Am vrut sa scriu in titlu “cateva sfaturi pentru acomodarea la gradinita”, dar am invatat ca in subiectul acesta sfaturile nu prea au efect, iar eu va pot da doar cateva idei, cu speranta ca va vor fi de folos in momentul greu al inceputului de gradinita.
De cand am scris pe blog despre cresa am primit multe intrebari si mereu am simtit emotia aceia a mamelor care se tem de momentul separarii, de un inceput greu la gradinita, de felul cum copilul va reactiona la schimbare. Cel mai bun sfat pe care l-am primit eu a fost sa iau lucrurile treptat si sa fiu acolo pentru copilul meu, indiferent cat de grea va fi acomodarea. Fiecare copil este diferit si se acomodeaza mai usor sau mai greu la schimbari, noi mamele putem doar sa facem tot ce ne sta in putinta sa ii ajutam. Ce este potrivit pentru un copil poate fi nepotrivit pentru altul, de asta este important sa ne ghidam dupa ce simtim, mai presus decat dupa “teoria” din carti sau sfaturile altora.
Totusi cred ca unele idei sunt benefice pentru (aproape) orice copil in etapa de pregatire pentru cresa sau gradinita.
1. Acomodarea trebuie sa fie treptata. Eu l-am dus pe Bebe prima data la cresa cu o luna inainte de a incepe serviciul, pentru a putea sa il duc treptat tot mai multe ore, fara sa il grabesc, pentru ca este o schimbare majora si mi se pare o dovada de respect fata de copil sa ii acord un timp de acomodare. Cred ca o perioada de patru saptamani este ideala, pentru ca din tot ce am citit am aflat ca sunt doua perioade de cumpana la inceputul gradinitei: primele zile (in care copilul poate fi reticent sau chiar speriat de gradinita si sa refuze sa mearga) si cam saptamana a treia (cand copilul isi da seama ca gradinita este ceva permanent, nu doar un loc de joaca unde merge uneori, iat aici poate aparea din nou reticenta, chiar si pentru copiii care la inceput au acceptat sa mearg acolo). De asta cred ca este important ca mama sa fie alaturi de copil in ambele etape.
2. Participarea mamei este esentiala. Aici stiu ca este greu, pentru ca majoritatea gradinitelor nu permit prezenta mamei in primele zile ale copilului. Am scris aici despre metoda “lasati-l sa planga ca ne ocupam noi”, cred ca este din nou o dovada de respect fata de copil sa fim atenti la sentimentele lui si sa avem putina rabdare inainte de a-l lasa intr-un loc necunoscut, care ii poate provoca temeri.
Este insa adevarat ca mama nu trebuie sa se implice mai mult decat este necesar in adaptarea la gradinita, pentru ca altfel se va crea efectul invers, iar copilul va reactiona mai puternic la plecarea mamei. de exemplu atunci cand stati cu el la gradinita in primele zile, prezenta voastra trebuie sa fie una de asigurare a comfortului, nu de implicare activa. Adica este bine ca mama se stea intr-un loc in sala in care au loc activitatile, dar copilul sa fie lasat sa se integreze singur, sa participe la activitati fara mama, sa se joace liber cu alti copii. Interventia mamei in jocuri si activitati este mai mult daunatoare, pentru ca trebuie creata o diferenta intre timpul cu parintii si cel de la gradinita.
In zilele de acomodare in care am stat cu Bebe, care la noi au fost doar doua pentru ca apoi a vrut sa stea singur, am stat cu el in sala, dra pe un scaunel undeva intr-un lateral. El putea veni oricand la mine, il luam in brate daca vroia, il alaptam daca imi cerea, dar atunci cand pleca de langa mine nu ma mai implicam deloc. Daca avea o “cearta” pe jucarii cu alt copil nu mai implicam, o lasam pe educatoare sa coordoneze totul, asa cum mi se pare normal. Bebe venea destul de des la mine, dar treptat a fost mai atras de copii si de educatoare, doar ma privea ca sa fie sigur ca sunt acolo.
3. Implicarea educatoarei este importanta. Pentru mine a fost important ca educatoarea sa ma sune de fiecare data cand Bebe plangea mai mult, iar sprijinul ei a fost important pentru acomodarea usoara. L-am lasat treptat din ce in ce mai mult timp, dar de fiecare data cand plangea dupa mine am fost sunata si am mers imediat sa il iau. Am stat prin apropierea cresei si ajungeam in cel mult un sfert de ora. Asta cred ca i-a dat incredere lui ca mama vine mereu si probabil ca s-a simtit mai increzator sa ramana acolo tot mai mult.
De asemenea rolul educatoarei este cel mai important, pentru ca ea face diferenta intre o acomodare usoara si una cu dificultati. Noi am avut noroc de o doamna educatoare blanda si comunicativa, care l-a luat mult in brate, care ii zambeste si care l-a cucerit imediat cu felul ei de a fi. Relatia apropiata intre copil si educatoare ii ofera un atasament care il face sa vina cu drag la gradinita, pentru ca stie ca acolo este o persoana care ii este draga si care este atenta la cerintele lui.
4. Reasigurarea dragostei trebuie sa fie permanenta. Probabil cel mai greu pentru copii este sa infrunte teama ca vor fi lasati la gradinita, iar modul de a combate aceasta teama este reasigurarea sentimentelor noastre pentru ei. Cred ca este important sa le povestim despre gradinita intr-un mod frumos, dar realist si mai ales sa le spunem ca ii iubim cel mai mult si ca mereu vom veni sa ii luam.
Poate vi se va parea inutil, dar eu i-am vorbit lui Bebe despre cresa in fiecare zi atunci cand il duceam acolo, chiar daca atunci avea doar 10 luni si toata lumea imi spunea ca nu intelege mai nimic. Acum ii vorbesc la fel, putin in fiecare dimineata. Ii spun ca va merge la cresa, ii povestesc ce va face acolo si ii spun ca il iubesc enorm, iar dupa serviciu voi veni sa il iau. Sa stiti ca are efect, el stie deja cuvantul cresa, atunci cand ii povestesc stie la ce ma refer si isi da seama ca suntem pe drum spre gradinita. Sunt sigura ca asta il face sa fie pregatit pentru momentul cand ajungem acolo, pentru ca stie deja despre acel loc.
Cred ca ne ajuta si felul in care ne comportam in timpul in care suntem impreuna, adica incerc sa ii ofer toata atentia mea dimineata si seara, ca sa stie ca este iubit si ca ma bucur de fiecare moment in care ne ajucam, ne plimbam sau facem orice isi doreste. Pe noi ne-a mai ajutat mult faptul ca este un bebelus purtat, pentru ca il tin mereu in manduca, el se simte apropiat de mine si cred ca asta a creat o legatura mai puternica, care este un fundament ideal pentru etapa de separare.

Cam acestea sunt ideile care mi-au venit acum in gand, dupa aproape trei luni de cresa, cand pot spune ca perioada de acomodare a fost depasita cu bine. Oricum stiu ca provocari vor fi in continuare, pentru ca fiecare zi este diferita si sunt momente cand Bebe cere imediat in bratele ingrijitoarei cand ajungem la gradinita, dar sunt si momente cand se desprinde mai greu de mine. Chiar daca am trecut de acomodare, trebuie sa ne adaptam mereu la sentimentele copilului, pentru ca el sa se simta inteles si iubit.
Pentru ca stiu ca subiectul este de interes pentru multe mamici va invit la intalnirile La ceai cu mamici, dedicate acestei teme. Eu voi veni la intalniri, sa invat cum sa gestionez provocarile care vor urma si m-as bucura sa va intalnesc acolo. Iata o particica din prezentarea evenimentelor.

Acest subiect urmeaza sa-l abordam din doua perspective:
– pe 8 Noiembrie vom aborda acest subiect din prisma noastra, a mamelor si ce putem face sa le usuram tranzitia copiilor
– iar pe 22 Noiembrie vom aborda subiectul din prisma primei zile la cresa/gradinita urmand sa avem ca invitati de la 2-3 gradinite persoanele care se ocupa efectiv de copii in primele zile. Astfel incat sa intelegem un pic ce se intampla si dupa ce noi plecam.
Pentru aceasta editie o vom avea din nou alaturi de noi pe Lidia Gheorghe Cabinet Individual de Psihologie, psihoterapeut si trainer Lamaze si cursuri pentru bebelusi, dar mai ales mama care deja a trecut prin acest proces dureros, a carei sfaturi sunt convinsa ca ne vor atinge direct acolo unde trebuie!

Evenimentul este organizat de GO BIG Events si prima intalnire, din 8 noiembrie, se va desfasura de la 17:30 la Funny Land, un loc drag noua, unde mergem cu bucurie de fiecare data.
Multa bafta tuturor in aceasta etapa grea de acomodare, sigur veti trece cu bine peste asta, dar va fi o perioada in care va trebui sa aveti multa rabdare, dragoste si empatie.

 

4 thoughts on “4 idei pentru acomodarea la gradinita (+ o invitatie)

  • 03/11/2014 at 7:08 pm
    Permalink

    astazi a fost prima zi de gardinita a Emmei, nepotica sotului meu. Ea va împlini 3 ani peste cateva zile, dar nu a fost niciodata in colectiv de copii lasata singura 🙂 Am sunat sa întreb cum a decurs si totul a fost perfect! I-a placut mult, nici nu a observat ca mama nu mai este langa ea :)) Patru ore! Bine, asta nu înseamna ca mâine sau poimânie va fi tot asa… dispozitia copiilor se schimba. Cateodata sunt mamosi fara motiv, alteori sunt independenti ca un om mare :))
    Emma a mai avut experiente cu copii, ea "cânta" într-o grupa care se întâlneste în fiecare luni, o ora. Deocamdata cântecele de copii, dar cine stie ce Angela Gheorghiu sau Anna Netrebko se va descoperi în grupa asta?! :)))
    O saptamâna cat mai placuta sa aveti, Raluca draga! ♥

    Reply
    • 04/11/2014 at 9:28 am
      Permalink

      Cred ca are mare importanta ca Emma este obisnuita cu copiii, probabil de asta a fost asa independenta si dornica de compania lor din prima zi de gradinita. Bafta multa, sa o tina tot asa si sa ii placa acolo!
      Pupici cu drag pentru micuta cantareata! 🙂
      Sa ai o zi frumoasa!

      Reply
  • 05/11/2014 at 3:43 pm
    Permalink

    Intr-adevar foarte important este ca totul sa se desfasoare treptat, azi in pic, maine puţin mai mult.. .asa imi doresc si eu pentru cand micul ca incepe sa mearga la cresa. Doar ca între timp a trebuit sa lipsesc trei zile de acasa, mama a suferit o interventie chirurgicala destul de usoara dar a avut nevoie de mine… a fost foarte greu pt mic desi a ramas cu tati si cu cealalta bunica dar m-a cautat neincetat in toate camerele. Iar acum ca m-am intors sta foarte lipit de mine si e tare sensibil. Heartbreaking 🙁 acum mi-am dat seama cata nevoie are de mine chiar daca pare sociabil cu alte persoane.
    Bune informatiile si corect prezentate 🙂

    Reply
    • 06/11/2014 at 10:23 am
      Permalink

      Dragul de el, imi inchipui ce greu i-a fost fara tine! Noroc ca a putut sta cu tati si bunica, sa se simta in siguranta alaturi de oameni pe care ii iubeste. Cu siguranta si pentru tine a fost greu fara el.. Este asa puternica legatura asta intre noi si bebelusii nostri, uneori nici nu ne dam seama de asta pana la momentul primei separari.
      Pentru cresa vei avea timp sa il pregatesti si sigur va fi mai bine, va intelege mai usor separarea si se va obisnui treptat.
      Multa sanatate pentru mama ta! Iar voua va doresc sa recuperati repede timpul petrecut separat si sa va bucurati unul de celalalt cat mai mult!

      Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: