Seara ne asezam amandoi in pat si el se lipeste de mine si imi prinde bratul cu manuta. Uneori este somnoros, alteori inca jucaus, dar de fiecare data dragalas si dornic de imbratisari. Stam asa minute in sir si ne bucuram de timpul asta doar al nostru. El imi povesteste mereu ce a facut peste zi si eu ma topesc de dragul lui si sunt curioasa sa descopar inca o particica din sufletul lui de copil.

Ma emotioneaza sa il vad asa tandru, inocent si bun, sa descopar cu cata bucurie priveste viata, sa aflu cata dragoste se ascunde in inima lui si sa stiu ca baietelul meu creste frumos alaturi de noi. Uneori nu imi vine sa cred cata intelegere se ascunde intr-un corp asa mititel, cate lucruri uimitoare imi poate spune si in cate feluri miunate imi poate arata in fiecare zi dragostea lui.

Alteori imiĀ place mult sa il observ de la distanta si sa il descopar asa cum este el, bland si dornic de a fi alaturi de alti copii, de a se juca impreuna cu ei, de a le arata jucariile lui. A invatat treptat sa imparta, sa ofere si altor copii lucrurile lui, sa ii invite la joaca pe cei care stau mai retrasi, sa ii protejeze pe cei mai mici. Ma bucur sa vad ca este un copil rabdator, ca incearca sa gaseasca o modalitate de a se apropia de altii, ca face eforturi sa isi gestioneze emotiile atunci cand il deranjeaza ceva (desi desigur ca nu reuseste mereu šŸ™‚ ) si ca priveste lucrurile cu curiozitatea si bucuria aceea sincera de copil.

Stiu ca fiecare mama isi priveste copilul cu la fel de multa incantare si este normal sa fie asa, dar asta nu ma impiedica sa ma minunez in fiecare zi de micul meu drag. Ma simt tare norocoasa ca el este parte din universul meu, ca am sansa sa ii descopar sufletul bun, ca pot primi de la el atatea lectii de bunatate si dragoste, ca simpla lui prezenta in viata mea ma face sa-mi doresc sa fiu un om mai bun.

Uneori imi este si teama ca poate sufletul lui bun ii va aduce uneori si suferinta, ca el porneste in viata cu inima deschisa si ca din pacate va intalni si oameni care nu vor aprecia asta si care poate il vor rani. Stiu ca pare ciudat, ca este normal sa ne dorim copii buni si ca ar trebui sa fim mandri de blandetea si frumusetea lor sufleteasca, dar uneori privesc in jur si mi-as dori sa pot cumva sa-l protejez si sa nu las pe nimeni sa il faca sa sufere.

Imi spun insa ca trebuie sa am incredere in puterea pe care i-o va da dragostea pe care incercam sa i-o oferim din plin in fiecare zi. Sper ca blandetea luiĀ sa fieĀ completata treptat si de taria de a infrunta dezamagirile si mai ales sper sa aiba norocul ca viata sa aduca in calea lui cat mai multi oameni cu suflet frumos, langa care sa se simta fericit, inteles si iubit. Va veni un moment cand imbratisarile mele nu vor mai fi de ajuns pentru a-i alunga supararea, dar pana atunci voi incerca in fiecare zi sa il invat sa infrunte viata cu curaj, blandete si incredere in el. Sa il invat sa fie puternic in fata greutatilor, dar bland cu cei din jurul lui. Sa stie sa ii infrunte pe cei care il supara, dar sa ii pretuiasca pe cei care ii sunt alaturi. Sa isi poata exprima deschis nemultumirile, dar mai ales sa invete sa isi exprime frumos iubirea.

Nu avem cum sa ii ferim pe copiii nostri de lucrurile care uneori ii vor rani sufleteste, oricat de mult ne dorim asta. Putem doar sa le oferim tot ce avem noi mai bun si sa speram ca dragostea noastra ii va ajuta sa devina oameni puternici si sa nu isi piarda niciodata bunatatea si bucuria de a descoperi lumea.

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: