Acum cateva luni mergeam prima data  cu Bogdan la o camera de garda, la Sanador, pentru o umflatura aparuta brusc pe pielea capului. A fost totul bine atunci, am povestit pe larg aici.
De atunci am mai trecut prin doua momente in care a trebuit sa mergem la o camera de garda, cu doua probleme diferite. Prima data a fost vorba de o febra mare, care nu scadea decat putin si care era combinata cu lipsa totala a apetitului. Eram obisnuita sa nu manance atunci cand se simte rau, dar atunci cand a refuzat sa fie alaptat m-am gandit ca este ceva mai altfel decat de obicei.
Am mers la camera de garda de la Regina Maria, la spital, seara, cand s-a mai eliberat putin traficul. Prima mea surprindere a fost sa aflu ca va trebui sa platim consultatia, desi avem cel mai complet (credeam eu, cel putin) abonament la ei. Explicatia este ca gratuitatea este doar in intervalul 8-20, orice vizita la spital pe timp de noapte se plateste cu 150 lei. Am verificat a doua zi, chiar este mentionat asta undeva in contractul de abonament, dar oricum pe moment mi s-a parut neplacut.
Am trecut repede peste asta, pentru ca aveam un copil febril in brate. Am intrat la doctorita repede, a fost doar o singura persoana inaintea noastra. Consultatia insa a fost neplacuta de la inceput la sfarsit, in mare parte din cauza lipsei de empatie a pediatrei, care nu a interactionat deloc cu bebe, care era vizibil speriat. In majoritatea situatiilor Bogdan plange cand vede un doctor care vrea sa il consulte, insa daca doctoral vorbeste cu el si incearca sa faca atmosfera mai vesela plansetele inceteaza sau macar se reduc in intensitate. De data aceasta insa a fost chiar mai rau. Pediatra vorbea exclusive cu mine si parea sa ignore complet nemultumirea copilului, ca si cum nu el ar fi fost de fapt pacientul. Mi s-a parut totul mecanic, nu s-a oprit o clipa din proceduri ca sa ii zambeasca, sa ii spuna ceva, sa incerce sa ii faca vizita ceva mai confortabila.
Pentru mine a fost neplacut pentru ca Bogdan incerca sa fuga din bratele mele, trebuia sa il tin in asa fel incat sa evit sa loveasca doctorita, iar din cauza plansetelor abia reuseam sa aud ce ne explica ea despre febra. Diagnosticul pus a fost unul corect, iar tratamentul a dat rezultate in zilele urmatoare, deci din perspectiva strict profesionala nu as avea ce sa ii reprosez. Dar totusi ma astept ca un doctor pediatru de la un spital privat sa fie putin mai empatic, mai ales ca nu era deloc aglomerat, deci nu avea motive sa fie asa grabita si lipsita de orice dorinta de a relationa cu copilul care ii era pacient.
A doua situatie in care am mers la aceiasi camera de garda a fost relativ recent, tot datorita unei febre mari. In mod normal nu m-ar fi ingrijorat febra, am trecut prin asta de mai multe ori si incercam sa gestionam totul acasa, dar atunci eu eram deja bolnava de pneumonie si am vrut sa ma asigur ca el este bine, pentru ca simteam ca sunt la capatul puterilor si total nepregatita pentru vreo boala a lui concomitent cu a mea. Am mers undeva pe la ora pranzului, am fost primiti imediat de o doctorita. De aceasta data pediatra era o persoana calda si amabila. Cum a observat Bogdan ca va urma un consult a inceput sa planga, dar ea i-a vorbit pe un ton cald, iar treptat atmosfera s-a linistit si bebe a fost receptiv la toata consultatia. Mi-a placut rabdarea ei si m-am bucurat mai ales cand mi-a confirmat ca totul este in regula, doar un rosu in gat care determina febra si lipsa poftei de mancare.
Consultatia a fost gratuita de aceasta data, pentru ca era in timpul orelor stabilite in contract. Am plecat de la spital cu mai multa incredere decat prima data, cand incepusem sa ma indoiec ca serviciile la privat sunt cu adevarat asa de calitate cum ni se promite.
Pana la urma doctorul face diferenta si ar fi bine ca pediatrii sa nu uite ca pe langa professionalism asteptam de la ei putina empatie si comunicare cu copilul, mai ales cand el este nelinistit si speriat. As vrea ca doctorii sa isi aminteasca de fiecare data ca pacientul lor este de fapt copilul si ca ar trebui sa ii acorde atentie si respect, la fel ca unui adult.

One thought on “Camera de garda pediatrie Regina Maria – doua experiente total diferite

  • 21/03/2015 at 8:17 am
    Permalink

    episoade triste dar mai presus de acestea este faptul ca Bogdan a fost diagnosticat corect si ca boala a fost depasita rapid. Nu vreau sa caut o scuza doctoritei din naptea de garda, poate ca a fost doar o indispozitie de moment… Daca acesta este modul ei natural de a consulta copiii, atunci si-a ales mesera gresit!Si aceasta trebuie facut clar – stiu ca atunci cand esti cu un copil bolnavior in brate nu ai chef de reclamatii, insa atunci cand tu nu esti un caz izolat ci mai multi pacienti s-au confruntat cu blocul de gheata, atunci conducrerea spitalului trebuie sa ia cunostinta si sa reactioneze in consecinta. Aceasta este parerea mea…
    te pup Raluca. Sanatate multa!

    Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: