Omul pe care il iubesc mi-a reprosat de multe ori in ultimele luni ca nu mai sunt la fel de ambitioasa ca inainte. Ca nu mai sunt femeia pe care o stia el, care voia sa fie mereu prima, care conducea echipe, care coordona proiecte, care se incapatana sa isi construiasca o cariera inca din timpul facultatii. Imi spune ca isi imagina mereu ca la varsta asta voi fi managerul unui mare departament dintr-o mare corporatie. Fara sa se gandeasca ca sunt o femeie cu un job in domeniul financiar pe care sigur multi oameni de varsta mea si l-ar dori si ca m-am intors la munca atunci cand Bogdan avea 10 luni tocmai ca sa nu renunt la cariera. Stiu ca lucrurile au incetinit cumva, ca nu mai sunt asa inversunata, ca poate pare ca am renuntat sa lupt.

Dar, dragul meu, toate astea au un motiv pe care tare mi-as dori sa il intelegi si tu. Poate ca nu mai sunt femeia “ambitioasa” si preocupata de cariera pe care o stiai, dar in momentul asta aceasta este alegerea mea.

Pentru ca atunci cand am devenit mama toata ambitia aia s-a topit in fata omuletului dragalas care stiu ca ma doreste langa el mereu.

Pentru ca dimineata vreau sa am timp suficient sa il alint, fara graba de a imbraca tinuta office si de a fugi la treburile mele.

Pentru ca vreau sa il tin in bratele mele pana la cresa, sa ne plimbam cu pas domol si sa ne bucuram de drumul care pe el il fascineaza de fiecare data.

Pentru ca vreau sa il las fericit la cresa, stiind ca va sta acolo doar 6 ore, iar apoi va fi iar in bratele noastre.

Pentru ca seara vreau sa am timp sa ma joc cu el, sa facem activitati, sa dansam amandoi fericiti pe covorul din sufragerie. Vei spune ca el nu isi va aminti peste ani nimic din toate astea si ai dreptate. Dar sunt sigura ca in sufletul lui va ramane intiparita dragostea mea asa cum i-o arat in fiecare moment in care ne jucam. Poate ca nu isi va aminti ca am fost in anii astia langa el, dar sunt convinsa ca inima lui ar simti daca as lipsi.

Pentru ca vreau ca seara sa adoarma in bratele mele, framantandu-mi pielea de pe cot si imbratisandu-ma cu manutele lui calde.

Pentru ca imi doresc sa simta ca este iubit, ca sunt langa el si ca nimic pe lume nu este mai important decat asta.

Poate ca nu voi ajunge curand sa conduc acel departament mare de multinationala, dar conduc pasii copilului nostru pe drumul acesta al descoperirilor, iar asta simt ca trebuie sa fie jobul meu principal acum.

As vrea sa nu ma judeci pentru asta si sa iti amintesti ca femeia puternica de care te-ai indragostit este tot aici, dar care a ales ca pentru un timp sa inlocuiasca goana dupa cariera cu mersul cu pasi mici in urma unui baietel minunat. Este o alegere facuta din iubire pentru el, la fel cum am ales in trecut si din dragoste pentru tine. Chiar daca nu cred ca ti-am spus niciodata, tu ai fost motivul pentru care nu am vrut sa plec in strainatate la master, desi as fi avut multe oportunitati. Nu pentru ca nu eram ambitioasa, ci pentru ca te iubeam asa mult incat sa ma trezesc alaturi de tine in fiecare dimineata era mai presus de orice altceva.

Te iubesc la fel de mult si acum, cand poate crezi ca nu mai sunt femeia pe care o cunoasteai candva. Uneori ma gandesc si eu la felul cum eram inainte si poate regret ca am ales sa imi pun viata in asteptare, dar noaptea, cand va privesc pe amandoi dormind, imi dau seama ca nu as vrea sa renunt la nici un moment din cele petrecute cu voi.

Asa sunt eu, imi las sufletul sa faca alegeri uneori. Peste ani, cand baietelul nostru ca fi mai mare, mi-as dori ca dragostea lui pentru mine sa fie dovada ca anii astia au fost de fapt o investitie intr-un suflet inocent de copil, care acum creste din dragostea pe care noi i-o oferim. Cariera poate astepta putin, dar el isi modeleaza sufletul acum, in fiecare zi, iar eu vreau sa ii fiu alaturi la orice noua descoperire.

As vrea doar ca tu, dragul meu, sa te opresti o clipa, sa ma privesti si sa redescoperi in ochii mei femeia puternica dintotdeauna, care doar si-a schimbat prioritatile. Din dragoste pentru puiul de om care ne implineste asa frumos iubirea.

9 thoughts on “Dragule, sunt tot femeia de care te-ai indragostit

  • 15/09/2015 at 11:06 pm
    Permalink

    … sunt coplesita de emotii… nu imi gasesc cuvintele sa-mi exprim admiratia… Raluca draga, te pup :-*

    Reply
  • 17/09/2015 at 12:20 pm
    Permalink

    Nu stiu cum erai inainte, dar pot sa spun ca eu te gasesc tare ambitioasa, din ceea ce citesc pe blogul tau. Faci foarte multe atat cu/pentru fiul vostru, cat si pe plan personal. Mult mai multe decat fac multe femei cu mult mai mult timp liber. Da, cred ca este doar o schimbare de prioritati. Pentru ca orice Mama (asa..cu majuscula!) asa ar face. Macar in primii 4-5 ani de viata ai copilului. Si, repet, te vad-simt-percep ca fiind foarte ambitioasa.

    Vezi tu dupa aia, daca vei continua si construirea carierei ca sa ajungi manager de departament. Caci pe financiar …asta va insemna timp mult petrceut la munca. Mult mai mult decat programul normal. Si asta o spune cineva care este manager de departament, intr-o mare corporatie(Din fericire eu NU sunt pe parte financiara). Ei si ce? 😛 Nah, mare sfaraiala!! :))) Cele mai mari satisfactii nu munca, nu marea “maneguiala” mi le aduc. Ci Andrei.
    Asa ca..ma declar fericita ca nu conduc dep financiar, caci vad (zilnic!) cat timp-energie-resurse aloca managerul dep financiar la noi si mereu imi spun ..pfoa..ce bine ca eu pot sa plec la (maxim) 18 de la birou, ca sa petrec timp cu Andrei!

    Siteul-blogul tau creste frumos, tu cresti frumos si in zona asta! Ai deja realizari si pe partea asta, pe care tot copilul le-a “provocat”. (daca nu era copil, nu aveai motiv sa abordezi atatea subiecte de parenting, nu?..). So…eu cred ca esti o femeie foarte ambitioasa, care si-a schimbat prioritatile. Exact cum spuneai si tu:) Si te si felicit pentru asta! Prea multi copii de “mame femei de cariera” cresc fara mame langa ei. E pacat. Al tau e un fericit. Si tot ce faci acum va conta enrom pt el, in devenirea lui ca adult.
    Pup! 🙂

    Reply
  • 02/09/2016 at 9:11 pm
    Permalink

    N-am nici cea mai mica idee cum erai inainte, eu te-am cunoscut ca mama a lui Bogdan si blogger 🙂 , dar stiu cat de bine conduci exact ce este mai important, cresterea copilul tau cu multa dragoste si empatie si invatarea altora de a o face la fel, iar ambiția ti-o regasesc in fiecare articol si in fiecare incercare de a fi o mama atat de minunata si atenta la nevoile oamenilor pe care ii iubesti, si nu e deloc o munca usoara.

    Reply
    • 05/09/2016 at 4:18 pm
      Permalink

      Draga mea, iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase, mi-au prins tare bine! Te imbratisez!

      Reply
  • 03/09/2016 at 10:18 am
    Permalink

    M-am regasit in cuvintele tale. Nu puteam sa o spun mai frumos de atat. Tocmai ca ai avut curajul sa spui STOP in aceasta directie releva calitatile pe care doar un mare manager le poate avea. Eu nu am avut acest curaj si acum duc o lupta interioara care nu este benefica in nici una din cele doua directii si care ma macina incet, incet….Citind acet articol sper sa imi revina curajul de a spune Stop. Te admir enorm.

    Reply
    • 05/09/2016 at 4:20 pm
      Permalink

      Draga Oana, iti multumesc mult ca mi-ai scris! Iti doresc sa faci cea mai buna alegere pentru tine si pentru cei dragi si sa fii bine si implinita, indifferent ce decizie vei lua! Te imbratisez cu drag!

      Reply
  • 03/09/2016 at 2:06 pm
    Permalink

    Da, emoţionant, magnific… Dar pentru mine ireal. Soţia mea nu mai este ce a fost, pentru că nu vrea. Dacă ar fi vorba numai de copil… TOATE MAMALE DIN LUME PUN PE PRIMUL PLAN COPILUL / COPII. Nimic nenatural AICI. Şi în natură este la fel. Totuşi, suntem oameni. Ca oameni moderni, dacă ne-am căsătorit se presupune că suntem unul pentru celălalt. Dar ce se întâmplă atunci când între soţ şi soţie se ridică un zid multiplu? Adică: copil / copii + carieră (serviciul ce-ţi oferă posibilitatea traiului zilnic al familiei şi-ţi ocupă trecutul şi prezentul pentru un viitor liniştit la pensie) + rude, prieteni + Facebook + TV + munca în gospodărie + …, dar – SOŢ. Adică partenerul de viaţă cu care ar trebui să-ţi petreci chiar şi ultimele zile din viaţa ta este scos din schemă. E doar un membru al familiei, cu obligaţii, dar şi cu drepturi… în amânare…? TOATE FEMEILE VOR SPUNE: TU SOŢUL, BĂRBATUL, TATĂL… TU EŞTI VINOVAT. TU NU ŞTI SĂ-ŢI APROPII SOŢIA, TU NU ŞTI S-O FACI FERICITĂ, BLA BLA BLA… DA! POATE EU SOŢUL, TATĂL, BĂRBATUL, NU MAI SUNT ÎN STARE SĂ COMUNIC, SĂ… CU “NOUA SOŢIE”, PENTRU CĂ MAMA MEA M-A CRESCUT CU DRAGOSTE, CU ATENŢIE,… ŞI ŞI-A DEDICAT ÎNTR-ATÂT DE MULT TIMP CLIPELE SALE PENTRU A MĂ VEDEA MARE ŞI LA CASA MEA, DAR NU A MAI AVUT TIMP SĂ MĂ ÎNVEŢE DE MIC CUM E SĂ IUBEŞTI O ACEEAŞI PERSOANĂ, CHIAR DACĂ S-A SCHIMBAT. ADICĂ: PENTRU MINE COPILUL, MAMA NU S-A SCHIMBAT NICIODATĂ, A RĂMAS ACEEAŞI PENTRU CĂ AŞA A VRUT SĂ ÎI ARATE SAU SĂ LE ARATE COPIILOR CĂ ESTE; DAR PENTRU MINE BĂRBATUL, SOŢIA S-A SCHIMBAT, PENTRU CĂ AŞA VREA EA SĂ ARATE CĂ ACUM COPILUL / COPII SUNT PE PRIMUL PLAN ŞI EU SOŢUL PE “BANCA DE REZERVE A ETERNITĂŢII”. ŞI EU NU GĂSESC CHEIA PENTRU A DESCHIDE NOUL IVĂR DE LA UŞĂ, PENTRU CĂ NU AM FOST OBIŞNUIT DE MIC DE MAMA MEA GRIJULIE, CUM SĂ ÎMPART IUBIREA, CUM S-O ÎMPART PE MAMA ŞI CU TATA, NU NUMAI CU FRAŢII ŞI/SAU SURORILE (DUPĂ CAZ). ŞI UITE AŞA MAMA, ROMÂNCĂ EROINĂ, FORMEAZĂ BĂRBAŢI ŞI/SAU FEMEI CARE LA RÂNDUL LOR EDUCĂ DUPĂ CUM AU FOST EDUCAŢI… BĂRBAŢII NU PREA AU ÎN INSTINCT EDUCAREA COPIILOR (CÂND ERAU MICI SE JUCAU CU MAŞINUŢE MAI MULT DECÂT CU PĂPUŞI). MAJORITATEA MAMELOR EDUCĂ COPII PÂNĂ LA UN PUNCT, IAR CÂND VINE VORBA DE SEXUALITATE, INTERVINE PARAVANUL. TOCMAI MOTIVUL PROCREAŢIEI ŞI AL EXISTENŢEI UNUI CUPLU UNIT LIPSEŞTE DIN CUNOŞTIINŢELE COPILULUI MULT IUBIT ŞI DE AICI PÂNĂ LA UN VIITOR EŞEC NU ESTE DECÂT UN PAS. SPUNEŢI DRAGE MAME, CÂTE DIN VOI NU V-AŢI CERTAT MĂCAR ODATĂ ÎN VIAŢĂ CU SOŢUL DIN CAUZA COPILULUI, DAR CÂTE AŢI FI ÎN STARE SĂ VĂ NEGLIJAŢI PENTRU 5 MINUTE MĂCAR COPILUL / COPIII, CA SĂ REDEVENIŢI CEEA CE ERAŢI ÎNAINTE PENTRU SOŢII VOŞTRI. CHIAR DACĂ FACEŢI ACEST LUCRU, NU ŢINEŢI CONT CĂ ŞI PARTENERUL ARE UN TIMP LA FEL CA ŞI COPILUL )DE EX. COPILUL ESTE ÎNVĂŢAT SĂ MĂNÂNCE DIVERSIFICAT, DAR NU DUPĂ 3 ANI). ESTE FOARTE INTERESANT CUM DISCUŢIILE DE GENUL ACESTA SE APRIND ŞI ÎMPART ÎN 2 TABERE COMENTATORII: GENUL FEMININ ŞI GENUL MASCULIN. ŞI DIN ASTFEL DE DISPUTE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI S-AU NĂSCUT RELAŢIILE DE ACELAŞI SEX. FEMEILE AJUNG SĂ IA APĂRAREA NUMAI A FEMEILOR DE DRAGUL FEMINITĂŢII (DE PARCĂ AR FI O ICOANĂ SFÂNTĂ, IAR BĂRBAŢII, NU TOŢI, AJUNG SĂ SE OPUNĂ FEMEILOR DE DRAGUL ORGOLIULUI MASCULIN (DE PARCĂ AR FI CEVA VALOROS CU CARE SĂ SCHIMBI OMENIRE). ASTFEL TEHNOLOGIILE PROGRESEAZĂ, IAR OAMENI DEVIN PRIMITIVI (FEMEIA ÎN CASĂ CU COPII ŞI GOSPODĂRIA, IAR BĂRBAŢII DUPĂ HRANĂ ŞI LA RĂZBOI. ÎN CÂTEO SEARĂ FEMEIA ŞI BĂRBATUL SE CONTOPESC INSTINCTUAL ŞI PESTE 9 LUNI POATE MAI IESE UN COPIL DIN PÂNTECE. ASTFEL PLANETA PĂMÂNT NUMĂRĂ PESTE 7 MILIARDE DE OAMENI – PĂMÂNTENI, SPER). SOCIETATEA ÎN MIJLOCUL CĂREIA TRĂIM NU ŞTIE SĂ SPRIJINE UN MEMBRU AL ACESTEIA LA TIMP, CÂT NU E PREA TÂRZIU ŞI ASTFEL LEGEA JUNGLEI PRIMEAZĂ, DAR NU ÎNTOTDEAUNA JUST, HAZARDUL FIIND DE MULTE ORI CEL CARE SALVEAZĂ ORI NENOROCEŞTE OAMENII, CUPLURILE DE OAMENI, COMUNITĂŢI, SAU CHIAR NAŢII ÎNTREGI. NAŢIUNEA ROMÂNĂ ESTE ÎN DERVIVĂ, CEAŢĂ ŞI/SAU CONFUZIE. NOUĂ NE LIPSESC MODELELE, NE LIPSESC MENTORII ŞI “CAPACITATEA DE A RENAŞTE DIN PROPRIA CENUŞĂ”, PE CARE AM PIERDUT-O, CU FIEACARE AN DE IGNORANŢĂ ŞI UMILINŢĂ CARE A TRECUT PESTE NOI – FĂRĂ SĂ CORECTĂM GREŞELILE, FĂRĂ SĂ ÎNVĂŢĂM DIN ELE, FĂRĂ SĂ INTERVENIM ŞI SĂ ASTUPĂM RĂNILE ŞI SĂ LE VINDECĂM RAPID. AM LĂSAT RĂNILE SĂ SE VINDECE DE LA SINE ŞI AM AJUNS CU CICATRICI URÂTE ŞI CU FRICA DE A TRECE DIN NOU PRIN ACELEAŞI NENOROCIRI, FĂRĂ SĂ LE ŞTIM LEACUL. AM AJUNS DOAR SĂ NE PLÂNGEM, PENTRU CĂ NU ŞTIM, NU PUTEM ŞI / SAU NU VREM SĂ NE SCHIMBĂM COMPORTAMENTUL, SĂ VEDEM CE E GREŞIT, SĂ ÎNDREPTĂM CE ESTE STRÂMB, SĂ AJUTĂ, CA SĂ FIM AJUTAŢI.
    [ BĂLĂ ION ADRIAN, Râmnicu Vâlcea, 3.09.2016]

    Reply
    • 05/09/2016 at 4:24 pm
      Permalink

      Am citit cu atentie tot ce ai scris si sa stii ca eu sunt de accord ca o sotie nu trebuie sa isi neglijeze sotul, chiar daca se ocupa de copil. Stiu ca suntem tentate deseori sa cadem in aceasta capcana, pentru ca suntem obosite si coplesite de rolul de mama, dar in acelasi timp stiu cat de daunator este pentru relatia de cuplu si cred cu tarie ca trebuie sa luptam pentru a mentine vie si frumoasa relatia care ne leaga de barbatul nostru.

      Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: