Cea mai neasteptata veste
Imi amintesc perfect ziua aceea, de parca s-ar fi intamplat ieri. Era inceputul anului si ne trezisem devreme pentru ca aveam programata o intalnire la scoala unde voiam sa il inscriem pe Bogdan.
Ne mutasem de ceva timp intr-o alta localitate special pentru calitatea scolilor de aici si speram sa reusim sa il inscriem la scoala publica pe care ne-o doream. Sistemul din America este diferit de cel din Romania in privinta inscrierii la scoala, asa ca simpla mutare in zona arondata scolii nu este o garantie ca vei gasi loc la scoala respectiva.
Imi amintesc perfect drumul spre scoala, in care il spuneam lui Bogdan ce se va intampla si incercam sa ii consum energia inainte de a intra in biroul unde avea loc interviul.
Dupa 45 de minute de discutii si formulare completate am fost surprinsi sa aflam pe loc ca Bogdan a primit un loc acolo. Nu ma asteptam sa ni se dea raspunsul atat de repede si eram foarte incantata de vestea primita!
Nici nu banuiam atunci ca ziua aceea va aduce inca o veste importanta pentru familia noastra, una cu mult mai surprinzatoare decat aceasta!
In drumul inapoi spre casa am vorbit non-stop despre cat de incantata sunt de raspunsul primit.
Ma bucuram ca scoala este aproape de casa si imi imaginam drumurile mele spre scoala cu Bogdan in fiecare dimineata.
Eram fericita ca este scoala pe care ne-o doream si speram ca va fi o alegere buna pentru el.
Si eram incantata ca viata mea va intra intr-un ritm in care voi putea combina mai bine munca si statul acasa cu Bogdan. Ii tot repetam lui Adrian ce bine va fi ca voi putea lucra in fiecare zi cat timp Bogdan este la scoala, iar apoi voi avea dupa-amiezele libere pentru a ma bucura de timp de calitate in familie.
Pentru prima data dupa mult timp parea ca programul meu va fi in sfarsit mai usor de gestionat, cu timp linistit pentru a lucra in fiecare zi, fara a mai “strecura” momente de lucru printre zeci de alte activitati de peste zi.
Dar se pare ca viata avea cu totul alte planuri pentru mine.
Dupa ce ne-am intors acasa Bogdan a vrut sa mergem la un magazin sa isi cumpere ceva ca sa sarbatorim inscrierea la scoala. Ajunsa acolo am trecut pe langa raionul de farmacie si ceva m-a oprit acolo, in fata rafturilor.
Tot weekend-ul anterior ma simtisem rau si cu greu reusisem sa ma ridic din pat, asa ca aveam un sentiment ciudat pe care il mai traisem doar o singura data in viata.
Mai mult ca sa imi linistesc orice banuieli, am luat de pe raft un test de sarcina si l-am aruncat repede in cos, inainte sa apuce Bogdan sa ma intrebe despre el.
Doua ore mai tarziu eram acasa, pe marginea cazii, cu testul in mana. Il priveam si nu imi venea sa cred ca vad doua liniute.
Am stat acolo nemiscata cateva minute bune, cu un sentiment ciudat de uimire, teama si emotie. Nu planuiam sa mai facem un copil si vestea unui bebelus care crestea in mine a venit in cel mai neasteptat mod posibil.
Au trecut multe luni de atunci si bebelusul ma “inghionteste” acum din burtica in timp ce scriu.
A trecut primul trimestru in care mi-a fost atat de rau incat ma ridicam din pat doar cand eram singura acasa cu Bogdan si trebuia sa ma ocup de el.
A trecut al doilea trimestru in care eram asa fericita ca a trecut raul acela puternic incat am facut tot posibilul sa ma bucur de fiecare moment alaturi de Bogdan si Adrian.
Incet, fara parca sa imi dau seama ce repede a trecut timpul de la ziua aceea cand tineam in mana testul pozitiv de sarcina, am ajuns in ultimele saptamani de sarcina.
Ma simt ciudat sa scriu prima data despre sarcina abia in trimestrul trei.
Dar a durat mult timp sa ma simt pregatita sa impartasesc asta, aici pe blog. Pentru mine lunile acestea au fost o avalansa de emotii. Stiu ca poate parea greu de inteles pentru multi, dar nu mi-a fost usor sa ma obisnuiesc cu ideea unei noi sarcini dupa ce luasem de ceva timp decizia de a avea un singur copil.
Mi-a fost teama de multe lucruri: ca vom pierde echilibrul acesta frumos pe care l-am castigat atat de greu dupa ce am devenit parinti, ca nu sunt pregatita sa o iau de la capat pe drumul acesta al maternitatii, ca nu voi sti cum sa gestionez toate provocarile care vor veni odata cu schimbarea asta.
Asa ca am decis sa imi ofer timp. Sa fiu blanda cu mine, sa accept toate temerile si indoielile fara sa ma simt vinovata pentru ele, sa las bucuriile acestei etape sa vindece fricile treptat, fara sa pun presiune pe mine.
Acum, cu cateva saptamani inainte de momentul cand vom intampina un nou bebelus in familia noastra, simt ca am gasit linistea interioara de care aveam nevoie.
Il simt pe bebe inauntrul meu si abia astept sa il strang in brate. Il privesc pe Bogdan mangaindu-mi burtica si simt ca va fi minunat in rolul de frate mai mare. Ma uit la Adrian incercand sa fie intelegator cu starile mele schimbatoare din perioada asta si stiu ca va fi sprijinul meu cel mai mare in aventura aceasta a vietii in patru.
Cu siguranta vor fi si multe momente grele pe parcurs si sunt convinsa ca nimeni nu poate fi niciodata pe deplin pregatit pentru avalansa aceea de emotii si trairi pe care o aduce un copil.
Dar stiu ca bebelusul acesta ne-a ales pe noi sa ii fim parinti, intr-un mod atat de neasteptat, iar noi abia asteptam sa il intampinam, sa ii oferim toata dragostea noastra si sa il lasam sa ne “invete” cum sa fim parinti de doi copii minunati!
p.s. Astazi am parcurs din nou drumul spre scoala, exact ca in dimineata aceea de la inceputul anului. De data aceasta Bogdan s-a indreptat spre prima lui zi de scoala, iar eu l-am insotit cu o burta imensa si o inima plina de emotie. Este o perioada plina de noi inceputuri pentru noi si ma bucur ca in sfarsit le pot impartasi cu voi aici, pe blog.
Eram sigură-sigură-sigură!!! Cea mai bună veste!!! Felicitări! Mă bucur că acum te simți bine! Să fiți sănătoși cu toții și să se țină lanț, de acum, veștile bune!
Multumesc mult, Miruna! Se pare ca septembrie va veni cu bebelusi pentru amandoua! 🙂 Te imbratisez cu drag!
Ce veste frumoasa!! 💕
Iti doresc nastere usoara si drumuri minunate impreuna spre si distre scoala si incotro va indreapta pasii!! 💕
Iti multumesc mult, Simona! 💙
Felicitari! Ne bucuram pentru asemenea vesti! Va dorim nastere usoara si multa sanatate. Poate suna a cliseu, insa pentru mine sunt lucruri pe care mi le-am dorit si mi-ar fi placut sa le aud din gura altora ca urari de bine, asa ca…. Doamne ajuta!
Multumesc mult pentru urari! Nu suna deloc a cliseu – din contra, m-a bucurat mesajul tau si imi prind tare bine gandurile bune!
Wooow. Cu emotie am citit aceste randuri. Doamne ajuta sa fie o nastere usoara si sa te bucuri de puii tai cat mai mult 😍😍. Felicitari!!
Iti multumesc mult, Eliza! 💕
Felicitari! Nastere ușoară si acomodare ușoară in 4! Sa fiți sanatosi!
Multumim frumos! 🙂
Ma bucur tare mult ca lucrurile s-au aranjat atat de bine! Felicitari! Iti doresc nastere usoara iar pentru Bogdan: succes in noul an scolar! Te imbratisez cu drag!
Mirela, nici nu stii ce m-am bucurat sa citesc mesajul acesta de la tine! 🙂 Iti multumesc mult pentru urari! Mi-e dor de cum vorbeam noi dimineata la tine in birou si povesteam despre copii. Sper ca sunteti bine! Imbratisari cu drag pentru tine si Tudor! 💙
Si mie imi e tare dor de zilele acelea! Noi suntem bine, pregatiti de scoala ☺️ Te imbratisez cu drag! 😘
Bună,Raluca!Mă bucur să aud de vești bune…naștere ușoară și sănătate multă!Succes în noul an școlar lui Bogdan!
Toate cele bune și de la noi!
Am avut emotii cand am citit articolul. Felicitari si succes!
Multumesc mult!