Octombrie 2012, cabinetul medicului ginecolog – o ecografie imi aducea un diagnostic care mi-a adus multa tristete: ovare micropolichistice.
Octombrie 2013, cabinetul medicului ginecolog – peste un an vedeam la ecografie un bebe la termen, cu cateva zile inainte de nastere.
Aceasta postare este despre speranta, despre un diagnostic care nu este o sentinta finala, despre sansele de a ramane insarcinata atunci cand doctorii cred ca sunt putine sanse. Atunci cand am aflat de diagnostic imi faceam investigatii normale tosmai din dorinta de a ma pregati pentru o sarcina. Ajunsa la clinica Sanador, un doctor privea monitorul ecografului si masura mici chisturi de pe ovare. In gandurile mele apareau atatea intrebari si totusi nu puteam spune nimic, mi se parea ca este cel mai trist lucru care mi se putea intampla atunci. La plecare am intrebat doctorul daca totusi am sanse sa raman insarcinata asa cum imi doream, dar am primit un raspuns clar, care imi explica faptul ca aceste chisturi indica lipsa ovulatiei si ca o sarcina este imposibila in viitorul apropiat.
Am plecat cu multa dezamagire in suflet si cu o reteta care imi prescria Duphaston pentru urmatoarele trei luni, urmand ca apoi sa revin la un control pentru a vedea cum a evoluat situatia. Tratamentul pentru ovare polichistice se poate face cu sanse mari de reusita prin folosirea anticonceptionalelor, dar asta doar pentru pacientele care nu isi doresc o sarcina in acel moment. Pentru mine aceasta nu era o varianta, deci doctorul mi-a prescris pastile cu hormoni care au rolul de a stimula ovulatia si de a impiedica formarea chisturilor pe ovare.
Am luat Duphaston timp de trei luni, cate 10 zile pe luna, asa cum mi-a fost prescris. Eram complet convinsa ca nu pot ramane insarcinata, dar totusi foloseam metode de protectie mai mult datorita obisnuintei. Nici macar dupa cateva saptamani de la diagnostic nu aveam puterea de a discuta despre asta cu prietenele, mi se parea ceva nedrept pentru o femeie tanara ca mine si parca nu vroiam sa ma simt compatimita. Am citit pe internet multe artcole pe aceasta tema si doar putine imi dadeau sperante. Multe femei povesteau cum luptasera ani de zile cu acest diagnostic si inca asteptau sa ramana insarcinate, dupa multe tratamente.
Atunci mi-am promis ca daca ma voi vindeca nu voi mai amana momentul in care sa fac un bebe, chiar daca poate nu voi avea toate lucrurile ordonate asa cum planificasem pana atunci. Dupa diagnosticul din octombrie ma pregateam pentru controlul din februarie, cu speranta ca ecografia va arata imbunatatiri. Dar se pare ca mi se pregatea altceva.
In luna ianuarie s-a intamplat o singura data sa nu folosim metode de protectie, pentru ca pur si simplu am uitat, convinsi ca oricum nu se poate intampla sa raman insarcinata atunci. Spre sfarsitul lunii deja ma simteam mereu obosita, iar sanii se marisera semnificativ. Am crezut ca totul sa datoreaza tratamentului cu hormoni, asa ca am lasat timpul sa treaca. La inceputul lui februarie am constatat cu uimire ca menstruatia intarzia, dar la fel am pus totul pe seama tratamentului. Dupa doua saptamani de negare si mai multe simptome care imi dadeau de gandit am decis sa cumpar un test de sarcina, iar momentul in care au aparut cele doua liniute a fost magic. Brusc ochii mi s-au umplut de lacrimi de fericire, mi se parea incredibil ca mi se intampla aceasta minune atat de repede.
Asa ca am facut programare pentru ecografie, dar nu pentru a studia chisturile, ci pentru a confirma sarcina pe care mi-a anuntase testul. La doctor am auzit pentru prima data inimioara lui bebe, care batea cu putere si care a risipit orice indoiala, eram insarcinata. Chisturile se diminuasera mult si nu afectau sarcina deloc, dar trebuiau tinute sub observatie.
Pana la implinirea celor 12 saptamani de risc am stat mereu cu emotii, dar ma rugam ca totul sa fie bine. La ecografia de trimestrul I am primit vestea ca bebe creste normal, era deja maricel, iar chisturile disparusera complet. Iar in luna octombrie am nascut un baietel minunat, care mi-a adus enorm de multa fericire.
Momentan alaptez, asa ca folosesc un tip de anticonceptionale conceput pentru aceasta perioada. Dupa ce voi termina perioada de alaptare voi face inca o ecografie sa verificam daca chisturile reapar cand nivelurile hormonale revin la normal. Sper insa sa nu mai trec niciodata prin asa ceva, pentru ca mi-as dori mult inca un bebe si am speranta ca Dumnezeu imi va indeplini aceasta dorinta, asa cum a facut prima data. Pana atunci ma bucur de minunea care mi s-a intamplat si sunt recunoscatoare in fiecare moment ca totul a trecut repede si am reusit sa depasesc cu bine un diagnostic care parea atat de dificil.
Am scris aceste ganduri pentru ca as vrea ca toate femeile care primesc acest diagnostic sa stie ca sarcina este posibila chiar mai repede decat se asteapta, ca trebuie sa aiba incredere si mai ales speranta. Cel mai important este sa nu va lasati coplesite de tristete, sa luptati pentru a va indeplini visul de a deveni mamici si cu siguranta veti trece peste asta cu bine. Sa fiti puternice si sa fiti sigure ca veti reusi sa invingeti acest diagnostic.
sursa foto: Pinterest
Multumesc pentru tot ce ai scris!!!astazi mi s-a pus acelasi diagnostic.nu am cuvinte sa exprim durerea.ma bucur ca ai reusit!sper sa ma lumineze Dumnezeu
Te inteleg tare bine, pentru mine diagnosticul mi-a adus o suferinta pe care greu o pot exprima in cuvinte. Dar iata ca Se pot intampla si lucruri frumoase in ciuda diagnosticului.
Iti doresc multa sanatate, sa dea roade tratamentul si sa fie totul bine! Sa nu te lasi descurajata de nimic! Imbratisari cu drag!
Buna! Am primit si eu diagnosticul de ovare microchistice si am fost foarte dezamagita spunandu-mi doamna doctor ca nu pot ramane insarcinata… Mi-a distrus toate visele, visele unei tinere de 22 de ani, casatorita si care isi doreste sa devina mama mai mult ca orice pe lumea asta! 😟
Draga Andreea, abia acum am citit comentariul tau si imi pare tare rau ca nu am putut sa iti raspund mai devreme!
Inteleg tare bine ce simti, stiu cat de greu este sa auzi diagnosticul acesta si sa simti ca iti sunt spulberate toate sperantele…
Insa te asigur ca exista solutii si ca diagnosticul acesta nu trebuie sa fie ceva definitiv. Sunt multi medici buni care te pot ajuta!
Te imbratisez si iti trimit multe ganduri bune!
Mulțumesc frumos dar tocmai am aflat ca sunt însărcinată în 7 săptămâni 🙂
Ce veste frumoasa! Ma bucur mult pentru tine! 🙂
Iti doresc sa ai o sarcina usoara si sa te bucuri din plin de lunile in care bebe va creste in burtica ta!
Si eu aceasi problema o am..am ovare micropolichistice si prolactina mare.mentinonez ca am ciclu menstrual 2 luni da ,4 nu am si tot asa….se poate sa raman insarcinata ?
Pentru un raspuns correct trebuie sa consulti un doctor, el este singurul care te poate lamuri. Pentru fertilitate nu conteaza neaparat sangerarea menstruala, cat ovulatia. Adica se poate sa ai sangerarea fara sa se fi produs ovulatia si atunci oricum nu poti ramane insarcinata. Oricum ciclul neregulat indica o problema hormonala pe care este bine sa o tratezi ca sa te asiguri ca fertilitatea nu va avea de suferit.
Sanatate multa!
Am aceasi problema! Ovare polichistice. Menstruatia nici ca nu exista pentru mine! O mare suferinta!
Iti doresc mult bine! DZEU SA TE BINECUVINTEZE, sa vina si al 2-lea BEBE!!
Te imbratisez!
Imi inchipui ce grea este perioada asta pentru tine, sper din suflet sa gasesti tratamentul potrivit si sa fie totul bine! Tare m-as bucura sa revii cu vesti bune peste un timp! Te imbratisez cu drag!
Din link in link am ajuns la tine. Ce sa zic…In octombrie 2016 mi s-a pus diagnosticul de ovare micropolichistice. Am decis sa nu iau tratamentul ci sa imi umplu dieta de mancare mai sanatoasa. Asa ca aveam zile in care mancam 2 feluri de peste intr-o singura zi, salate, mult mai multe fructe, paine intotdeauan integrala ( nu mi-a fost greu pentru ca de fel aveam un stil de viata sanatos), m-am lasat de fumat, m-am ingrasat cateva kg pentru ca eram si subponderala iar menstruatia si-a facut aparitia ceas din luna urmatoare. In luna a 5-a in care asteptam menstruatia, a intarziat, deja ma gandeam ca iar m-am dereglat si chiar aveam o ciuda asa ca am facut atatea eforturi, dupa inca cateva zile deja se schimba treaba..eram obosita, dormeam f mult, sanii erau mai mult decat tensionati, asa ca am facut un test 😀 Surpriza!!! BEBE. Mie totusi doctorita imi spusese ca am destul de multe ovocite si ca pot ramane insarcinata si ca sa nu imi fac probleme. La ovarele micropolichistice, perioada de ovulatie este atipica si nu te poti baza pe ” sunt la ovulatie ” . Sunt diverse teste de ovulatie. Eu am ramas insarcinata in ziua in care mi s-a terminat menstruatia, deci teoretic nu eram fertila atunci :)))
Ma bucur mult ca mi-ai scris, mi-a parut bine sa descopar finalul fericit! 🙂 Felicitari pentru sarcina, sunt sigura ca povestea ta va da sperante si altor femei care au promit acest diagnostic si spera la o veste buna!
Heiii buna si eu am aceeiasi problema cu ovarele micropolichistice,am fost la cei mai buni doctori si acelasi raspuns incert pana in luna noiembrie cand am mers pentru un contol mai amanuntit si variantr pt a face un bebe,eram disperata ma gandeam deja la tot felul de lucruri negative si citeam tot felul de lucruri care ma speriau .Dupa control si muuuulte analize mi s a spus sa merg sa mi desfunde trompele si in luna ianuarie ma hotarasem sa merg sa fac si aceasta procedura, disperarea ma ducea oriunde numai sa aud un raspuns cat de cat pozitiv..in fine cand sa fac programarea la doar o luna dupa control in care plangeam de cate ori se apropia perioada de menstruatie surpriza mi a intarziat o zi si am pus pe tema ovarelor ma gandeam ca s a agravat…au mai trecut 2 zile si am zis totusi sa fac un test de sarcina inainte sa ma duc si au aparut 2 liniute!!!!!Nu va pierdeti speranta eu am plans de fericire 2 zile nu mi venea sa cred aveam impresia ca visez..astazi am 10 saptamani si ma rog la dumnezeu sa fie totul bine…atunci cand nu mai credeam a venit minunea…nu tot ce se scrie este o regula asa ca fiti optimiste si ganditi pozitiv. Va doresc multa sanatate!!
De o astfel de incurajare aveam nevoie. Am aflat saptamana trecuta. Iau deja tratament si vineri ma duc la analize de sange . Am
Emotii si sunt foarte pozitiva desi m-ar durea sufletul sa nu reusim. Iti multumesc pentru articol, scriu cu lacrimi in ochi.