De cand au inceput gradinitele nu este zi sa nu citesc marturisirile vreunei mame despre perioada de acomodare. La gradinitele de stat (si din pacate si la multe din cele particulare) perioada de adaptare blanda lipseste aproape in totalitate. Personalul incearca sa ii convinga pe parinti ca este preferabil sa faca o acomodare brusca, in care lasa copilul si apoi pleaca fara sa priveasca in urma, pentru ca “oricum copilul va plange si nu are sens sa prelungeasca inutil despartirea”. De fiecare data cand am putut am incercat sa ii incurajez pe parinti sa incerce o perioada de adaptare blanda, in care sa fie alaturi de copil, sa ii inteleaga plansul si sa ii atenueze temerile. Stiu ca la multe din gradinitele de stat parintii sunt goniti de pe holuri, in timp ce copiii tipa disperati, iar aceste scene se repeta dimineti la randul, pana cand cei mici se “obisnuiesc” cu schimbarea. Iar personalul sustine ca aceasta este cea mai buna metoda si altfel nu s-ar putea, ca ei au experienta si stiu mai bine decat parintii care este varianta optima de acomodare.

Vorbind pe tema asta intr-un grup online de mame, am descoperit o poveste pe care vreau sa v-o impartasesc si voua, ca o dovada ca se poate si altfel si ca inceputul de gradinita poate fi facut cu rabdare si cu respect pentru copil. Cea care mi-a scris aceasta poveste este mama Ericai, o fetita care merge la gradinita in Suedia. Este o gradinita de stat, iar atitudinea este similara in toate gradinitele de acolo, pentru ca se pare ca suedezii inteleg ca un copil merita sa fie sustinut si ajutat sa faca fata unei astfel de schimbari, fara a fi lasat sa planga neconsolat.

Gasiti mai jos emailul pe care mama Ericai l-a primit de la gradinita la care si-a inscris fetita, inainte de a incepe sa mearga acolo. Este un email in care se explica exact procesul de acomodare, asa cum este el gandit in Suedia. (emailul este tradus de mine, am eliminat doar cateva nume ca sa respect confidentialitatea mesajului)

Bun venit la gradinita noastra!

Te invitam la perioada de acomodare incepand cu 2 martie, la ora 9. Copilul tau va face parte din grupa B. In gradinita noastra sunt 5 grupe din care fac parte copii cu varste intre 1 si 5 ani. Cand un nou copil ni se alatura, incepem cu o perioada de acomodare in care parintele este activ, pentru a ne ajuta sa il introducem pe copil in activitatile noastre. Astfel si tu, ca parinte, vei putea sa descoperi cum arata o zi in gradinita noastra.

Estimam in jur de 3-6 zile de acomodare, dar ar fi bine ca parintele sa fie disponibil pentru o perioada de 2 saptamani. Fiecare process de adaptare este diferit in functie de copil si de asta este greu sa spunem dinainte cat va dura acomodarea pentru copilul tau. In primele 3 zile vei fi alaturi de noi intreaga zi si in aceasta perioada vei fi responsabil de copil. (ziua 1: program de la 9 la 14, ziua 2: de la 9 la 15, ziua 3: de la 9 la 15)

Educatorii vor fi permanent prin apropiere, vorbind cu copilul si incercand sa il cunoasca treptat. Urmatoarele cateva zile vor fi individualizate in functie de nevoile copilului tau. Atunci poti pleca pentru perioade mai scurte sau mai lungi, trecand treptat ingrijirea copilului in seama educatorilor.

Rolul parintelui in procesul de acomodare

In timpul acomodarii parintele este cel care va ghida copilul in lumea gradinitei, fiindu-i alaturi in activitatile de zi cu zi: joaca pe afara si in sala, orele de muzica, mesele, imbracarea, odihna, etc. Daca tu esti pozitiv si active, il vei ajuta pe copil sa inteleaga ca gradinita este un loc distractiv si ca el se poate simti in siguranta aici. Scopul acomodarii este sa ii oferi copilului o buna intelegere a activitatilor de la gradinita si sa il ajuti sa ii cunoasca pe educatori si pe ceilalti copii in mediul de aici.

Rolul educatorului in procesul de acomodare

Intregul personal al grupei participa la perioada de acomodare impreuna cu noul copi si parinte. Noi facem tot posibilul sa oferim o interactiune buna cu copilul. Tu ca parinte stii lucruri esentiale despre copil pe care ne dorim si noi sa le aflam. Iti vom adresa intrebari pe parcursul acomodarii si vom urmari felul in care tu interactionezi cu copilul. Asa vom invata de la tine si vom observa cu ce este obisnuit copilul, cum ii place sa se joace, cum vrea sa fie consolat si alintat, cum adoarme si multe altele. Acestea sunt informatii foarte importante pentru noi, ca sa stim cum sa ne comportam cu copilul tau.

Plecarea de langa copil

Din experienta noastra cel mai bine si mai usor este ca despartirea de copil sa fie clara si scurta. Din momentul in care te-ai hotarat sa pleci ia-ti la revedere de la copil in modul pe care il consideri tu cel mai potrivit: pupici, imbratisari, facut cu mana. O metoda de despartire clara este importanta pentru copil. Noi suntem implicate in a avea grija de copil dupa ce pleci. Nu este ceva neobisnuit ca el sa fie trist cand pleci, este o reactive absolut normal, dar noi vom fi alaturi de copil. Te intelegem foarte bine ca iti este greu sa lasi copilul la gradinita.

Follow up

Contactul zilnic la aducerea copilului si la plecare este important pentru ca tu ca parinte sa afli ce face copilul tau. La ceva timp dupa perioada de acomodare, vom avea o intanire in care sa discutam despre cum a fost experienta de acomodare.

Mesajul se incheie cu o lista de haine de adus la gradinita. Am mentionat asta pentru ca as vrea sa adaug aici si experienta unei cunostinte care s-a mutat de ceva timp in Suedia, al carei baietel merge acolo la cresa. Iata ce mi-a mai povestit ea despre cum este gandita gradinita acolo:

  • Asa cum era mentionat si lista de haine din email, fiecare copil de acolo are la gradinita haine potrivite pentru ploaie si vant, pentru a putea iesi afara indiferent de vreme.
  • Copiii sunt scosi in natura in fiecare zi, sunt lasati sa se joace liber, iar cei mici dorm de multe ori afara, in carucioare.
  • Cresa la care merge baietelul ei nu are o curte pentru joaca, asa ca ii scot pe copii in fiecare zi in parcul din apropiere. Au un sistem interesant de transport: copiii mici stau in carucioare, care se prind cumva unele de altele sub forma unui trenulet, pentru a nu fi necesar ca fiecare carucior sa fie impins de cineva. Pentru copiii care merg pe jos au un sistem ca un fel de funie colorata cu inele din loc in loc, iar copiii se tin cu manutele de cate un inel pe drumul dintre gradinita si parc. In acest fel personalul se asigura ca se merge disciplinat si copiii sunt mai usor de supravegheat.
  • Copiii sunt lasati sa se joace asa cum isi doresc, chiar daca asta implica multa murdarie, mai ales in zilele ploioase. Se considera ca joaca trebuie incurajata mereu, pentru ca este modul copiilor de a descoperi lumea.
  • Este stimulata independenta copiilor si libertatea lor de a alege activitatile pe care isi doresc sa le faca, iar programul fiecaruia se adapteaza la interesele si preferintele copilului.

Suna bine, nu-i asa? Am vrut sa scriu despre toate acestea aici doar ca sa arat ca se poate ca lucrurile sa fie altfel, chiar si in gradinitele de stat. Este vorba de mentalitatea celor care se ocupa de copii, care ar trebui sa inteleaga ca si cei mici au drepturi, ca trebuie respectati si ca adaptarea la gradinita poate fi un proces frumos daca adultii din jurul copilului stiu sa gestioneze acest moment.

Mi se pare de multe ori ca gradinitele de stat din tara noastra (nu toate, dar majoritatea) au ramas undeva la mentalitatea din urma cu multi ani in ceea ce priveste felul cum tratam copiii, mai ales in procesul de acomodare. Se lucreaza inca pe principiul ca noi adultii “stim mai bine” si ca un copil trebuie sa se “supuna” deciziilor noastre, fara sa faca “mofturi” atunci cand il lasam intr-un mediu nou, complet necunoscut pentru el. Este un proces dureros si pentru copil, si pentru parinte, care ar putea fi facut altfel. Si afland marturisirile mamelor din Suedia am simtit o neputinta apasatoare, pentru ca mi se pare tare trist ca noi nu putem avea asa ceva in tara noastra, ca atatia copii raman cu lacrimi in ochi, neconsolati, departe de parinti, cand ar putea avea parte de o acomodare treptata, plina de dragoste si rabdare.

17 thoughts on “Gradinita in Suedia – acomodare blanda, joaca si o lectie pentru noi

  • 22/09/2015 at 7:48 pm
    Permalink

    Draga Raluca, ma bucur sa vad ca impartasim aceleasi pareri si puncte de vedere; mi-ar fi facut placere insa – dat fiind faptul ca ai avut ideea minunata de a face un ghid al gradinitelor din Bucuresti si in acest mod ai primit o multime de informatii – sa alegi si un exemplu din Romania unde lucrurile de intampla exact la fel ca in Suedia (este adevarat, minus scrisoarea, noi la Playschool ne bazam mai mult pe contactul one-on-one zilnic cu parintii). Exista – din fericire- si in Romania gradinite/crese unde acomodarea se face treptat, prezenta parintelui in prima saptamana este incurajata, copiii sunt recomfortati si imbratisati in momentele de tristete/plans, iar contactul educatorilor si a managementului cu parintii este zilnic. Povestim in fiecare zi – in fise si in discutii individuale- cum a decurs ziua, ce progese au facut copii, ce preferinte au in ceea ce priveste activitatile. Nu vreau ca acest comentariu sa para lipsit de modestie dar sincer este pacat sa traim inca pe principiul ” la noi nu se poate”. ba da, se poate, se intampla si eu numesc acest lucru normalitate

    Reply
    • 23/09/2015 at 8:18 am
      Permalink

      Poate ca ar trebui sa va ganditi in primul rand daca dumneavoastra, ca parinte, sunteti dispusi sa va luati un concediu de 2 saptamani pentru a sta cu copilul,pentru ca in Romania parintele vrea sa ti-l lase pe copil si safuga, chiar de la 7,30. Sau daca nu ati comenta ca de la gradinita s-a imbolnavit cel mic, stiind ca a mers pe ploaie si pe vant in parc, ca in Suedia. Sunt si acolo 30 de copii de 3 ani intr-o grupa. De ce nu incercati sa cunoasteti si aici eforturile pe care le fac oamenii din sistem si va ganditi imediat ca avem o mentalitate comunista? Daca li s-ar cere parintilor sa stea pe langa educatoare, macar o zi pe luna, sa ajute efectiv, vi s-ar parea ca vi se cere mult. Dar in alte sisteme se practica. Aici incercati sa urmariti orice ar parea suspect si sa filmati, pentru didcreditarea unui cadru didactic ce este supus unor presiuni cum si dumneavoastra, neindoios, sunteti supusi la job, si vi se pare aproape normal. Daca comparam doar ce se vede in aceste doua sisteme, poate ar trebui, ca parinti, sa va puneti problema ca in primul rand trebuie sa va implicati ca si comunitate, ca individ pentru ca acel cadru didactic sa aiba totul pentru a isi face meseria in cele mai bune conditii. In America un educator are la clasa intre 4 si 8 copii, pe cand in Romania trebuie sa fie minim 10 si maxim 20, dar sunt si peste 30. Ne-am obisnuit sa blamam sistemul si sa vedem efectele, fara sa tratam cauzele. Stiu ca un parinte vrea ce este mai bun pentru copilul lui, dar in suedia societatea este cea are are grija de indivizi, facand de-a lungul a sute de ani schimbari pozitive pentru intregul sistem,

      Reply
      • 23/09/2015 at 3:56 pm
        Permalink

        Aveti dreptate ca intregul sistem trebuie schimbat, pentru ca problemele sunt mult mai profunde decat strict la nivel de personal. Eu stiu ca multe educatoare fac eforturi enorme sa compenseze toate lipsurile din sistem, nu am contestat niciodata asta.
        De exemplu eu am un respect enorm pentru educatoarea copilului meu si ii voi fi mereu recunoscatoare pentru tot ce face in fiecare zi pentru baietelul meu. Dar ce se intampla in gradinitele de stat in ansamblu mi se pare trist, foarte trist.
        Si imi pare rau mai ales pentru ca simt ca schimbarea nu va veni prea curand, cel putin din perspectiva mea, de privitor din afara sistemului.

        Reply
      • 23/09/2015 at 10:24 pm
        Permalink

        Aveti dreptate…nu lucrez in sistem insa tot ce ati scris, asa este….E usor sa stai pe tusa si sa comentezi….si, care mama isi poate lua de la serviciu 2-3 sapt. liber pentru acomodarea “puiului” la intalnirea cu gradinita..? E dureros cand micutul se simte abandonat de mama / tata dimineata, la gradinita si plange iar biata educatoare daca are 4-5 care fac asa la prima ora, sigur ii vine sa-si ia campii….mamica trebuie sa-i faca “pregatirea psihologica” micutului cu saptamani sau luni inaintea inceperii primului an la gradinita astfel ca acesta sa stie la ce se asteapta. In ceea ce priveste…”multitudinea de libertati” acordate copilului….ramane inca o problema de discutat. Chiar suedezii recunosc acum ca au “abuzat” de prea multe libertati acordate copiilor si au consecinte negative…..ma rog, fiecare percepe cat si cum sa-i acorde libertati copilului…

        Reply
    • 23/09/2015 at 3:51 pm
      Permalink

      Catinca, incep prin a-mi cere scuze, stiu ca voi ati completat formularul pentru ghidul gradinitelor si eu din pacate nu am mai reusit sa mai public o noua serie din acel proiect. Promit sa fac tot posibilul sa le public curand.
      In articolul de aici nu fac referire la toate gradinitele din tara noastra, stiu ca sunt cateva gradinite private care aplica principia similar si am tot respectul pentru munca lor.
      Va felicit daca la Playschool aveti o abordare frumoasa, sa stii ca mi-a scris o mama cu un feedback foarte bun despre voi si deci se vad rezultatele. 🙂

      Reply
  • 23/09/2015 at 9:53 pm
    Permalink

    Daca părintele este supraprotectiv si are tot timpul din lume ,poate sa vina la gradinita aceasta tip parc de socializare,dar daca are nevoie de îngrijire paleativa si are încredere in cadrele si persoanele cărora le incredinteaza copilul ,poate sa meargă la o gradinita fără adapatare,sa i explice copilului de acasă,etc va intelege sigur,in orice caz e îngrijorat si daca sta si daca nu sta cu el in gradinita,nu toti parinti au timp sa piardă vremea uitandu se la cum muncesc alti in care el nu are încredere,va transmite nesiguranta si copilului .Fiecare are rolul lui educator,parinte,plâns,dezamăgire,etc avem nevoie de rau sa cunoastem binele ,de singurătate sa cunoastem independenta,cordonul ombilical trebuie rupt odată cu intrarea copilului in gradi,nu mentinut pana la vârsta adultului ,hrănirea spirutuala defectuoasa de către parinte spre copil,aceasta vârsta de 2-4 ani se mai numeste cartea de aur a vopilariei,lasatii sa- si castige medalia averi uncredere in ei si ei vor avea încredere in ceilalti,nu vir plânge ,nu vor face crize etc,e o vorba,,mama este devina pentru ca spitalele de nebuni sunt pline,,modelati in sens pozitiv chiar si cu unele sacrificii ca lăsarea lui in gradi,va intelege tutina asta doar la copii sanatosi nu cu deficiente de orice tip.

    Reply
  • 24/09/2015 at 9:39 am
    Permalink

    ATUNCI CAND SE VA TERMINA CU INSCRIEREA A 30 COPII LA GRUPA MICA CU O EDUCATOARE, IAR INGRIJITOAREA ABEA APUCA SA FACA CURATENIE SI SA PUNA MASA LA COPII-DECI AJUTOR ZERO-VOM REUSI SI NOI SA ADUCEM SCHIMBARI IN INVATAMANTUL ROMANESC!

    Reply
    • 26/09/2015 at 2:27 pm
      Permalink

      Corect! Tocmai voiam sa intreb cum s-ar putea face acomodarea a 30 de copii + 30 de parinti. Dar e o idee f buna. Tot la o gradi particulara asa s-a procedat si cand am dus eu copilul. L-am lasat dupa cateva zile fara o lacrima.

      Reply
  • 24/09/2015 at 10:00 am
    Permalink

    Sunt din Timisoara si am citit incantata articolul tau…pentru ce pare woaw pentru multi cand il citesc, pentru noi este firesc…acomodare blanda, joaca afara, joaca sub toate formele, interactiuni sanatoase, grija si suport oferite cu drag….pentru noi se numesc Arta in Nori !!! Ma simt o mama rasfatata la capitolul asta 🙂 !

    Reply
    • 24/09/2015 at 3:57 pm
      Permalink

      Ma bucur sa aflu ca exista si astfel de experiente pozitive! Am tot primit povesti despre locuri in care acomodarea se face frumos si sper din suflet sa fie tot mai multe de acum incolo!

      Reply
  • 24/09/2015 at 10:34 am
    Permalink

    Si la Gradinita Questfield este o perioada de INDUCTION pentru copiii care vin prima data. Este foarte bine pentru copii, se simt confortabil cand stiu ca parintii sunt cu ei, ca stau 1 ora, 2 ore si pleaca acasa. Acest lucru se intampla in primele saptamani pana cand se obisnuiesc si cei mici cu rutina, cu faptul ca trebuie sa ramana fara mami mai mult de 2 ore.

    Reply
  • 24/09/2015 at 1:23 pm
    Permalink

    Of, Raluca…multe as avea de comentat, dar nu voi comenta atat de mult cat mi-ar veni. 🙂 As raspunde si la cateva din comentariile aparute la articol, caci sunt tare in extreme, dar..nici asta n-o sa fac:) Caci as fi coltoasa rau:)))si azi vreau sa fiu zen:P

    Doresc doar sa-ti spun ca sunt de acord cu tine. La ei se poate. Si la altii se poate. Tine de mentalitate-in primul rand. Educatori si famile -in egala masura.
    Tine de drag si dedicare pentru munca pe care o faci, caci acolo (si-n alte locuri) s-a inteles ca a fi formator de copii cere sa ai mai mult decat o diploma.
    Din pacate nu doar la stat sunt probleme la noi. Din pacate nu doar cu angajatii gradinitelor sunt probleme la noi.
    Mentalitatea romanilor este…..pfoaaa….vai de ea!!!
    Uite, doar doua exemple, din ambele “tabere” (cadre didactice/ parinti) pentru pastrarea obiectivitatii:
    In gradinita lui fi-miu am auzit educatoare care-i spunea unui copil (numai pt ca nu reusea sa-l scoata de sub o masa, unde el se bagase si nu dorea sa mai iasa..) “daca nu iesi de-acolo o sun pe mama sa nu mai vina sa te ia!” Am auzit si tata care-i spunea (la plecare) copilului din dotare(care plangea cand a venit sa-l ia pt ca parintele intarziase) “daca mai plangi si nu esti cuminte(???!!!???), maine te las aici!”.

    Reply
    • 24/09/2015 at 4:06 pm
      Permalink

      Of, Vio, am auzit si eu multe replici similare si m-au durut de parca imi erau adresate mie! Eu nu sustin ca parintii ar fi minunati, stiu multe situatii in care comportamentul lor lasa mult de dorit, dar asta nu este o scuza pentru ca sistemul educational sa fie asa cum este.
      Si eu incerc sa fiu zen, desi am avut impulsul de a da niste raspunsuri mai acide la unele din comentariile de aici.

      Reply
  • 24/09/2015 at 4:56 pm
    Permalink

    La grădinița din Bucureşti unde merge băiețelul meu (sistem Montessori) există perioada de acomodare, comunicare cu educatoarea, ieșit afară inclusiv pe ploaie (copiii au cizme de cauciuc și pelerine de ploaie la grădiniță, la înscriere am completat fișe în care ni se cereau informații despre ceea ce îi place copilului, cum este el obișnuit să facă anumite lucruri și așa mai departe. La noi acomodarea s-a petrecut repede, am stat doar o săptămână cu el, dar are un coleg de grupă al cărui tată a stat 6 săptămâni cu el, zilnic, până copilul a înțeles că nu va fi abandonat la grădiniță și că tatăl se va întoarce după el. Părinții își programează concediul în perioada în care începe copilul grădinița dacă știu că nu au cum să-și ia liber atâtea zile. În sistemul Montessori grupa de 2-3 ani are 15 copii cu un educator și un asistent, iar următoarea grupă, ce cuprinde copii de la 3 la 6 ani, are 25 de copii cu o educatoare și un asistent.
    Când îți respecți copilul și îl iei in seamă, sunt SIGURĂ că ai cum lipsi 2 săptămâni de la serviciu, chiar dacă asta înseamnă să îți petreci concediul, în acel an, la grădiniță. Dar respectul pentru copil este ceva luat în râs de mulți părinți! Mulți cred că copilul este proprietatea lor și trebuie să facă cum i se spune: să mănânce cât și când i se dă, să fie CUMINTE (adică să nu pună mâna pe nimic, să nu se miște, să nu vorbească etc), să adoarmă pe loc, să spună poezii/cântece/alfabetul/numere în fața oricărui om cu care se întâlnește părintele, să își dea jucăriile altor copii (ceea ce mi se pare absolut ORIBIL!!! Să obligi copilul să împartă ceva ce este AL LUI cu un copil pe care el îl consideră străin chiar dacă l-a mai văzut pe afară sau locul de joacă. Este ca și cum eu vorbesc la telefon sau citesc o revistă și un străin din parc vine la mine să îmi ia obiectul respectiv pentru că îi trebuie atunci!!! Ni se pare ciudat să dăm unui necunoscut telefonul nostru doar pentru că e lângă nou și vrea ce avem noi, dar nu ni se pare ciudat să-l punem pe copil să-i dea jucăria unui copil care o vrea?!?
    Legat de răceală: NIMENI nu răcește pentru că stă în frig. Pentru a răci este necesară întâlnirea cu un virus care provoacă răceala! Puteți înfofoli copiii cât vreți atunci când bate, mai bine zis “adie”, un pic vântul, oricâte caciuli și geci puneți pe el, dacă ia virusul de răceală, va răci. Depinde de sistemul imunitar cât de rău, dar boala o va face. La fel și cu aerisitul în casă/camera în care stă copilul: nimeni nu răcește de la aerul de afară, de la curent, de la aerul condiționat și așa mai departe. Dacă s-ar răci de la temperatura scăzută, absolut TOȚI oamenii ar răci cum vine frigul și vara cum pornesc AC. Dar, ce să vezi, nu li se întâmplă tuturor, pentru că nu toți SE ÎNTÂLNESC CU VIRUŞII ȘI BACTERIILE CE PROVOACĂ BOLILE!!!!

    Reply
  • 25/09/2015 at 12:53 am
    Permalink

    Asa este si la gradinita unde sunt eu. In Londra. Este o gradinita evreiasca si astfel de e mail au primit si.parintii. 2 sapt au fost alaturi de noi, educatorii. 5 educatori la 15 copii. Programul normal e de la 9 la 3 dar primele 2 sapt au stat de la 9.30 la 12.
    Acum dupa aproape 3 sapt avem copii zambitori si care nu plang cand pleaca parintii lor. Copii au intre 1 an si jumatate si 2 ani.

    Reply
    • 11/06/2016 at 1:31 am
      Permalink

      Cati? 5 educatori la 15 copii? Pai in Romania este una singura la 25-30. Ia faceti o mica comparatie….

      Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: