Similar Posts

17 Comments

  1. o lectie superba! foarte frumos punctate toate metodele si situatiile pe care le putem folosi în joaca s natural.
    Bogdan are mare noroc cu astfel de parinti ♥

  2. Nu este un text rautacios, este un text realist! Incerc sa imi dau seama care ma enereveaza mai tare: atoatestiutorii sau aia care ii spun copilului ca nu are voie sa tina suzeta in gura la 6 luni. Cred totusi ca cel mai tare ma enerveaza comparatiile. Cum ar fi sa le intoarcem replicile si sa ii comparam si pe ei cu altii: vecina mea are tot 40 de ani si arata de 36, merge la sala si are mereu coafura impecabila!

  3. N-avem parte de asa replici-sfaturi-interventii de la rude, prieteni care vin in casa..poate si pt ca suntem tare putini in familie, asa ca sansele scad:))

    Dar…caci exista si un dar!!..am avut parte de la (aici va veti soca!) BONA. Una care s-a dovedit a fi o cretinoida (si eu nu jignesc, in general) si care era mai rau decat 100 de rude -vizitatori din astia la un loc. Viata-i fu scurta la noi in casa, dar..atat cat a fost…am avut parte de niste replici de mi-a cazut capul!

  4. Eu as mai adauga “ce trebuie sa zici?” In momentul in care I se ofera copilului ceva (eventual un biscuit sau bomboana) si copilul ar trebui sa zica “Multumesc!”

    1. Da, correct, si noi ne confruntam cu tot felul de “interventii” cu rol “educativ” despre bunele maniere, mi se par exasperante!

  5. Probabil Bogdan al vostru e încă mititel, dar ce te faci când va creste si străini, nici măcar rude, ți-l apostrofează, corectează sau cearta pe strada, in banca, la magazin, etc.?! Mi s-a întâmplat sa intru la Banca Transilvania din Aiud (lumea e mică si poate va citi si Femeia respectiva) cu fii-mea de 4 ani. O fetița vioaie si politicoasa din inerție (cred) fiindcă noi nu am obligat-o sa salute, mulțumească, etc. In timp ce eu așteptam la ghișeu, fata s-a apucat de mâzgălit pe o coală. La un moment dat, o cucoana, presupun o “șefă”, ceva, ii atrage atenția astfel:”ma doare capul de la zgomotul pe care il faci cu pixul ăla. Nu mai mâzgăli așa zgomotos”. Văleu!! Văleleu, dar ce m-am ofticat eu! Pe același ton pițigăiat si enervant de fals pe care l-a folosit ea, i-am răspuns eu:”dacă simțiți nevoia sa faceți o observație copilului, va rog sa va adresați mie. Eu sunt mama copilului si doar eu am dreptul sa ii fac educație.”
    Mi se pare odios sa intervi peste un părinte in timpul unei observații/ explicații pe care acesta o are cu copilul (de genul “ascult-o pe mami ca dacă nu se supără”- nu frate, nu ma supăr ca e om si copilul asta deci e in natura lui sa nu ma asculte orbește si sa experimenteze).
    Urăsc “dacă nu mănânci tot din farfurie, nu te mai iubesc/ nu te mai iubește mami sau tati”.
    Fac urât de tot la “e Rușine mare să faci “… te miri ce banalitate, ca și a-și ridica poalele in cap la 3 ani. Asta cu “rușinea” sau “râd copiii de tine” ma da de ciment. Copilul e o individualitate care își construiește un set de emoții personalizate, nu dictate de părerile total dezinteresate ale colegului de grădinița.
    Sau “e urât să pârăști”. Pai si dacă a fost lovit? Si nu știe sa riposteze? Sta si o încasează ?
    Sau “vai ce urat ești când plângi”! Sa mori tu!! Dar când razi ești mai frumos? Sau cum? Plânsul e rău ?
    Si in general tot ce e caracterizare: ești rău, ești cuminte, ești alintat, etc. ma omoară cu zile.
    Iar la cei 4 anișori dormiți integral si exclusiv între mami si tati, fii-mea e privită ca un ciudat fiindcă e, in pofida acestei disfunctiuni, o sociabilă si o adaptabila si o vorbăreață fără pereche.

    1. Te inteleg perfect, si noi incepem sa trecem treptat prin tot felul de interactiuni similar cu cele despre care povestesti. Eu incerc sa ripostez de fiecare data, dar uneori sunt asa uimita de ce pot spune / face alti oameni incat mi se intampla pe moment sa raman fara replica. Din pacate mi-am dat seama ca ne vom tot confrunta cu astfel de oameni, singura solutie mi se pare sa incercam sa fim si noi cat mai pregatite sa ripostam, poate mai inteleg si ei ca nu este cazul sa se amestece.
      Si Bogdan este privit uneori ciudat pentru ca este inca alaptat la 2 ani si 2 luni si pentru ca nu doarme in patul lui, ci cu noi, dar deja ignor comentariile si fac tot cum mi se pare mie mai bine pentru noi. 🙂

    1. Chiar ca ar trebui sa scrii cum se vede situatia din perspectiva unei mame de trei copii, sunt sigura ca ar fi tare interesant! 🙂

  6. Se poate reguli de politete si cu mamicile? Nu de alta dar m-am saturat sa tot aud sfaturi in parcuri, pe strada etc despre cum sa-mi vresc copilul. Cand era mic nu ripostam eram prea obosita sa le raspund babelor din parc care cand plangea copilul isi dadeau cu parerea ba ca ii e frig, ba ca ii e cald. De curand insa (pitic are 11 luni) in parc la leagana o tanti s-a trezit brusc sa imi spuna “sa nu fie transpirat”. Nu va mai povestesc ce a urmat pt. ca nu am mai rezistat. Cat despre educatie facuta copilului am fost de curand la bunicii lui, toate bune si frumoase dar a auzit bietul copil “nu e voie” de cred ca nu mai stia daca are voie ceva. Asta in conditiile in care acasa ii se spune nu la vreo 2-3 lucruri:priza, mop si pusul mainilor prin lift. Si ce ma exaspereaza cel mai tare ca toata lumea ma intreaba daca merge si ma asigura ca pana la vara va merge. Da, stiu sunt o ciudatenie pt ca am un copil alaptat exclusiv, pt ca isi suge degetul nu suzeta si pt. ca am refuzat sa il car ca pe o maimuta agatat de manute de la 6luni si il las sa se dezvolte in ritmul lui, dar asta este pana la urma a supravietuit pana acum si e sanatos si fericit.

    1. Eu te felicit ca il lasi sa creasca in ritmul lui, in ciuda tuturor presiunilor si comentariilor! Stiu cum este, am trecut si noi prin vesnicele intrebari “nu merge inca?”, “dar de ce nu vorbeste?”, “cum sa il mai alaptezi la vasta asta?” si multe altele. Uneori ma exasperau mereu aceleasi explicatii, incat la un moment dat am incetat sa mai explic, le spuneam ca asta este decizia mea si atat.
      Important este sa fie copilul fericit, restul nici nu mai conteaza! 🙂

  7. Super-articol! Eu nu pun astea la suflet, dar unele chestii ma enerveaza rau, gen aia ca am invatat copiii in brate sau sa o indop pe cea mica cu mancare . Felicitari! Imi place mult!

  8. As adauga. Nu imi pupa copilul-nici tu vanzatoarea de la H&M, nici tu prietena care vi ce 3 ori pe an pe la noi, nici tu ruda care vi si mai rar. Iar musafirilor le-as pune un afis cu NU CADOURI DULCI. Stim noi ce sa-i dam. Daca are 4 ani nu inseamna ca trebuie sa manance dulciuri.

    1. Daaa, inteleg perfect partea cu cadourile dulci! Noua ni s-a intamplat sa mergem cu liftul impreuna cu o vecina si ea sa se apuce sa ii ofere bomboane lui Bogdan fara sa ma intrebe nimic… Apoi s-a si mirat cand i-am spus ca el nu mananca dulciuri, desi atunci cred ca nu avea nici doi ani!

  9. Text realist, dar carnea de porc sa stii ca se ofera de la 6 luni. Citeste pe OMS si Ministerul sanatatii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *