Viata de IT-ist in Silicon Valley (3): Sistemul medical, scolile si costurile traiului aici
** Acest articol este scris de Adrian, sotul meu. Am primit deseori intrebari despre viata noastra in Silicon Valley, asa ca l-am invitat pe el sa ne povesteasca cum este traiul aici din perspectiva lui. Asa cum am spus de fiecare data cand am povestit despre viata in strainatate, parerile sunt subiective si tin de experienta fiecaruia si de propria viziune asupra vietii. Chiar si intre mine si Adrian sunt diferente de perceptie legate de viata in America, asa ca ma bucur sa va arat perspectiva lui si sunt curioasa cum o sa vi se para.
In articolele anterioare Adrian a povestit despre clima, locatie si infrastructura (1) si mutare si salarii (2).**
Introducere
La un moment trebuia sa stau singur acasa cu fiul meu, Bogdan, intr-un week-end. Am vorbit cu el si ne-am gandit cum ar fi sa ne plimbam prin zona cu o masina decapotabila.
Nu a durat mult discutia si ne-am dus sa inchiriem una ca sa ne plimbam pe coasta si prin San Francisco. In Romania ar fi fost o aroganta. Aici toata distractia a costat mai putin decat chiria pe o saptamana pentru un apartament de 2 camere.
I-a placut foarte mult “masina cu cal” cum zicea el datorita siglei (Mustang) si nu am mai vazut prea multe masini decapotate cu scaun de copil montat pe bancheta din spate. Si mergand noi prin zona mi-am dat seama de o problema pe care cu greu mi-as fi imaginat-o in Romania – Sunt prea multe autostrazi peste tot si nu prea ai pe unde sa mergi pe un drum mai linistit cu masina decapotata. :))
Se gasesc insa pana la urma si astfel de drumuri daca le cauti. Insa de aici am inteles ca oricat de bine o duce cineva tot poate gasi nod in papura. Natura umana este sa se obisnuiasca cu binele, sa il ia de bun si sa se concentreze pe lucrurile care lipsesc.
Am spus aceasta poveste fiindca in acest episod o sa descriu unele aspecte negative ale vietii in California dar nu as vrea sa creez impresia ca nu este un loc extrem de frumos, extrem de bine dezvoltat si care ofera foarte multe oportunitati.
Din ce am vazut pana acum in SUA, California mi se pare cel mai frumos stat si in particular zona din jurul San Francisco este extrem de frumoasa si dezvoltata. Insa aspectele pozitive sunt prezentate in multe locuri, pentru cele negative trebuie sa locuiesti aici o perioada ca sa le poti observa si as vrea sa insist putin pe ele. Asta nu inseamna ca nu sunt rescunoscator pentru oportunitatea extraordinara de a locui aici.
Asadar sa incepem…
Sistemul medical
Va amintiti cumva jocul de Monopoly? La un moment dat puteai sa pici aleator pe o casuta de unde trageai o carte si una din cartile acestea spunea ca trebuie sa platesti 50$ pentru cheltuieli medicale neprevazute. Este foarte realist pentru America avand in vedere ca 50$ in bani de Monopoly insemna cam cat pretul unui intreg cartier ce-i drept ceva mai ieftin de langa “GO”.
Sistemul medical american este extraordinar daca esti bogat. De altfel cam asta e filozofia pe care pare sa fie construia toata tara. Spitalele sunt private si asigurarile medicale sunt private si gandite pentru profit cat mai mare.
In general spitalele si clinicile sunt de foarte buna calitate si extrem de bine dotate.
Ai acces la probabil cea mai buna tehnologie medicala din lume daca esti asigurat si spitalele si clinicile arata mai degraba ca un spa decat ca un spital.
O asigurare medicala pentru o familie de 3 costa orientativ intre 10.000$ si 15.000$ pe an, de obicei fiind platita de firma la care lucrezi ca un beneficiu pentru angajat si familia lui. Cu cat e mai scumpa cu atat acopera mai multe si cu atat trebuie sa platesti din buzunar mai putin cand ai o problema dar tot trebuie sa platesti si din buzunar cate ceva.
Fiindca pretul asigurarii este fix, pentru cineva care lucreaza la un fast food si castiga 30.000$ este foarte greu sa isi permita sa se asigure insa pentru cineva care castiga 1 milion de $ pe an 15.000$ este o suma neglijabila si are acces la cate servicii medicale vrea de cea mai buna calitate.
Daca serialul “Breaking Bad” ar fi avut loc in Europa de Vest sau cum glumesc des americanii in Canada, Walter White ar fi fost tratat gratuit si nu ar fi avut de unde sa inceapa povestea serialului.
In multe tari dezvoltate asigurarea medicala este privita ca un drept al cetatenilor care platesc taxe si se incearca asigurarea accesului tuturor pe cat posibil la un sistem de sanatate. Americanii vad serviciile medicale ca orice alta afacere, lucru care are avantaje si dezavantaje.
Filozofia americana pare sa fie ca un sistem ca cel din Europa de Vest, in care toti contribuie un procent din venitul lor catre asigurari de sanatate si primesc acces egal si de cele mai multe ori gratuit sau ieftin la servicii medicale, este mult prea socialist (suna cunoscuta fraza “luam de la fiecare dupa posibilitati si dam la fiecare dupa nevoi?”). Cineva care contribuie mai mult intr-un astfel de sistem nu primeste in schimb servicii comparabile cu suma contribuita fiindca din banii lui sunt subventionati cei mai saraci.
Multi americani spun ca in Canada si Europa de Vest trebuie sa stai mult la coada sau sa astepti mult o programare fiindca are acces toata lumea discretionar la sistem.
Cum spitalele functioneaza ca niste afaceri prefera sa se pozitioneze de multe ori pe piata ca servicii de lux la care sa vina oamenii cu multi bani sau cu asigurari bune sa se trateze de probleme minore pe bani multi decat sa salveze viata cuiva mai sarac.
Este un mod foarte cinic de a organiza sistemul cu care nu sunt de acord insa strict din punct de vedere economic functioneaza. Strict pentru profit mai bine scoti o alunita unui miliardar pe cateva sute de mii de dolari si il tratezi ca la un hotel de lux decat sa iti pierzi timpul cu saraci bolnavi. Desigur exagerez dar asta pare a fi modul general de gandire de aici.
De multe ori poate fi mai ieftin sa inlocuiesti pe cineva in economie decat sa il vindeci de o boala grava. Desi nu spune nimeni asta pe fata asa pare sa fie gandit sistemul. Economia merge bine, dar oamenii din ea nu o duc la fel de bine.
Avantajul este ca cei care au bani si/sau asigurari bune cum sunt aproape toti corporatistii din Sillicon Valley si in general americanii cu venituri bune au acces la un sistem de sanatate foarte bun si in general poti gasi mai mereu programari in timp rezonabil si sa nu stai sa astepti la coada in spitale sau clinici.
Dar aceste beneficii sunt obtinute in detrimentul unor oameni care nu au nicio vina, care de multe ori au studii superioare si care muncesc si platesc taxe si totusi nu isi permit accesul la sistem.
Cine isi permite poate avea un doctor de familie care sa vina la el acasa de fiecare data cand are o problema in schimbul a cateva mii de dolari. Insa un exemplu al reversului medaliei a fost anul acesta la stiri cand o doamna (din New York parca) cazuse pe sinele de metrou din greseala si tipa in disperare sa nu cheme nimeni ambulanta fiindca nu isi permite.
Cheltuielile medicale pentru probleme majore pot falimenta si familii cu venituri peste medie cu studii superioare si cu servicii bune. Si multi pot ajunge pe strada din cauza unor probleme medicale. Daca ai o problema care necesita tratament de durata mai lunga (luni sau ani) poti pierde foarte usor serviciul daca nu poti lucra la capacitate maxima si astfel poti pierde si asigurarea si se poate sa ai probleme in a obtine un tratament care sa iti salveze viata.
Sunt frecvente povesti cu oameni care au fost diagnosticati cu cancer care au trebuit sa isi vanda casele ca sa isi permita un tratament care poate sau nu sa ii salveze. Si asa ajung in strada si ei daca supravietuiesc si familiile lor.
Parerea mea este ca nici sistemul din Europa nu este ideal. Problema fundamentala cred ca este lipsa de resurse suficiente pentru a asigura accesul la servicii de sanatate pentru intreaga populatie.
Modul de a gestiona problema este diferit.
In Europa se asigura accesul egal la sistem ceea ce poate duce la cozi si timpi mari de asteptare precum si o calitate putin mai scazuta a serviciilor pentru cei bogati decat ar putea obtine cu sumele contribuite. Toata lumea imparte sistemul asa cum este dar asta creeaza si o presiune de a-l face cat mai bun si a gestiona resursele cat mai bine.
In America se exclud economic foarte multi oameni care nu isi permit accesul la servicii medicale ceea ce reduce mult presiunea pe sistem si se ofera celor care isi permit servicii de o calitate foarte buna. Personal cred ca niciun sistem nu este ideal dar cred ca cel din tarile din Europa este mult mai uman si il prefer.
Se zice ca doctorii din America castiga foarte multi bani si in particular mult mai multi decat cei din Europa. Asa este. Insa si ei sunt afectati la fel ca inginerii de cele mai mari cote de impozit progresiv precum si de costul foarte mare al unei asigurari de malpraxis si al costului foarte mare al vietii pe care deja l-am descris. Majoritatea doctorilor intr-adevar nu o duc rau si au o viata decenta insa nici nu cred ca duc o viata mai luxoasa decat colegii lor din Europa de Vest. Sunt evident doctori de varf care o duc extraordinar in ambele locuri.
Am observat ca doctorii din America tind sa fie mai putin creativi in exercitarea atributiilor si sa aiba proceduri foarte clare si stricte de la care nu deviaza. Tind sa faca foarte multe teste si investigatii de multe ori foarte scumpe care in alte tari ar fi considerate aproape inutile. Este o practica foarte buna din multe puncte de vedere. Acest lucru in teorie standardizeaza procedurile si limiteaza posibilitatea unei erori.
De multe ori am senzatia ca scopul acestui sistem pare sa fie sa nu se expuna riscului de a fi dati in judecata mai mult decat altceva. Medicii sunt extrem de atenti la ce fac cu pacientul si la ce ii spun ca sa nu se expuna riscului unui proces si uneori poate fi frustrant cand intrebi o parere si iti dau un raspuns evaziv. In acelasi timp sunt foarte profesionisti si pot spune ca interactiunea mea cu doctorii pana acum a fost exceptionala.
Ca o experienta personala, am fost cu Bogdan la urgente intr-o noapte cand s-a trezit ca il doare urechea. Cum pentru a lua antibiotic iti trebuie neaparat reteta si singurul loc deschis noaptea era la urgente am fost acolo pentru un consult de aproximativ 20 de minute in urma caruia ne-a dat reteta si a venit dupa un timp si factura de 2700$ pentru consultatie. Intr-adevar asigurarea a platit putin peste jumatate si exista un plafon maxim pe an peste care plateste asigurarea tot.
Alte costuri orientative de care am auzit – o consultatie la o clinica de zi este in jur de 500$.
O nastere naturala costa 60.000$ (da, saizeci de mii de dolari). Cu cezariana pretul e de 80.000$.
Operatii mai complicate care implica zile de internare pot ajunge usor la 1 milion $. Sa iti pui o plomba la dentist costa cam 400$ insa e acoperit costul in mare parte de asigurarea dentala care este alta decat cea medicala.
A fost recent la stiri prezentat cum o doamna care a trebuit sa nasca prematur in Hawaii fiind in concediu a primit o factura de 1 milion de dolari (“the million dollar baby”). A nascut prematur si a trebuit sa stea copilul cateva saptmani in incubator, povestea este mai complicata. Insa oricum, este vorba de 1 milion de dolari. Sunt singurul caruia i se pare un pic piperat?
In plus doamna fiind din Canada asigurarea ei de calaorie i-ar fi refuzat plata fiindca avea conditii preexistente (era insarcinata) asa ca a ramas cu aceasta factura. Inteleg ca ea a intrebat totusi daca poate sa plece in concediu si a primit aprobarea de la asigurator si inclusiv de la medic dar discutia asta implica si sistemul din Canada despre care nu stiu mare lucru. Nu stiu exact cum s-a terminat povestea dar pot spune ca nu a avut nimeni ceva cu doamna respectiva cand i-a facturat suma respectiva, asta este pretul normal.
Desigur in cazul preturilor pentru operatii mai complicate sau pentru nasteri ca cele de mai sus plateste asigurarea aproape tot. In cazul majoritatii asigurarilor medicale ai o suma maxima pe care o poti plati din buzunar in fiecare an si orice cheltuieli peste suma asta sunt platite de asigurare.
Suma maxima anuala depinde de asigurare insa este de obicei de ordinul a 5000$ pe an pe familie la o asigurare buna platita integral de angajator. Sunt optiuni de asigurari cu plafon mai mic care insa sunt mai scumpe si pentru care trebuie sa platesti diferenta fata de ce ofera angajatorul. Totul depinde insa si de ce contracte a negociat angajatorul cu firmele de asigurari si pot fi diferente de la o firma la alta.
Desigur plafonul de la care plateste firma de asigurari tot te izoleaza de costurile astronomice daca ai asigurare si se poate sa nu percepi aceste costuri direct. Insa cineva undeva deconteaza aceste sume pentru serviciile medicale.
Daca ramai fara job si nu iti mai permiti asigurarea poti ramane dator pe viata daca ai o urgenta medicala. La urgente nu esti refuzat insa iti vine apoi o factura acasa si daca nu ai asigurare exista riscul sa iti fie confiscate proprietatile si sa ajungi la faliment. Sunt cateva zeci de milioane de americani care nu au asigurare de obicei fiindca nu isi permit.
Am primit o oferta din Sillicon Valley – imi permit sa traiesc acolo cu ea?
As estima ca pentru ca o familie de 3 oameni sa poata avea o viata confortabila in Sillicon Valley trebuie sa castige cel putin 120.000$ pe an brut care inseamna putin peste 7000$ pe luna in mana. Insa cam asta e limita inferioara, pentru a avea si concedii si a te gandi la scoli private ca sa nu mai vorbim de pus deoparte pentru zile mai negre trebuie semnificativ mai mult.
Pentru cineva singur este mai mult decat suficienta suma asta pentru o viata chiar luxoasa.
Desigur sunt particularitati ale fiecarui loc care sunt greu de cuantifiicat, spre exemplu daca in Bucuresti vrei apartament cu piscina e mai greu de obtinut insa totodata daca in San Jose si imprejurimi vrei sa iti permiti o gradinita decenta fara vacanta de 3 luni vara sau sa poti merge cu transportul in comun undeva sau pur si simplu sa te plimbi pe jos pe un bulevard nu prea ai multe optiuni.
Pana la urma pe fiecare om il fac fericit alte lucruri si cum zic americanii fiecare este liber sa isi caute fericirea.
Pentru San Francisco pragul inferior este de cel putin 160.000$ pe an pentru o familie de 3 insa chiar si asa cel mai eficient ar fi probabil sa locuiasca in afara orasului si sa economiseasca la chirie.
Vestea buna este ca un inginer senior foarte bun la ceea ce face poate sa obtina mai mult decat aceste sume. In particular in vremurile noasre daca ai vreo diploma pe care scrie orice legat de inteligenta artificiala si eventual ai si publicatii stiintifice in domeniu nu e exclus sa poti discuta de pana la jumatate de milion pe an la unele companii. Si cei cu adevarat de varf din domeniile lor care sunt renumiti la nivel mondial pot castiga multe milioane pe an pe posturi de inginer.
Daca vii in Sillicon Valley fara copii este un pic alta poveste. Daca din 1 salariu poti trai bine atunci un cuplu cu 2 salarii o poate duce cu adevarat extraordinar.
Insa cu o familie este foarte greu sa lucreze amandoi parintii asa cum e construit sistemul mai ales daca te intereseaza calitatea locului unde lasi copilul. Mentalitatea in zona este ca un parinte sta acasa cu copiii pana cand se fac mari si sistemul este construit in jurul acestei idei cel putin pentru familiile de clasa medie.
Desi unii se lauda ca s-ar putea, inca astept sa cunosc o familie de clasa medie sa zicem de ingineri din zona in care lucreaza amandoi parintii si nu au un bunic sau o ruda care sa stea cu copiii. Mai ales daca sunt mai multi copii cand costurile cu gradinitele pot deveni insurmontabile chair si pentru o familie bogata.
Si cum se zice aici nu este un “bug” ci un “feature”. Multi americani se muta aici pentru ocazia de a putea sta de obicei sotia acasa cu copiii permanent, lucru pe care nu si-l pot permite in multe alte zone si la care multi viseaza.
Problema este ca atunci cand faci un copil – care daca se naste aici e cetatean American – din start pierzi unul din veniturile unei familii daca nu ai bunici pensionari dispusi sa se mute cu tine si sa stea cu cel mic si apar cheltuieli importante care pot schimba drastic stilul de viata.
Multa lume se muta sa isi inceapa o familie in alte zone ale Americii unde situatia este semnificativ mai buna din punctul asta de vedere si pot lucra ambii parinti. In general Sillicon Valley este un loc gandit mai mult pentru cariera si pentru persoane tinere, sanatoase si fara responsabilitati decat pentru familii.
Scolile
Cum Bogdan se apropie de varsta scolara de 5 ani in America inevitabil m-am interesat despre cum e sistemul de invatamant in zona.
Din pacate nu este extraordinar din punctul meu de vedere.
Scolile arata inr-adevar foarte bine si au multe faciliati, dar din cate am auzit pot sa fie probleme din punct de vedere educational. Totodata la multe scoli se pune multa presiune pe parinti sa tina copiii la un anume nivel si desi la scoala nu se face mare lucru li se cere copiilor sa stie o multime de notiuni.
Inca nu am inceput scoala propriu zisa si tot ce aud sunt pareri asa ca ma abtin de la mai multe comentarii dar imaginea pe care o am acum din auzite nu este foarte buna.
Exista scoli publice si scoli private.
Scolile publice sunt evaluate periodic si primesc note. Te poti duce la o scoala publica in functie de cartierul unde locuiesti. Marea majoritate tind sa aiba note mici in apropierea actualei noastre locuinte.
Spre exemplu cele 2 de langa complexul unde stau acum au 5 si respectiv 6 din 10. Ca sa te duci la o scoala publica de nota 9 sau 10 trebuie sa te muti in cartierul ei, unde chiriile sunt semnificativ mai mari si unde nu ai nicio garantie ca te primeste fiind cererea foarte mare.
In stil tipic amerian desi platesti o gramada de taxe daca nu sunt locuri in scoala publica din cartierul tau trebuie sa te descurci singur, nu face nimeni nimic pentru tine.
Cum zicea Kennedy – “Nu intreba ce poate face tara ta pentru tine, intreaba-te ce poti face tu pentru tara ta.”
Alternativa este scoala privata cu in jur de 2000$ pe luna insa si in aceasta situatie trebuie sa cauti mult pana cand gasesti una care sa iti placa. Poate sunt eu mai pretentios, pana la urma fiecare om are alte criterii. Unii oameni care vin din alte tari poate zic ca de fapt e super sistemul comparativ cu ce au la ei in tara.
Fiind cerere foarte mare in comparatie cu oferta de locuri in scoli, calitatea scolilor private nu este mereu extraordinara fiindca se ocupa oricum locurile si fac profit.
Multe au liste de asteptare de pana la un an si te costa in jur de 60-80$ doar sa te pui pe lista fara nicio garantie legata de cand sau daca vei primi loc. Si in general investitorii nu se inghesuie sa deschida scoli in zona fiindca mult mai profitabile sunt cladirile de birouri sau complexele rezidentiale.
Gandind in perspectiva invatamantul superior este de clasa mondiala.
Aici in zona este celebra facultate Stanford care este privata si destul de scumpa dar iti poate oferi foarte multe oportunitati si relatii precum si o educatie la cel mai inalt nivel.
Campusul de la Stanford este extraordinar de frumos si nu lipsesc celebrele case ale fratiilor unde se dau foarte des petreceri. Exista tot aici in zona universitatea Berkley care este de stat si are taxe mult mai mici.
Mai exista si alte universitati bune dar nu de renume mondial ca cele anterioare.
Pentru a intra la o facultate ca Stanford iti trebuie un dosar foarte bun fiind cererea foarte mare precum si o nota mare la SAT (in esenta Bacalaureatul lor) si ajuta foarte mult sa ai bani sa poti sa te intretii la facultate si sa platesti taxa. Poti obtine un credit dat de guvern pentru a-ti face studiile insa dupa facultate ramai cu el multi ani.
Sunt cativa studenti care au avut rezultate de-a dreptul extraordinare (de nivelul medaliilor de aur la olimpiade internationale) care pot primi burse si pot termina faculatea pe gratis.
Serviciul
Aici probabil ca nu sunt inginerul tipic din zona.
Americanii au in general o cultura a muncii foarte dezvoltata.
In America nu exista din punct de vedere legal zile de concediu platit, este la latitudinea firmei cate iti da si orientativ in zona asta se ofera cam 2 saptamani pe an de catre majoritatea companiilor.
Insa nu este foarte strict contorizat si este de multe ori la latitudinea managerului direct iar daca esti un angajat bun de multe ori poti negocia mai mult insa unii nu si-l iau oricum nici pe asta.
Totodata este mai popular decat in Romania lucratul de acasa. Insa este de asemenea la multe firme destul de populara munca peste program daca vrei sa iti atingi obiectivele si sa nu fii dat afara la evaluari.
Evaluarile la unele firme creeaza competitie intre angajati in sensul ca ultimii 5-10% din unele echipe sunt dati afara in fiecare an si daca toti ceilalti stau peste program ca sa isi atinga tintele se poate sa fii si tu obligat indirect sa faci asta chiar daca nu te roaga nimeni explicit.
Companiile te pot da afara fara prea multe batai de cap, este exact ca in filme – iti zice “esti concediat” si te duci si iti strangi ce ai pe birou, de multe ori cu escorta de la securitate. Nu exista preaviz de concediere sau legi de protectia angajatului cum sunt in tari din Europa.
Multe din aceste lucruri sunt din auzite si pot fi si exagerari fiindca se pare ca eu lucrez la o firma care pune valoare pe balanta intre munca si viata personala a angajatului si chiar face din asta una din principalele valori ale companiei. Eu nu sunt aproape deloc stresat de serviciu, chiar pot spune ca ma duc cu foarte multa placere.
Fiind o criza cronica de ingineri buni imi imaginez totusi ca nu sunt foarte multe firme care isi permit sa ii trateze rau avand in vedere ca pentru a-i inlocui trebuie de obicei sa se chinuie sa faca o viza unui strain nou sau sa ofere cuiva de acolo semnificativ mai mult decat castiga deja ca sa il convinga sa vina la ele mai ales daca nu au o reputatie buna de angajatori.
Concediul de crestere a copilului care in Romania este de 2 ani aici este de 6 saptamani.
In urma lui daca nu ai o ruda dispusa sa te ajute un parinte trebuie sa renunte la slujba. Gradinitele si cresele cat de cat ok au liste de asteptare de cel putin cateva luni asa ca e intelept sa pui copilul pe lista inainte sa se nasca desi la 6 saptamani nu stiu daca il primeste cineva.
Exista “day care” uri (ingrijire de zi) in casa unor oameni care se ocupa cu asa ceva. La ele apeleaza de obicei familiile unde din motive financiare trebuie sa lucreze amandoi parintii ca sa isi permita cheltuielile curente si nu isi permit sa stea cineva acasa.
De obicei aceste centre de ingrijire de zi sunt facute de persoane in casele lor, dar din punctul meu de vedere nu mi-as trimite copilul in marea majoritate a acestora. Si nu prea au nicio functionalitate educationala pentru cand sunt copiii ceva mai mari.
Ce consider ca este cel mai interesant aici legat de serviciu este ca am sansa sa lucrez direct la produse de ultima generatie care pot impacta vietile a milioane de oameni de pe intreaga planeta.
Am sansa sa inventez lucruri noi, care nu mai existau inainte si am resursele sa le pun in practica.
Este o sansa care se gaseste mai rar in Romania (ce-i drept eu aveam aproape acelasi job acolo la exact aceeasi firma) si pot avea astfel sentimentul ca fac ceva de impact care schimba lumea. E posibil sa fie doar un sentiment totusi fiindca de cele mai multe ori un angajat individual face doar o mica parte din munca in corporatii si sarcinile sunt distribuite pe cat posibil in asa fel incat nimeni sa nu fie indispensabil si sa existe multa redundanta.
Totodata lucrez de multe ori la produse critice pentru companie, o sansa pe care mai rar o pot gasi in alte locuri mai ales in centre de outsourcing din alte tari unde activitatea nu este mereu legata direct de afacerea principala a firmei. Sunt evident si exceptii chiar si in Romania. In plus am sansa sa cunosc oameni importanti pana la cele mai inalte nivele din companie si sansa sa ma fac cunoscut lor.
Din cate imi dau seama la nivel de cariara daca te duce capul si stii sa socializezi ai foarte multe oportunitati aici, mult mai multe decat ai avea intr-un sediu satelit aflat in alta tara.
Sunt romanii discriminati?
Am tot aflat recent informatii despre cum este sa traiesti in diverse tari din Europa de Vest ca roman. Si totodata cunosc experientele mai multor oameni care s-au mutat in astfel de tari si care traiesc de multa vreme acolo. Se pare ca noi, romanii, avem o reputatie destul de rea si suntem de multe ori priviti cu o oarecare doza de neincredere in unele locuri, desi nu cred ca este nici in Europa un fenomen foarte general.
Ceea ce pot spune este ca aici nu exista asa ceva. In primul rand fiindca sunt multi straini veniti de peste tot din lume aici in zona. In al doilea rand fiindca lumea de aici nu prea a auzit mare lucru de Romania. Americanii sunt foarte obisnuiti cu imigrantii si ii integreaza foarte rapid in societate (pe cei veniti in mod legal). In afara de nativii americani, asa zisii “indieni”, toti americanii provin din familii care au venit aici din alte parti.
Oricum, in cazul meu, odata ce am obtinut permisul american de conducere cu care ma identific unde e nevoie sunt foarte putine locuri unde se prinde cineva ca as fi de alta nationalitate. Chiar si la serviciu de multe ori sunt surprinsi colegii noi cu care interactionez cand le povestesc ca sunt din “Europa de Est”. In acte oficiale desigur iti declari nationalitatea cand este ceruta dar asta nu pare sa implice un tratament diferentiat la institutiile statului.
Atunci cand oamenii se prind ca e ceva ciudat cu mine fiindca vorbesc in romana de obicei ma intreaba de curiozitate ce limba vorbesc si daca nu sunt cumva din Italia.
Din pacate in America exista inca discriminare insa nu este indreptata impotriva romanilor cel putin din ce am perceput eu.
Alte lucruri pe care le-am observat
SUA este o tara foarte mare. Este comparabila ca dimensiuni cu toata Europa. Are zone foarte diferite din punct de vedere geografic, al climei, al culturii si al economiei.
Cand cineva ma intreaba cum este in America pot vorbi despre experienta mea de aici dar cineva care locuieste in New York poate avea alta parere si cineva care locuieste in Nashville s-ar putea sa nu fie de acord cu niciunul din noi.
Fata de oamenii din Europa, mai putini americani au pasaport. Fiind tara lor asa mare si diversa de multe ori isi fac concediile in tara si majoritatea afacerilor tind sa le aiba tot in tara. Calatoresc mult intre state dar nu ies atat de des din tara lor. La fel cum si oamenii din Romania aleg mult mai des sa mearga in vacanta in Europa decat in afara ei.
Totodata nu vezi aproape deloc masini cu numar strain. Vezi masini americane din alte state dar foarte rar vezi cate o masina din Canada sau Mexic. Langa granite se schimba putin situatia dar aici sunt foarte rare. In Romania deseori vezi masini cu numere straine prin comparatie.
In America generatia tanara, asa zisii mileniali, tind sa fie mai saraci decat au fost parintii sau bunicii lor. Nu neaparat ca venituri nominale cat ca venituri raportate la costuri. Generatia parintiilor lor si-a putut cumpara case si si-a putut plati facultatea lucrand la un fast food in timpul facultatii. Un tanar oarecare de acum trebuie sa plateasca pe studii sume mult mai mari chiar raportate la venituri si trebuie sa plateasca sume exorbitante pe chirii ceea ce nu le da mari sanse sa stranga bani de un avans pentru o casa.
O comparatie interesanta pe care am auzit-o este ca ar fi ca si cum ar fi intrat intr-un joc de Monopoly dupa ce deja au fost impartite toate proprietatile. Tot ce pot face este sa munceasca ca sa isi permita la limita chiriile si taxele. Poate din acest motiv generatia tanara tinde sa aiba inclinatii mai socialiste in timp ce generatia parintilor lor este foarte inclinata spre capitalism.
Asta contrasteaza cu Romania unde de multe ori tinerii de pana in 35 de ani mai ales daca au studii universitare tind sa aiba mai multi bani decat parintii lor care au crescut si lucrat o perioada in comunism si in perioada de tranzitie din anii 90. Poate ma insel insa multi din colegii mei de facultate din Romania si multi din colegii de serviciu pe care i-am avut in tara o duceau semnificativ mai bine decat parintii lor si au putut sa urce prin studii si munca in clasa de mijloc.
Aici este invers, parintii au de multe ori deja o casa care ii scuteste de plata unei chirii si le poate da un stil de viata mult mai bun chiar si cu salarii mai mici si au avut totodata datorii mult mai mici catre facultati. Si tot in contrast in Romania generatia tanara pare sa fie mai degraba inclinata spre capitalism si generatiile mai batrane tind sa aiba pareri mai socialiste.
Pot fi parinti care nu au facut studii superioare care au deja casa si care acum o duc mai bine decat copiii lor cu Master sau Doctorat care au datorii catre facultate si chirii de platit.
In America poti sa cumperi arme. Inclusiv in unele supermarketuri am vazut munitie de vanzare. Nu numai pistoale dar si pusti sau arme semi-automate. Legile difera de la stat la stat dar in unele state poti merge cu pistolul la brau ca in filmele cu cowboy.
In America exista o multime de paradoxuri.
Pe de-o parte se zice ca fiecare trebuie sa se descurce singur fara ajutor de la stat si cat mai multe lucruri precum sanatatea si educatia trebuie sa fie private. Pe de alta parte sunt impozite progresive astfel incat in zonele dezvoltate economic ajungi sa platesti procente din venit comparabile cu cele din tarile din Europa fara sa primesti servicii publice comparabile in schimb.
Este totodata tara in care poti fi dat afara de la serviciu foarte usor daca esti corporatist dar de exemplu profesorii din scoli daca au fost pe un post mai mult de 2 ani nu mai pot fi dati afara chiar daca tipa la copii sau se poarta urat cu ei.
In unele state pot sa ii si loveasca. Scolile mai bune care isi permit ii lasa pe acesti profesori singuri intr-o sala la o catedra unde stau 8 ore pe zi si nu fac nimic in speranta ca or sa plece singuri. Dar nu ii pot da afara si sunt platiti din banii din taxe la scolile publice.
Imaginea de ansamblu
In principiu ca inginer in Sillicon Valley poti sa ai in mod obiectiv o viata foarte buna.
Depinde insa cu ce o compari si ce iti doresti de fapt de la viata. Fericirea fiecaruia este vazuta prin filtrul propriilor dorinte si aspiratii.
Daca vrei sa compari viata de aici cu viata omului mediu din Romania, aici este superioara din aproape toate punctele de vedere. Daca o compari cu viata unui inginer software bun din Bucuresti care poate avea 2000 euro pe luna in mana deja poti incepe sa faci diferenta la detalii.
Ai intr-adevar acces la spitale bune, autostrazi si multe alte lucruri a caror lipsa in Romania ne frustreaza cronic pe multi plus clima calduroasa si atmosfera relaxata si linistita. Insa renunti la viata de oras si la agitatia care iti poate lipsi uneori si poti simti mai multa presiune financiara mai ales daca ai copii mici.
Ca inginer in Sillicon Valley probabil ca vei ramane cu mai multi bani in mana la sfarsitul lunii decat in Bucuresti, desi vor reprezenta un procent mult mai mic din venit. Banii respectivi nu or sa cumpere mare lucru aici dar cand pleci in concediu in zone mai putin bogate din America sau majoritatea locurilor din afara tarii te poti simti bogat.
Sau daca ai acest obiectiv poti strange in 2-3 ani bani cu care iti poti face o casa in Romania daca esti chibzuit si nu ai cheltuieli cu copii mici.
Satisfactia profesionala cred ca este mai mare pentru multi cand lucreaza la proiectele tipice zonei acesteia din America prim prisma impactului lor global.
Totodata daca lucrezi aici ca inginer poti sa iti permiti cu usurinta sa ai masina sport si sa iti iei toate gadgeturile pe care le vrei sau sa iti cumperi o multime de lucruri frivole. Insa fiindca la sfarsitul lunii eu raman cu un procent relativ mic din salariu, chiar daca reprezinta ca suma mai mult decat castigam in Romania cu totul, ma face sa ma simt putin prins in sistem. In Romania ca inginer IT aveam libertatea daca vroiam sa imi dau demisia si puteam sa stau o perioada de timp fara sa fac nimic si sa traiesc din banii stransi fiindca era costul vietii mic raportat la venit.
Chiar daca nu era cazul sa imi doresc acest lucru fiindca imi placea mult ce faceam la serviciul din Romania cumva sa am libertatea asta pentru mine este mai important decat o masina cu sute de cai putere sau stiu eu ce telefon sau ceas imi pot permite cu mult mai multa usurinta aici.
Totodata este greu sa fiu atat de departe de familie si de prietenii din tara, fiind la distanta de 18 ore de zbor si 10 fusuri orare.
Momentan sunt fericit aici si imi doresc sa mai stau, poate chiar mai fericit decat as fi fost acasa in Bucuresti.
Nu stiu insa daca voi ramane aici pe termen lung sau nu. Indiferent ce va fi pot spune ca a fost si este o experienta foarte interesanta sa locuiesc si sa lucrez aici si cu siguranta imi va fi utila orice as decide in viitor.
Si cu siguranta am iesit pe plus fiindca am reusit sa vizitez cam tot ce ma interesa din SUA precum si Mexicul unde de mult visam sa ajung dar ar fi fost mult mai greu de venit de peste ocean din Romania. Cu putin noroc urmatoarele tinte pe care le vizez din punct de vedere turistic sunt in America de Sud si e mult mai simplu cand esti deja adaptat la fusul orar.
Oricui vrea sa isi incerce norocul in zona asta a Americii ii recomand sa indrazneasca, cu siguranta experienta este diferita fata de ce ofera Europa de Vest si Romania insa trebuie avut in vedere ca nu toate lucrurile sunt ideale aici.
Desigur fiecare poate decide unde ii place mai mult si ce il face cu adevarat fericit. Eu doar sper ca aceasta serie de articole sa va poata ajuta in decizii sau cel putin sa va dea o impresie despre un alt stil de viata de pe partea cealalta a planetei.
Cred ca cel mai important lucru atunci cand alegi un loc in care sa traiesti este sa te gandesti daca este un loc in care ai putea fi fericit si implinit mai presus de orice calcule finainciare sau de oportunitati de cariera.
Sper ca acest articol sa va fie de folos!
Sa aveti o zi minunata!
Numai bine!
Adrian
** Acesta este al treilea articol din seria pregatita de Adrian despre viata in Silicon Valley. Primul episod il puteti gasi aici, iar al doileaepison il puteti gasi aici.
Daca aveti orice intrebari pentru Adrian le asteptam cu mare drag! **
.
