Cum putem deveni parintii blanzi si empatici de care copiii nostri au nevoie

Auzim des despre parenting-ul bland si beneficiile lui, insa de la teorie la practica este un drum lung si deseori dificil! Cunosc multi parinti care se intreaba cum pot fi parinti mai buni, mai blanzi si mai calmi pentru copiii lor si la randul meu imi pun mereu intrebarea asta. De asemenea, stiu multi parinti care au adoptat un stil de parenting autoritar si treptat isi doresc sa schimbe asta, insa trecerea de la un stil mai aspru la unul bland nu este mereu lina. Tocmai de aceea, am reunit aici 5 idei care cred ca sunt de baza pentru orice parinte care isi doreste sa aplice parenting-ul pozitiv cu copilul sau. Nu sunt ideile mele, sunt lectii pe care le-am invatat de la Laura Markham (unul dintre expertii in parenting care m-au influentat cel mai mult ca parinte) si pe care le impartasesc cu drag aici, in speranta ca vor fi de folos si altor parinti.

Ele se aplica atat parintilor care au aplicat de la inceput metode blande cu copiii lor, dar si celor care nu au facut asta, insa isi doresc sa incerce in viitor o alta abordare in relatia cu cei mici. Veti gasi aici si multe link-uri catre articole cu informatii suplimentare, pentru a afla mai in detaliu idei despre fiecare din sfaturile de mai jos. Eu nu pot decat sa va doresc sa regasiti in aceste randuri inspiratia si motivatia necesara pentru a depasi cu blandete si empatie cat mai multe dintre provocarile pe care le intampinati ca parinti!

Trecerea de la un stil de parenting autoritar la unul bland si gestionarea cu blandete a momentelor dificile

Daca un parinte face trecerea de la o metoda mai aspra de parenting (cu pedepse, amenintari sau tipete) la un parenting bland, tranzitia poate fi dificila la inceput, pentru ca presupune schimbari majore atat pentru copil, cat si pentru parinte. De multe ori, in primele saptamani, se poate ajunge la comportamente mult mai rebele ale copilului si parintele poate crede ca parenting-ul bland este o alegere gresita si sa aiba dubii despre aceasta schimbare. Comportamentul copilului este insa generat de multele emotii care au inabusite de-a lungul timpului si pe care nu le-a putut exprima si de toate frustrarile pe care le-a acumulat atunci cand s-a simtit neinteles si nedreptatit. A avea rabdare in aceasta perioada este esential pentru o reusita pe termen lung.

La fel, chiar si pentru parintii care au abordat de la inceput parenting-ul bland, se poate ca la un moment dat copilul sa aiba perioade foarte greu de gestionat, care sa ii faca pe parinti sa se indoiasca de abordarea lor. Insa aceste perioade sunt normale si de fapt reprezinta semnale de alarma care sa ne ajute pe noi ca parinti sa descoperim ce este in neregula in relatia cu copilul nostru si sa putem gasi metode de a rezolva aceste probleme.

Un alt aspect important abordat de Laura Markham este sentimentul de vina pe care il simtim ca parinti, fie atunci cand ne dam seama ca am folosit metode gresite cu copilul nostru, fie cand facem greseli desi ne dorim sa fim blanzi si empatici. Acest sentiment de vina ne afecteaza deseori capacitatea de a avea pe deplin deschiderea emotionala necesara pentru a face schimbarile in bine pe care ni le dorim si nu ne ajuta nici pe noi, nici pe copil. Este important sa invatam sa ne iertam pentru greselile din trecut si sa ne dam sansa unui nou inceput in care sa facem tot ce putem pentru a indrepta ce am gresit si a face mai bine de acum incolo.

Iata care sunt cateva dintre lucrurile utile care ne pot ajuta sa ne crestem copiii cu (mai multa) blandete:

1. Sa avem grija de propriile emotii si sa invatam sa le recunoastem si sa le gestionam.

Poate parea simplu, dar este un proces care deseori presupune mari eforturi din partea noastra. Uneori simtim impulsul de a tipa la copil sau ne pierdem usor rabdarea si ajungem sa spunem sau sa facem lucruri pe care nu ni le dorim. Toate aceste impulsuri si mai ales modul in care reactionam noi la ele conteaza mult pentru copiii nostri.

Gaspar Gyorgy a scris un articol plin de informatii interesante despre cum putem invata sa ne intelegem si gestionam emotiile (mai ales cele generate de rani emotionale din copilarie), il puteti gasi aici: Cum ne vindecam copilul interior. Daca credeti ca este de folos, am impartasit pe blogul meu in engleza lucrurile care m-au ajutat pe mine sa devin o mama mai calma, gasiti articolul aici: What helped me become a calmer mom and be gentle with my child even if I’m angry.

2. Sa ne mutam atentia de la dorinta de a corecta imediat comportamentul la crearea unei relatii puternice cu copilul pe termen lung

Unul dintre cele mai eficiente lucruri care ne ajuta sa prevenim si sa corectam comportamentele negative ale copilului este sa ne conectam cu el intr-un mod autentic. Va pot spune din proprie experienta ca de cele mai multe ori conectarea are efecte minunate asupra relatiei cu copilul si este un mijloc foarte eficient de a incuraja comportamente pozitive. Principiul din spatele conectarii este unul foarte simplu: atunci cand copiii au “bagajul emotional” plin de atentie si dragoste din partea noastra, ei sunt mult mai dornici sa coopereze, sa ne asculte si sa fie receptivi la lucrurile noi pe care vrem sa ii invatam. Uneori este de ajuns sa petrecem cate doua sesiuni de 15 minute pe zi de timp special cu copilul pentru a vedea rezultatele in comportamentul lui si sa punem bazele unei relatii puternice pe termen lung.

Un articol frumos despre conectare a scris Printesa Urbana aici: DE- ȘI RE-CONECTAREA MEA CU SOFIA. Cristina a povestit pe blogul ei cateva metode foarte bune de a ne conecta cu copilul chiar si atunci cand avem putin timp la dispozitie: Despre conectare si timp putin. Eu am scris mai demult despre cum ne putem reconecta cu copilul dupa o zi plina la serviciu, sunt lucrurile care ne-au ajutat pe noi sa pastrez o relatie apropiata cu Bogdan chiar si in perioadele aglomerate.

3. Sa ii oferim mereu copilului dragoste neconditionata si sprijinul nostru pentru a depasi momentele dificile

Parenting-ul pozitiv inseamna gasirea de alternative blande la pedepse, time out-uri, amenintari si orice alte forme de disciplina bazate pe inducerea de frica. Studiile au aratat ca pedepsele si restul instrumentelor de parenting “traditional” nu functioneaza pe termen lung si afecteaza dezvoltarea celor mici. Daca va doriti sa cititi mai multe despre concluziile acestor studii, gasiti multe resurse utile pe internet (un articol cu informatii pretioase preluate de la Alfie Kohn puteti citi aici: DE CE NU FUNCȚIONEAZĂ PEDEPSELE ȘI DE CE AR TREBUI SĂ NU LE FOLOSIM?).

Unul dintre principiile de baza ale parenting-ului bland este sa reusim sa inlocuim metodele “traditionale” de educatie (care implica retragerea afectiunii sau folosirea de pedepse) cu metode care sa se concentreze pe sprijinirea copilului pentru ca el sa poata depasi momentul dificil care genereaza comportamentul negativ. Este vorba practic de o schimbare de perspectiva: in loc sa vedem un tantrum ca pe o sfidare din partea copilului si un comportament care trebuie pedepsit, sa il vedem ca pe o modalitate a copilului de a se descarca de emotiile negative acumulate si sa ne concentram pe a-l ajuta sa invete sa gestioneze aceste emotii. Pe termen scurt poate parea ca metodele traditionale sunt eficiente (pentru ca pedepsele sau time out-urile pot opri imediat un comportament nedorit), insa pe termen lung o abordare blanda si empatica il invata pe copil sa devina sigur pe el, sa isi dezvolte inteligenta emotionala si sa poata fi la randul lui bland si intelegator cu cei din jur.

4. Sa modelam comportamentele folosind limite ferme impuse cu blandete

Exista deseori o perceptie gresita care sugereaza ca parenting-ul modern inseamna sa il lasam pe copil sa faca orice vrea, insa parenting-ul bland nu sustine niciodata asta! Copiii au nevoie de noi pentru a-i invata sa isi modeleze comportamentele si pentru a-i ghida sa faca alegerile potrivite. Diferenta insa sta in felul in care impunem limitele. Putem fi fermi in orice decizie luata in legtaura cu copilul nostru, insa ii suntem datori sa ii explicam motivele noastre si sa ii fim alaturi atunci cand isi manifesta nemultumirea fata de limita impusa. Copiii au o capacitate incredibila de a respecta reguli atunci cand le inteleg si au parte de sprijinul parintilor in momentele cand le este greu sa se supuna limitelor.

Un articol foarte util despre cum putem pune limite intr-un mod bland a scris Cristina aici: Despre limite eficiente si cum sa le punem cu blandete. Tot Cristina a explicat frumos de ce nu este bine sa nu punem limite copiilor nostri si care este pericolul unei libertati prost-intelese aici: Libertatea fara limite si capcanele ei. Pe blogul Printesei Urbane gasiti de asemenea un articol cu multe exemple practice: Limite impuse eficient si cu blandete. Despre cum procedam noi am scris pe larg aici: Cum ii punem copilului limite ferme cu blandete (abordarea noastra).

5. Sa ne amintim mereu o lectie pretioasa pentru orice parinte: “Felul in care noi ne tratam copiii este felul in care ei vor invata sa se trateze pe ei insisi ca adulti”

Cand am citit prima data asta in scrierile Laurei Markham nu am inteles prea bine la ce se referea. Dar este de ajuns sa ne gandim la acea “voce interioara” pe care o auzim ca adulti, cea care deseori ne critica si ne descurajeaza ca sa ne dam seama ca exista rani emotionale pe care le purtam cu noi mult timp si pe care cu siguranta nu vrem sa le provocam copiilor nostri.

Daca noi suntem duri si critici cu copiii nostri, asa vor invata sa fie cu ei insisi atunci cand vor fi mari. Daca noi suntem empatici, le acceptam greselile si ii ajutam sa le indrepte fara sa ii judecam, ei vor invata sa fie blanzi cu propriile greseli si sa nu se lase macinati de sentimente inutile de vinovatie. Mi-a placut mult o idee citita la un moment dat intr-o carte: sa ne gandim la cuvintele pe care le spunem copiilor nostri din perspectiva cuvintelor pe care ni le-am dori sa le creada despre ei. Ce vrem sa ii spuna vocea interioara copilului nostru? Vrem ca vorbele care sa ii ramana in gand sa fie:

“nu esti bun de nimic” sau “te iubesc orice s-ar intampla”?

“daca altul poate, tu de ce nu reusesti” sau “sunt alaturi de tine si vom reusi impreuna”?

“esti un copil rau, mi-e rusine cu tine” sau “nu cred ca ai procedat bine, dar hai sa gasim o solutie sa indreptam asta”?

Este un exercitiu simplu pe care il putem face ca parinti si care ne poate ajuta sa reactionam diferit mai ales atunci cand ne enervam si sa invatam sa abordam fiecare situatie cu mai multa blandete si calm.

---

La final, va invit sa cititi un scurt text scris de Laura Markham despre parenting-ul bland, care mie mi-a ramas in suflet de prima data cand l-am citit si pe care il recitesc de fiecare data cand trec prin perioade dificile ca parinte:

“Pentru mine, acest tip de parenting este o alegere pe care o fac in fiecare zi. In fiecare dimineata imi promit ca nu voi tipa, ca voi ramane calma, ca voi alege dragostea. Si este ceva foarte puternic in promisiunea aceasta. Le cer iertare copiilor mei de fiecare data cand fac greseli si imi incalc promisiunea – vad ca atunci cand ei imi accepta scuzele, simt la randul lor generozitate si o putere aparte. Acest lucru le influenteaza si lor comportamentul – spun mai multe cuvinte blande, fac mai multe gesturi frumoase, spun mai usor “imi pare rau”. Sunt zile cand totul este foarte dificil, dar simt cu adevarat ca in adancul sufletelor noastre ceva se schimba si noi devenim tot mai apropriati de fiecare data cand alegem dragostea si cand, in mijlocul unui tantrum, imi imbratisez copilul si ii spun ca ii inteleg durerea si ca il voi ajuta sa depaseasca acel moment greu.”

Din punctul meu de vedere, parenting-ul bland este o alegere pe care o facem din dragoste pentru copiii nostri si o promisiune pe care ne-o facem noua de a incerca sa fim parintii blanzi si empatici de care copiii nostri au nevoie. Nu este un drum usor si cu siguranta inseamna si multe greseli pe care inevitabil le vom face. Sunt parinti carora acest tip de parenting le este foarte la indemana, pentru ca nu se enerveaza usor, reusesc sa fie mereu calmi si empatici si relatia cu copilul este foarte usor de gestionat. Pentru mine insa (si cred ca sunt multi alti parinti in situatia mea), parenting-ul cu blandete este un efort constient de a invata sa gestionez fiecare situatie intr-un mod cat mai bun pentru copilul meu. Este o lupta permanenta de a fi o mama buna, de a-i oferi copilului meu rabdarea si dragostea pe care o merita, de a nu lasa niciodata nimic sa afecteze relatia minunata pe care imi doresc sa o am intordeauna cu el!

Sper ca ideile stranse de mine aici sa va fie de folos! Pentru mine Laura Markham este o sursa de inspiratie care m-a definit mult ca mama si va recomand cu caldura sa cititi blogul si cartile ei oricand va confruntati cu situatii dificile ca parinti.

In luna mai, Laura Markham vine din nou la Bucuresti si o puteti asculta vorbind despre doua teme foarte interesante: Cum sa devii un parinte bland si Cum sa cresti un copil inteligent emotional. Eu am fost la conferinta ei de anul trecut si mi-a placut foarte mult, asa ca daca va doriti sa aflati mai multe despre evenimentul de anul acesta si sa va cumparati bilete, gasiti toate informatiile aici. Cele doua carti ale ei traduse in limba romana le puteti cumpara de aici.

” medium=”image”>