si dornic de atentie, iar noi suntem somnorosi si dornici sa mai dormim macar putin.
Dar bebe are mereu alte planuri si ne arata asta imediat. Daca observa ca inca mai motaim dupa primele gangureli mai energice vor incepe rostogolirile de trezire, o tehnica care da imediat rezultate: bebe se rostogoleste intre noi, trece pe la fiecare si ne atinge fetele cu manutele lui mici, studiaza fiecare cuta a pielii si ne trage de obraji ca sa deschidem ochii si sa ne jucam. Daca rostogolirile intarzie sa aiba efect apare jocul cu piciorusele, adica se decide sa ne impinga cu toata forta lui din picioruse pana reactionam.

Apoi la ora 7 este timpul pentru prima alaptare si daca inca mai dormim se aseaza langa mine si incepe sa ma impinga cu corpusorul lui pana cand il pun la san, locul lui drag. Daca avem noroc uneori mai adoarme putin dupa alaptare, alteori laptele ii da mai multa energie si apoi incepem joaca.
Dupa ce ne trezeste complet pe amandoi si papa laptele de dimineata toata atentia este catre tati, cu care se alinta si se joaca prin pat, cat timp eu fac primele pregatiri pentru micul dejun. Apoi plecam toti trei la bucatarie, unde eu si Tati mancam cate ceva, iar Bebe sta bucuros in scaunul lui de masa, de unde observa tot ce facem. Suntem norocosi ca Tati poate pleca uneori la serviciu cu intarziere, iar eu si Bebe profitam de fiecare moment cu el, ca sa ne jucam si sa povestim.
Cand Tati decide sa plece totusi la serviciu incepe marea agitatie: alergam dupa haine, alegem camasa potrivita (pe care bebe o mototoleste imediat), punem toate lucrurile necesare in ghiozdanul de laptop (dar doar dupa inspectia facuta de bebe fiecarui lucru, mai ales daca este vorba de vreun aparat cu butoane), eventual strecuram vreun biletel cu un reminder pentru Tati (pe care de obicei bebe il rontaie putin inainte de a-l strecura in ghiozdan).
Pentru ca am observat ca Bebe are un fel de senzor pentru evenimentele importante si pare ca stie cand Tati are o zi mai solicitanta la serviciu, trebuie sa faca el ceva demn de atentie chiar atunci: uneori regurgiteaza putin lapte pe sacoul cel nou, alteori arunca telefonul pe gresia din bucatarie, alteori mai scoate cate ceva din ghiozdan cand suntem mai putin atenti. Daca trece suficient timp de la alaptare vine timpul pentru piureul de mar, iar cat timp pasez fructele in blender bebe face o galagie care sa acopere zgomotul facut de mine si care cred ca trezeste vecinii de pe cel putin doua etaje de bloc.
Cand pleaca Tati avem un ritual al nostru, pe care il facem aproape de fiecare data si pe care l-am numit “pup triunghi”, adica simultan eu il pup pe Tati si el pe bebe, care sta bucuros in bratele mele. De cele mai multe ori dupa plecarea lui casa arata ca si cum o armata de omuleti ar fi trecut pe acolo: pijamale aruncate pe patul nefacut, gelul de barbierit lasat pe chiuveta, castroanele de cereale abandonate pe masa din sufragerie, multe jucarii aruncate pe covor si in completare bebe este mai plin de energie si mai pregatit de joaca. Este momentul cel mai dificil pentru mine, care de obicei atunci sunt inca in pijama, ciufulita si somnoroasa, dar imi dau seama ca trebuie sa ma incarc repede cu energie si sa gasesc primul joc cu care sa incepem ziua, in timp ce incerc sa strang putin din haosul din jurul meu.
Atunci il privesc pe bebe, il vad bucuros si simt cum se alinta in bratele mele, iar toate problemele dispar. Stiu ca totul este perfect pentru ca ii am pe ei, Bebe si Tati, cei doi oameni care imi fac diminetile perfecte, chiar daca in jurul nostru totul este imperfect, haotic chiar.
Sunt in pijama in mijlocul unei sufragerii dezordonate, dar ma bucur ca sunt acolo, incep joaca si uit de toate. Uneori apuc sa fac curatenie doar seara, dar mai conteaza? Am invatat sa ma bucur de diminetile noastre si le consider perfecte, pentru ca mai presus de toate aceste schimbari sunt fericita si implinita alaturi de un bebelus minunat.
Am gasit chiar niste argumente pentru care diminetile cu un bebe au multe avantaje.
– Cui ii mai trebuie alarma de la telefon? La inceput am lasat alarma setata, dar cand suna noi eram deja treziti de ceva timp si bebe facuse zeci de rostogoliri prin pat, deci acum alarma este dezactivata si cred ca asa va ramane.
– Cred ca vecinii au renuntat si ei la alarma de trezire, pentru ca din bucatarie bebe da trezirea la o treime din bloc cu gangurelile lui galagioase.
– Tati se bucura mai mult de serviciu so nu mai ajunge niciodata somnoros acolo, pentru ca are parte de treziri matinale si multa agitatie, deci momentul cand ajunge la birou pare o relaxare dupa cateva ore de joaca prin pat si pe covorul din bucatarie.
– Micul dejun se mananca regulat, din simplul motiv ca uneori este singura masa garantata din zi, apoi se poate sa nu apuc sa mananc prea multe pana dupa pranz, deci este bine sa am stomacul plin. Si cu totii stim ce important este micul dejun, deci este un mare avantaj ca bebe ne-a disciplinat asa de mult.
– Indiferent cat de obosita as fi am gasit energizantul ideal, cu efect imediat. Este zambetul acela plin de bucurie al lui bebe, care se bucura asa sincer ca ne vede dimineata. Atunci stiu ca dimineata este perfecta, iar imperfectiunile pe care le vedem noi adultii sunt doar particele ale unui univers minunat al inocentei.

Suntem parinti si suntem norocosi sa il avem pe bebe aproape de noi in fiecare dimineata. Chiar daca uneori totul mi se pare haotic, nu as schimba nimic la diminetile noastre. Vreau doar sa fim sanatosi si sa traim doar dimineti fericite in trei, indiferent cat de devreme ne trezim si cat de multe jocuri trebuie sa inventam inca dinante de rasaritul soarelui.
Pentru ca v-am povestit despre diminetile noastre imperfect de minunate, va voi povesti putin despre un proiect care mi-a placut: “Diminetile parintilor Parentime”, un proiect fotojurnalistic despre care puteti afla mai multe pe blogul lor (aici), unde veti gasi alte povesti frumoase despre dimineti de parinti.
Orice dimineata este perfecta atunci cand esti langa oamenii pe care ii iubesti, iar parintii au parte de cele mai frumoase dimineti, pentru ca in toata agitatia adusa de un bebelus pot fi siguri ca au pe cineva acolo in patutul mic si colorat care se trezeste cu gandul la ei si cu asa multa afectiune de oferit. Sa aveti dimineti frumoase, pline de dragoste si de momente jucause.
sursa foto: parentime,ro
articol scris in cadrl campaniei Parentime & Blogal Initiative

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: