Pentru mine mereu Craciunul a fost sarbatoarea preferata, un motiv de bucurie si de momente frumoase alaturi de familie. Cand eram copil il asteptam cu nerabdare pe Mosul, apoi cand am mai crescut pregateam cu drag cadouri pentru toata lumea si ma bucuram de atmosfera de sarbatoare.
Mi-as dori ca Bebe sa aiba sarbatori la fel de frumoase ca acelea din copilaria mea, cu miros de cozonac, cu brad decorat cu cei dragi, cu zapada si colinde.
Dar acum privesc cu tristete cat de mult s-a transformat Craciunul, cum a devenit o sarbatoare mult prea comerciala, cum totul se transforma intr-o goana absurda dupa cumparaturi. Am fost in weekend la cateva targuri si prin trei mall-uri, in cautare de cadouri sau cu diferite treburi. Am fost surprinsa sa vad ca in targurile handmade, cu cadouri micute, de suflet, nu era atat de multa lume, in schimb mall-urile erau pline, iar oamenii carau pungi pline de cadouri mari, scumpe si parca fara acea semnificatie aparte de sarbatori.
Decoratiunile sunt tot mai stridente si mai galagioase, iar oamenii par sa fi uitat de frumusetea lucrurilor simple. Lumea era grabita, nervoasa, stresata de inghesuiala. Unde a disparut bucuria de a cumpara cadouri? Cand ne-am pierdut in aceasta goana dupa cumparaturi?
Am ajuns sa luam tot mai multe cadouri din obligatie, iar bucuria sincera a disparut tot mai mult. Mi-as dori sa vad oameni cautand daruri cu drag, printre tarabe micute cu decoratiuni simple, cu miros de turta dulce, cu aroma de bunatati de Craciun. Iar pentru copii sa nu mai luam atatea cadouri scumpe, colorate si zornaitoare. Sa luam poate mai putine daruri, dar unele care sa ii invete despre semnificatia sarbatorilor si de care sa se bucure cu adevarat.
Un copil care gaseste sub brad o gramada de jucarii nu va putea sa o aprecieze in mod real pe nici una si tare este pacat sa ii invatam asa. Mai ales ca pe langa cadourile gasite sub bradul de acasa se vor adauga cele gasite la bunici, la prieteni, la rude, iar la final copilul va fi inconjurat de o multime de daruri care il vor entuziasma pe moment, dar pe care curand nu le va mai aprecia la adevarata lor valoare.
Citisem recent un sfat bun oferit parintilor, de a ascunde o parte din darurile primite de la rude si prieteni, pentru ca acestea sa fie oferite peste ceva timp, dupa ce copilul se va bucura de primele daruri. Mi se pare un gest de normalitate si un mod de a invata copiii ca bucuria Craciunului nu sta in abundenta de cadouri, ci in fericirea de a primi vizita Mosului si de a sarbatori alaturi de cei dragi.
Oare cum vom transmite noi magia acestei sarbatori copiilor nostri? Ce vor intelege ei cand vor vedea aceasta goana a noastra dupa cadouri? Ce vor intelege din toata agitatia din magazine, unde oamenii aceia care ar trebui sa devina mai buni devin de fapt mai nervosi, se imping, se rastesc, se cearta? Ce ii invatam pe ei cu comportamentul nostru?
Poate ca ar trebui sa ne gandim mai mult la darul sufletesc pe care il oferim copiilor de Craciun, mai presus de darurile materiale. Pentru ca bucuria adevarata nu se afla in sutele de jucarii noi pe care am putea sa le oferim, ci in timpul pretios pe care il petrecem alaturi de ei, in nerabdarea asteptarii din Ajun, in fericirea din dimineata urmatoare. Ne gandim prea putin la asta si parca prea mult la abundenta aceasta absurda, in goana dupa lucruri atat de neimportante, in dorinta de a cumpara multe, fara macar sa ne gandim ce ne trebuie cu adevarat.
Aproape am terminat de cumparat cadourile si sincer sunt bucuroasa ca nu trebuie sa mai caut nimic in vreun magazin in perioada asta. Vreau doar sa am liniste, sa ma pot bucura tihnit de sarbatori, sa fim noi trei sanatosi si bucurosi alaturi de cei dragi si sa putem sa ii aratam lui Bebe care este de fapt farmecul Craciunului, acela care noua ne-a facut copilari asa frumoasa.
Sa aveti o saptamana doar cu bucurii si cu cadouri alese pe indelete!

Tagged on:

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: