Multi parinti au vazut zilele trecute filmuletul care surprindea abuzurile facute de o directoare de gradinita privata fata de copiii pe care ar fi trebuit sa ii ocroteasca si sa ii educe si in sufletul multora a aparut sentimentul acela imens de revolta la gandul ca astfel de lucruri se intampla atat de aproape de noi fara macar sa stim. Despre cazul gradinitei din Cotroceni si despre reactiile unora dintre parinti a scris Ioana pe larg in articolul de pe blogul ei.

Eu recunosc ca nici nu am urmarit filmuletul pana la capat, pentru ca am simtit ca nu am puterea sa privesc asa ceva. De atunci insa ma tot gandesc ca astfel de cazuri se pot intalni peste tot, am auzit de atatea experiente negative cu gradinite care pareau de elita sau cu bone care la interviu le inspirau parintilor multa incredere. Adevarul ca nu avem nici o certitudine ca parinti ca facem alegerile corecte si din pacate copiii sunt cei care au atat de mult de suferit. Singurul lucru pe care il putem face ca parinti este sa fim atenti la semnele pe care ni le transmit copiii nostri, sa ii ascultam si sa stim sa identificam din timp semnalele care ne spun ca lucrurile nu sunt in ordine cu gradinita / scoala la care merge copilul nostru sau cu persoana cu care il lasam peste zi.

Am vrut sa ma documentez cat mai bine pe acest subiect, am petrecut cateva ore citind pareri ale diferitilor psihologi specializati in cazuri de abuzuri si am strans aici cateva dintre informatiile importante, pe care cred ca orice parinte ar trebui sa le stie.

Exista anumite semne care ne pot da de gandit si care sunt indicii pretioase pentru a identifica atunci cand ceva este in neregula. Desigur ca fiecare copil este unic si manifestarile sunt diferite de la un copil la altul, dar INTOTDEAUNA sunt semne. Am strans lista de semne pe care le putem identifica la un copil abuzat, ele se regasesc diferit la fiecare copil, nu veti intalni decat cateva dintre aceste semnale si este bine sa stiti sa le interpretati corect.

Semne care ne spun cand un copil a fost abuzat (fizic sau emotional)

– copilul se retrage, nu mai este interesat de prieteni si de activitati care inainte ii placeau

– copilul isi schimba semnificativ comportamentul, avand manifestari ca agresivitatea, furia, hiperactivitatea (copilul supus unor agresiuni poate deveni la randul lui agresiv cu alti copii mai lipsiti de aparare sau poate incepe sa imagineze jocuri agresive cu jucariile)

– copilul dezvolta anxietate si se confrunta cu frici pe care nu le avea pana atunci (orice copil se confrunta uneori cu temeri, este ceva normal, dar un copil abuzat dezvolta temeri exagerate in anumite contexte)

– la copiii mici se observa o intarziere in dezvoltarea emotionala si pierderi in achizitiile deja obtinute (de exemplu refuza sa mai vorbeasca sau sa invete cuvinte noi, copiii care au renuntat de mult la scutece incep din nou sa faca pipi in pat), este unul dintre semnele cele mai evidente la copiii care inca nu pot vorbi si deci nu au alte modalitati de a ne comunica suferinta lor

– la copiii mai mari se poate observa o schimbare in performantele scolare si un dezinteres crescut fata de lucruri care inainte li se pareau interesante

– de multe ori are loc somatizarea suferintei, mai ales prin dureri de cap sau de burta, adica desi nu exista cauze medicale copilul sufera de dureri fizice care sunt o modalitate a corpului de a gestiona trauma (nu ignorati un copil care se plange de dureri, chiar daca ati exclus cauzele medicale, nici un copil fericit nu ar avea motive sa “se prefaca”)

– copilul manifesta un refuz de a face anumite lucruri sau evita anumite locuri (de exemplu copilul refuza sa intre in gradinita sau sa mearga in parc cu bona; este bine de stiut ca acest lucru nu se intampla intotdeauna, de exemplu s-au intalnit cazuri cand copilul parea ca merge incantat la gradinita, desi acolo era abuzat, doar de teama agresorului, dar in cazul acesta apar cu siguranta alte semne care sa ne dea de gandit)

– la unii copii suferinta se poate manifesta printr-o nevoie acuta de afectiune, de exemplu copilul cere insistent atentia si afectiunea mamei (uneori dorinta asta de atentie devine sufocanta pentru mama, pentru ca cerintele copilului par exagerate, dar acesta este modul lui de a-i comunica parintelui ca este ceva in neregula)

– copilul devine foarte temator si are o frica exagerata de a nu gresi ceva (reactia copilului atunci cand face ceva gresit este de a se retrage temator sau de a minti ca nu el a facut lucrul respectiv, orice pentru a evita sa suporte consecintele faptelor sale, pentru ca agresorii folosesc pedepse in astfel de situatii)

– copilul poate ajunge sa dezvolte comportamente extreme, de exemplu sa treaca de la obedienta exagerata la razvratire sau de la a fi exagerat de linistit la momente de mare agresivitate (de obicei atat copiii, cat si adulti abuzati ajung sa dezvolte comportamente extreme, este un mod de a elibera cumva suferinta provocata de trauma)

– in unele situatii copilul intrerupe comunicarea cu parintele si nu mai pare dornic sa vorbeasca (in cazuri mai grave poate ajunge chiar sa dezvolte probleme de vorbire, cum ar balbaiala)

– copilul isi poate pierde pofta de mancare desi inainte manca bine (lipsa apetitului este un simptom intalnit si la adultii care se confrunta cu depresia)

– noaptea copilul se confrunta cu cosmaruri sau are un somn foarte agitat, se trezeste speriat si cu greu poate fi linistit

– in cazul abuzurilor fizice se pot observa si semne suspecte pe corpul copilului, cum ar fi rani inexplicabile, vanatai sau zgarieturi aparute din senin.

Multi parinti sunt surprinsi de faptul ca un copil abuzat nu povesteste acasa ce i se intampla si parintii nici nu banuiesc prin ce trece copilul. Din pacate acesta este un lucru normal in cazul victimelor abuzurilor, care cu greu au puterea de a povesti ce li se intampla. Cu atat mai mult in cazul copiilor abuzati, care pot ajunge chiar sa considere ca violenta este ceva normal si ca nu au cum sa mai scape de aceste abuzuri.

Un copil abuzat se simte speriat, uneori chiar crede ca este vinovat de ce i se intampla si ca abuzul este datorat faptului ca el face ceva gresit. Semntimentele acestea puternice de teama si vinovatie sunt o suferinta suplimentara in sufletul copilului. Este cu atat mai important ca parinti sa stim sa interpretam comportamentul copiilor nostri si sa descifram semnele abuzului din timp, pentru a-l putea proteja pe copil.

Am descoperit si cateva informatii utile despre semnele pe care le putem intalni in cazul persoanei care sta cu copilul, semne care sa ne indice ca este ceva in neregula cu aceasta si cu modul in care trateaza copilul:

  • nu are explicatii pentru diferite vanatai / zgarieturi de pe corpul copilului sau explicatiile nu sunt credibile
  • descrie copilul intr-un mod negativ si se plange constant de comportamentul lui
  • pare indiferenta cu copilul
  • nu ia in seama cerintele copilului si pare sa ignore dorintele acestuia
  • pare exagerata in ceea ce priveste disciplina.

Din pacate insa de multe ori agresorii par persoane amabile si stiu sa se ascunda bine, asa ca vor stiu sa ascunda multe dintre aceste semne. Copilul insa cu siguranta ne va transmite semnale de alarma prin comportamentul lui si este datoria noastra ca parinti sa fim atenti si sa avem incredere in ceea ce ne “spune” (chiar si fara cuvinte) copilul nostru.

Un articol foarte util despre cum putem “citi” limbajul non-verbal al copiilor puteti gasi pe blogul Meseria de parinte, aici. Eu va doresc sa nu trebuiasca niciodata in viata sa va confruntati cu astfel de probleme, iar copiii vostri sa aiba norocul de a nu intalni niciodata persoane care sa le faca rau. Daca aveti insa cea mai mica indoiala ca s-ar intampla ceva rau copilului vostru, nu stati pe ganduri si luati masurile necesare! Copiii ne au pe noi, parintii, ca singuri aparatori si avem datoria de a-i feri cat de mult putem de abuzuri si suferinte de orice fel. sad child

2 thoughts on “Cum ne ferim copiii de abuzuri – Semne care ne spun cand ceva este in neregula

  • 27/03/2016 at 9:10 am
    Permalink

    Deci super sfaturile.Chiar consider ca blogul tau are multe tipsuri de care orice mamica are nevoie.Ma bucur ca te-am gasit.:D
    Nici eu n-am putut sa urmaresc filmuletul pana la capat.:( Pacat ca exista astfel de cazuri si trebuie sa ne protejam copiii de astfel de abuzuri.

    Reply
    • 29/03/2016 at 5:52 pm
      Permalink

      Iti multumesc pentru cuvintele frumoase!
      Chiar m-as bucura ca articolul asta sa ajute alti parinti sa evite situatii similare cu cea de la gradinita din Cotroceni si sa nu mai vedem niciodata astfel de filmulete traumatizante. 🙁

      Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: