Aventuri cu manduca (sau de ce sa cumperi un portbebe)

A fost dragoste la prima vedere. Am stiut ca mi-o doresc de cand am vazut-o prima data pe site, alesesem culoarea si mai trebuia doar sa il anunt pe Tati ca trebuie sa mai adaugam ceva pe lista de cheltuieli din acea luna. Printre toate lucrurile cumparate in primele luni cu Bebe, muuuulte la numar, noua cheltuiala nu a fost primita cu entuziasm de Tati, care imediat a cerut explicatii suplimentare: De ce ne trebuie un portbebe daca avem deja un carucior? De ce nu luam unul mai ieftin? De ce nu il luam peste cateva luni, sa fim siguri ca ne trebuie?
Dar eu o vroiam atunci, pentru ca manduca ma cucerise din prima. Si cum Tati nu putea sa necajeasca o proaspata mamica iata ca peste cateva zile curierul ne aducea pachetul cu manduca, spre marea mea bucurie.
Noi am folosit manduca dinainte de 6 luni, cam de cand Bebe a incaput bine in ea. Stiu ca sunt multe controverse pe tema asta, nu vreau sa ma implic in discutii contradictorii, a fost alegerea mea dupa ce m-am documentat. Nu incurajez pe nimeni sa faca in vreun fel, fiecare mama poate face propriile alegeri.
Spre fericirea mea si linistea lui Tati se pare ca Bebe a fost cucerit de manduca la fel de repede si plimbarile noastre s-au schimbat de atunci. Intre timp am cumparat cover de ploaie si cover de iarna, deci ne-am plimbat pe orice vreme, in orice locuri. Pentru mine a fost o schimbare de stil de a-mi petrece timpul alaturi de Bebe, am progresat de la plimbari prin parcurile apropiate unde puteam merge cu caruciorul la plimbari prin tot orasul.
Am mers oriunde mi-am dorit, doar il puneam pe Bebe in manduca, iar apoi colindam strazile, uneori cu un scop anume, alteori doar din placerea de a ne plimba. Eu am fost mereu activa si plimbarile cu caruciorul erau uneori frustrante, pentru ca nu putea merge peste tot, masinile erau parcate aiurea pe trotuar si nu puteam trece, la metrou lifturile lipseau sau erau stricate, iar distantele pe care le puteam parcurge erau destul de mici.
Cu manduca mergeam la cumparaturi, la tururi prin oras, vizitam parcuri diferite, colindam bulevardele si cel mai important ne aveam aproape, Bebe era mereu in bratele mele si se bucura de fiecare plimbare. Dupa ce am invatat sa alaptez in manduca libertatea noastra de miscare era mai mare, puteam lipsi o zi intreaga de acasa amandoi, sa ne bucuram de un program pe gustul nostru.
Vacantele au fost tot cu manduca, la mare, pe munte, pe ploaie, pe frig. Tati a indragit si el purtatul, iar acum cand suntem toti trei el este cel care il tine pe Bebe cu mandrie si bucurie. Iar eu ii privesc si ma indragostesc din nou de amandoi, sunt minunati asa imbratisati si iubitori.
Dupa ce am descoperit manduca zilele de sambata erau mai mereu evadari in trei, mergeam peste tot, uneori cu treburi, alteori doar de drag. Asa a mers Bebe aproape saptamanal la Ikea, pentru ca noua ne place mult mancarea de acolo. Asa a cunoscut mai toate cafenelele Starbucks din oras, pentru ca eu sunt indragostita de Caramel Macchiato, decofeinizat bineinteles. 🙂 Tot asa a descoperit Bebe tot Tirolul, cu vremea lui schimbatoare si peisajele uimitoare.
Manduca a fost cu noi in multe momente unice: prima data cand Bebe a vazut marea, primul drum pe munte, prima excursie in strainatate, prima zi la cresa. Acum dragostea mea pentru manduca ne-a molipsit pe toti trei. De multe ori il intreb pe Tati daca isi aminteste cat a protestat atnci cand am vrut sa o cumparam si ii spun ce diferita ar fi fost viata noastra de parinti daca nu am fi avut un sistem de purtare care sa ne dea libertatea de a face tot ce vrem.
Am vrut mult sa scriu despre manduca noastra, cred ca merita sa aiba aici un loc pe blog, pentru ca face parte din aproape fiecare activitate pe care o facem. Am tot amanat sa scriu despre asta, dar acum am avut un motiv in plus: peste o luna va fi saptamana internationala a purtarii bebelusilor (5-11 octombrie) si am vrut ca in avans sa scriu putin despre sistemul de purtare care mie mi-a daruit atat de multe. Pentru ca tema de anul acesta este “Share the adventure” voi pregati pentru aceasta saptamana cateva postari despre aventurile noastre cu manduca, sigur imi voi aminti cu drag de momentele aventuroase prin care am trecut si va fi un mod frumos de a sarbatori purtatul bebelusilor, un lucru asa natural si firesc, pe care sper sa il vad tot mai des la cat mai multe mamici.
Un portbebe ne daruieste libertate, ne ofera momente de tandrete cu bebelusul, ne transforma felul in care il putem implica pe bebe in activitatile noastre.
Manduca noastra este mai putin stralucitoare acum, dupa multe folosiri si spalari, dar pentru mine este la fel de minunata ca in prima zi, pentru ca este un loc al dragostei, o bucatica de material care a fost martorul atator momente iubitoare, atator plimbari fericite, atator imbratisari iubitoare.