A venit acel moment cand l-am privit pe Bebe si mi-am dat seama ca parca este tot mai putin bebelus si tot mai mult un baietel cu personalitate. Are inca acel miros de bebelus pe care imi place sa il simt seara in pat, dupa baie. Este inca indragostit de lapticul de la mine. Este inca mic, un pui de om dragalas si iubitor. Dar a crescut. Merge cu pasi tot mai siguri, are tot felul de initiative, ma uimeste in fiecare zi cu ceva nou. Stie sa ne iubeasca mai frumos ca niciodata.
Este Bebe al meu, dar mai mare si tot mai independent. Asa ca a venit timpul sa nu ii mai spun Bebe aici pe blog. Stiu, multa lume mi-a spus asta de mai demult, dar este greu sa recunosc ca a crescut asa repede.
Este timpul sa ii spun pe nume, asa cum ii place lui. Pe baietelul meu il cheama Bogdan si sper sa il cunoasteti si voi cate putin prin intermediul acestui blog. Este un copil minunat, asa cum sunt toti copiii, iar pentru mine este sursa zilnica de energie, de putere, de dragoste.
Bogdan are 14 luni acum, este un baietel dragalas cu ochii mari, caprui si parul saten. Sunt norocoasa ca sunt mama lui si sunt tare recunoscatoare ca viata mea este acum completata de un omulet asa bun si frumos, pe care il iubesc enorm.