Un mic raport al tantrumurilor de vacanta

Am vrut neaparat sa scriu despre asta, cat inca am proaspat in minte tot ce s-a intamplat. Eu sunt o mare sustinatoare a concediilor cu cei mici, cred ca un copil poate fi luat in vacanta de la orice varsta, oriunde, atata timp cat parintii tin cont de nevoile lui si sunt realisti in planificarea activitatilor.

Noi nici nu avem nici o varianta de a lasa copilul acasa cand calatorim, asa ca inevitabil trebuie sa il luam cu noi mereu. Cum calatoritul este cea mai mare pasiune a mea, am decis sa nu renunt la plecatul in vacante nici dupa ce am devenit mama. Intotdeauna incurajez parintii sa isi ia copiii in vacante, inca de bebelusi si le povestesc ca un concediu cu un copil poate fi minunat. Dar de aici poate multa lume intelege ca este totul roz si distractiv, asa ca astazi voi prezenta si cealalta latura a concediilor cu Bogdan, cea cu tantrumuri si gestionat episoade de plans.

Am fost plecati 5 zile in Austria, o mini vacanta care mi-a placut mult, iar pentru Bogdan a fost cu siguranta foarte distractiv. Insa momentele frumoase au fost intrerupte uneori de deja cunoscutele crize de furie. Despre cat de frumos a fost in vacanta va voi povesti pe larg intr-un alt articol, acum va las doar cu un scurt raport al tantrumurilor.

Sambata:

• am scapat usor, cu doar cateva negocieri mai “vocale” pe aeroport, pe care le-am gestionat destul de repede, spre surprinderea mea
• in trenul de la aeroport in oras Bogdan a avut o criza de plictiseala, cum o numim noi, adica statea in Bumbo in bratele mele si brusc a inceput sa imi scoata ochelarii, sa loveasca geamul cu mana, sa ma ciupeasca de obraji, orice menit sa imi atraga atentia intr-un mod cat mai categoric (norocul meu a fost ca am putut cobori relativ curand dupa inceputul crizei, asa ca am scapat fara ca el sa se enerveze prea tare)

Duminica

• mini tantrum la iesirea din muzeul cu fluturi: Motivul invocat de el a fost ca  voia sa mai stam acolo, in dreptul usii, desi incurcam pe toata lumea. Motivul real era chiar asta, cumulat cu ceva oboseala. Scena s-a terminat cu noi pe jos, in fata muzeului, eu privindu-l cum isi exprima nemultumirea in mijlocul audientei “multinationale” de turisti.
• mega tantrum pe strada: Motivul invocat a fost ca voia sa stea pe mijlocul strazii pe care treceau masini. Motivul real era oboseala dupa o plimbare lunga prin parc. Nu a acceptat sa il iau in brate, asa ca se plimba pe trotuar si plangea cu mici intreruperi de tipete. A durat ceva pana i-a trecut, apoi a venit in bratele mele si a devenit cel mai afectuos si dragalas baietel.

Luni

• mini tantrum la gradina zoologica: Dupa ce am stat o multime de timp si l-am asteptat in timp ce privea o usa glisanta care se tot inchidea si deschidea. Bogdan a decis ca ar fi distractiv daca ar fi pune mana pe usa in miscare. Interventia mea ferma de a-l opri sa faca asta a declansat o criza de plans a carei cauza era de fapt foamea. Ne-am imbratisat putin, apoi am scos cutia cu gustari si a trecut si supararea lui.

Marti

• mega tantrum la acvariu: Cand totul parea ca merge bine a sosit criza de furie cea mai puternica din tot concediul. Dupa ce ne-am distrat mult printre acvarii oboseala lui Bogdan ne-a adus un tantrum luuuung si epuizant. Daca statea in brate la Tati plangea si protesta cu toata puterea. Daca il lasam pe jos fugea si facea tot ce stia ca nu il putem lasa sa faca: sarit pe scari, urcat in lift fara noi, lovit peretii, etc. Iar orice tentative de a-l opri se termina cu tavalit pe jos, tipat si lovit. Plansul mi s-a parut ca a durat infinit, pe interior eram un vulcan de nervi si simteam ca nu mai rezist, dar cumva am trecut cu bine si de acel moment. El a adormit imediat, iar eu m-am “consolat” cu o prajitura mancata pe o terasa superba, care m-a facut sa uit repede toata agitatia.

Miercuri

• mini criza de plans pe aeroport: Dupa ce am trecut de controlul de securitate Bogdan voia sa ne intoarcem, ceea ce era clar imposibil, asa ca am stat un timp pe podea amandoi si i-am explicat ca trebuie sa mergem in sala de asteptare, printre mici sesiuni de plansete si proteste. Stiam ca ii este foame, asa ca aveam deja pregatita cutia de gustari, asa ca supararea a trecut mai repede si apoi totul a fost bine, spre bucuria mea.

Cam asa ar arata un scurt raport la tantrumurilor din mini vacanta noastra. Sa nu va inchipuiti ca Bogdan face crize de furie in fiecare zi si acasa, dar se pare ca un concediu este cu adevarat intens pentru el, atat din perspectiva distractiei, cat si al exprimarii nemultumirilor.

Un concediu cu un copil mic este plin de neprevazut, iar uneori asta inseamna plansete, tipete si momente de furie. Dar as vrea ca asta sa nu ii descurajeze pe parinti, pentru ca tantrumurile se pot gestiona (cu mai mult sau mai putin calm), iar momentele frumoase din vacante sunt mult mai multe si mai pretioase decat aceste momente mai dificile.

Voi cum gestionati tantrumurile din vacante? Vi se intampla des sa va confruntati cu asa ceva?