Ce inseamna de fapt dragostea neconditionata oferita copiilor nostri?
De cand am auzit prima data de conceptul “parentingului neconditionat” am simtit ca merita sa aflu mai multe despre aceasta abordare, care desi la prima vedere pare simpla si intuitiva, nu este mereu asa usor de aplicat.
Desigur ca orice parinte normal isi iubeste copilul neconditionat, insa asta nu inseamna ca stie sa ii arate asta si sa il faca sa se simta iubit si pretuit mai presus de orice. De fapt diferenta intre abordarea traditionala a cresterii copiilor (bazata pe obtinerea supunerii acestora) si cea bazata de dragoste neconditionata sta intr-o schimbare de perspectiva de la intrebarea “Cum pot sa-l determin pe copil sa faca ce ii spun?” la “Ce nevoi are in realitate copilul meu si cum pot sa il ajut sa si le implineasca?”. Am descoperit un pasaj interesant intr-unul din volumele lui Alfie Kohn, pe care mi l-am notat in timp ce citeam cartea si care mi se pare esential pentru a intelege ce inseamna dragostea neconditionata:
“Atentia indreptata spre nevoile copiilor si spre colaborarea cu ei pentru a ne asigura ca le sunt indeplinite aceste nevoi constituie angajamentul de a-i lua in serios. Inseamna sa-i tratam ca pe oameni ale caror sentimente, dorinte si intrebari conteaza. Este imposibil sa-i faci intotdeauna pe plac copilului, insa dorintele pot fi intotdeauna discutate si nu trebuie neglijate niciodata din principiu. Este important ca un copil sa fie vazut drept o persoana cu un punct de vedere unic, cu frici si ingrijorari reale (adesea destul de diferite de ale noastre) si cu un anumit mod de gandire (care nu este doar “simpatic”).”
Tot in cartea lui Alfie Kohn am descoperit o lista de lucruri pe care le putem face noi, parintii, pentru a ne creste copiii oferindu-le dragoste neconditionata, intelegere si respect. Voi reda aici lucrurile de pe lista care mie mi s-au parut importante si care m-au ajutat sa imi imbunatatesc relatia cu copilul, sper sa va inspire si pe voi.
1. Reflectati – Este util sa ne dam seama ce sta la baza stilului nostru de parenting, pentru a ne da seama daca actiunile noastre se bazeaza pe nevoile reale ale copilului sau mai mult pe propriile nevoi si experiente anterioare. Studiile arata ca multe dintre trasaturile care ne enerveaza la copiii nostril sunt de fapt o reflexie a propriilor trasaturi negative.
Ceea ce ne poate ajuta sa ne analizam pe noi este sa fim sinceri in legatura cu motivele pentru care facem anumite lucruri sau impunem copilului anumite reguli. Iar din cand in cand este important sa ne reanalizam stilul de parenting, sa ne gandim la modul in care interactionam cu copilul, la reactiile lui si la cat de conectati ne simtit de fapt cu el.
2. Reganditi-va cerintele adresate copilului – O perspectiva interesanta pe care am incercat-o si eu a fost ca atunci cand copilul nu face ceva ce il rog sa ma gandesc ca poate nu copilul este “problema”, ci solicitarea mea. De multe ori cerintele noastre sunt peste posibilitatile unui copil la acea varsta sau nu se potrivesc temperamentului lui. Din acest motiv este important sa ne intrebam mereu cat de importanta este de fapt cererea noastra, iar inainte de a cauta modalitati de a-l convinge pe copil sa faca un anumit lucru sa ne oprim putin ca sa ne gandim daca solicitarea noastra este in mod real justificata si necesara in acel moment.
3. Concentrati-va pe obiectivele pe termen lung – Cu totii ne dorim sa crestem copii care se vor transforma in adulti fericiti, increzatori, curajosi si capabili sa lupte pentru ceea ce isi doresc. Uneori insa tocmai lucurile pe car ele facem ca parinti sunt contrare acestor dorinti. De exemplu multi parinti isi cresc copilul in asa fel incat el sa fie supus, sa nu iasa din cuvantul lor si sa fie usor de controlat, dar in acelasi timp isi doresc ca el sa devina un adult sigur pe el si capabil sa se impuna in fata celorlalti. Este usor de inteles ca un copil care a fost controlat excesiv de parinti si caruia nu i s-a dat puterea de a hotari in aspecte care il priveau cu greu va putea deveni un adult capabil sa isi impuna punctul de vedere, ci mai cu seama va avea probleme de incredere in sine si va fi mereu tentat sa asculte ce ii impun altii. Din acest motiv este bine ca atunci cand educam un copil sa nu privim doar obiectivul pe termen scurt, ci sa ne concentram pe ce ne dorim pe termen lung pentru copil si sa il crestem in asa fel incat el sa se poata transforma intr-un adult echilibrat.
4. Puneti relatia cu copilul pe primul loc – Metodele traditionale de crestere a copiilor, cum ar fi pedepsele si recompensele, afecteaza in mod negativ relatia dintre parinte si copil. Atunci cand un parinte pedepseste copilul cu siguranta relatia dintre ei are de suferit, pentru ca de cele mai multe ori copilul se simte neinteles si neiubit. Recompensele par benefice la prima vedere, dar pe termen lung pot afecta relatia cu copilul, pentru ca il fac pe acesta sa actioneze mereu astfel incat sa “multumeasca” parintele, fara a mai cauta motivatia interna care sa il faca sa se bucure de realizarile sale. O relatie plina de dragoste si incredere intre parinte si copil este baza pentru a creste un copil echilibrat emotional, dispus sa coopereze cu parintele si capabil sa aiba relatii fericite si iubitoare cu cei din jur.
5. Schimbati perspectiva, nu doar actiunile – Inainte de a face trecerea de la un stil de parenting bazat pe pedepse si recompense la un stil bazat pe dragostea neconditionata este importanta o schimbare de perspectiva in privinta comportamentelor copilului. Un comportament nepotrivit poate fi privit fie ca o greseala care trebuie pedepsita, fie ca o oportunitate de a descoperi ce a determinat un astfel de comportament si a-l invata pe copil ceva util din tot ce s-a intamplat. Aceasta schimbare poate fi primul pas spre un parenting bland, ghidat de dragostea neconditionata.
6. Respectati-va copilul – Cred ca respectul pentru copil ar trebui sa fie fundamentul pe care se bazeaza orice relatie intre el si parinte. Atunci cand ne respectam copiii suntem mult mai receptivi la nevoile lor, mai deschisi sa ii ascultam in mod real si sa ii ajutam sa treaca peste fiecare dintre dificultatile cu care se confrunta. Respectul inseamna sa le vorbim mereu frumos copiilor, sa le respectam sentimentele, sa le permitem sa faca alegeri (atunci cand se poate) si sa le explicam intotdeauna de ce luam anumite decizii in ceea ce ii priveste.
7. Fiti autentici – Este un sfat care mie mi s-a parut foarte util, pentru ca de multe ori ca parinti suntem tentati sa ne aratam puternici si fara greseala in fata copiilor. Sa fim autentici este insa mult mai benefic pentru relatia cu copilul, pentru ca acest lucru va cladi o incredere mai mare intre noi. Autenticitatea inseamna sa ii aratam copilului toate sentimentele pe care le simtim, sa admitem ca uneori suntem furiosi, suparati, frustrati, ca facem greseli sau ca nu stim cum sa procedam. De asemenea este foarte bine sa ne cerem scuze de la copii atunci cand gresim fata de ei, tocmai ca ei sa invete de la noi ca greselile sunt normale, dar ca important este sa stim cum sa le reparam.
8. Vorbiti mai putin, intrebati mai mult – Este o regula care cred ca se aplica in orice relatie intre doi oameni, dar cu atat mai mult in relatia cu copilul. De multe ori suntem tentati sa deducem noi de ce copilul face un anumit lucru, fara sa ii mai dam sansa sa ne explice, cand de fapt raspunsurile lui ne-ar putea spune multe despre cauza unui comportament si ne-ar ajuta sa il intelegem sa sa il ajutam.
9. Tineti cont de varsta copilului – Pare o regula simpla, dar se intampla des sa avem asteptari prea mari de la copii nostri fara sa ne gandim ca la anumite varste nu au inca posibilitatea de a face tot ceea ce ne-am dori noi. Asa ca este important sa ne gandim mereu daca cerintele noastre se potrivesc varstei copilului si capacitatii lui de intelegere, pentru a evita generarea unor frustrari inutile atat pentru noi, cat si pentru copil, care nu va intelege de ce ii cerem lucruri pe care nu este capabil sa le faca.
10. Cand copilul face ceva, ganditi-va mereu care este motivul care determina comportamentul – Acest sfat are legatura partial cu anteriorul, pentru ca unul dintre motivele des intalnite ale comportamentelor negative ale copiilor este tocmai varsta lor sau incapacitatea de a intelege regulile impuse de noi. De multe ori suntem tentati sa judecam gresit motivele copilului si sa presupunem ceva rau, cand de fapt se poate ca de vina sa fie doar imaturitatea copilului sau asteptarile noastre nerealiste. Sa aflam motivele reale ale unui comportament ne ajuta sa il intelegem mai bine si sa prevenim repetarea lui.
11. Nu spuneti “nu” nejustificat – Deseori parintii simt ca trebuie sa aiba controlul asupra a tot ce tine de copilul lor, dar nu trebuie sa uitam ca un copil are nevoie de libertate, de autonomie si de oportunitatea de a incerca lucruri noi. Atunci cand ii spunem “nu” copilului ar trebui sa ne asiguram ca este un refuz justificat, care tine de siguranta lui sau de reguli foarte importante pentru noi. Altfel ar fi bine sa le oferim libertatea de a incerca orice isi doresc, ca sa le dam ocazia sa se simta competenti si sa exploreze lumea pe indelete. Un alt motiv pentru a reduce restrictiile este faptul ca astfel copiii devin mai cooperanti. Atunci cand trebuie sa se supuna unei serii mari de interdictii copiii ajung sa nu mai bage in seama refuzurile parintilor, dar atunci cand le este oferita liberatate sunt mult mai receptivi atunci cand parintii le interzic ceva, pentru ca isi dau seama ca refuzul este justificat.
12. Nu fiti rigizi – In stransa legatura cu regula anterioara, este bine ca uneori sa fim dispusi sa mai renuntam putin la reguli si sa facem exceptii de la ele. De exemplu faptul ca lasam copilul sa faca un lucru pe care de obicei nu i l-am fi permis (cu titlu de exceptie) nu inseamna ca nu suntem consecventi, ci doar ca uneori ne permitem sa facem lucrurile altfel. Desigur ca sfatul nu se refera la reguli care tin de siguranta, ci la alte reguli pe care le avem in familie: copilul poate gusta uneori un desert “nesanatos” pe care nu il mananca de obicei, cina poate fi inlocuita uneori cu o pizza comandata, in weekend orele de somn pot fi mai flexibile.
13. Nu va grabiti – Este un sfat pe care eu il pretuiesc mult si care poate aduce multe schimbari in bine in retia cu copilul. Este important sa grabim copilul cat mai putin si sa incercam sa evitam situatiile in care stim ca graba noastra va duce la o rabufnire din partea copilului. Atunci cand ne planificam programul astfel incat sa avem putin timp suplimentar pe care sa il oferim copilului ii dam acestuia sansa de a intelege mai usor programul si de a colabora cu noi mai usor.
Lista de sfaturi de mai sus este descoperita intr-o carte a lui Alfie Kohn si pe mine m-a ajutat sa am o relatie mai apropiata cu copilul meu, sa il inteleg mai bine si sa reactionez mai potrivit atunci cand ne confruntam cu momente dificile. Sper sa va fie de folos si voua, mi se pare minunat sa le putem arata copiilor dragostea noastra neconditionata pentru ca ei sa se simta pretuiti si iubiti mereu.
Alte articole despre Alfie Kohn:
Alfie Kohn – Pedepsele si recompensele cu care (nu ar trebui sa) ne crestem copiii
15 citate de la conferinta lui Alfie – inspiratie pentru un alt fel de educatie