Am vrut neaparat sa scriu despre asta, cat inca am proaspat in minte tot ce s-a intamplat. Eu sunt o mare sustinatoare a concediilor cu cei mici, cred ca un copil poate fi luat in vacanta de la orice varsta, oriunde, atata timp cat parintii tin cont de nevoile lui si sunt realisti in planificarea activitatilor.

Noi nici nu avem nici o varianta de a lasa copilul acasa cand calatorim, asa ca inevitabil trebuie sa il luam cu noi mereu. Cum calatoritul este cea mai mare pasiune a mea, am decis sa nu renunt la plecatul in vacante nici dupa ce am devenit mama. Intotdeauna incurajez parintii sa isi ia copiii in vacante, inca de bebelusi si le povestesc ca un concediu cu un copil poate fi minunat. Dar de aici poate multa lume intelege ca este totul roz si distractiv, asa ca astazi voi prezenta si cealalta latura a concediilor cu Bogdan, cea cu tantrumuri si gestionat episoade de plans.

Am fost plecati 5 zile in Austria, o mini vacanta care mi-a placut mult, iar pentru Bogdan a fost cu siguranta foarte distractiv. Insa momentele frumoase au fost intrerupte uneori de deja cunoscutele crize de furie. Despre cat de frumos a fost in vacanta va voi povesti pe larg intr-un alt articol, acum va las doar cu un scurt raport al tantrumurilor.

Sambata:

  • am scapat usor, cu doar cateva negocieri mai “vocale” pe aeroport, pe care le-am gestionat destul de repede, spre surprinderea mea
  • in trenul de la aeroport in oras Bogdan a avut o criza de plictiseala, cum o numim noi, adica statea in Bumbo in bratele mele si brusc a inceput sa imi scoata ochelarii, sa loveasca geamul cu mana, sa ma ciupeasca de obraji, orice menit sa imi atraga atentia intr-un mod cat mai categoric (norocul meu a fost ca am putut cobori relativ curand dupa inceputul crizei, asa ca am scapat fara ca el sa se enerveze prea tare)

Duminica

  • mini tantrum la iesirea din muzeul cu fluturi: Motivul invocat de el a fost ca  voia sa mai stam acolo, in dreptul usii, desi incurcam pe toata lumea. Motivul real era chiar asta, cumulat cu ceva oboseala. Scena s-a terminat cu noi pe jos, in fata muzeului, eu privindu-l cum isi exprima nemultumirea in mijlocul audientei “multinationale” de turisti.
  • mega tantrum pe strada: Motivul invocat a fost ca voia sa stea pe mijlocul strazii pe care treceau masini. Motivul real era oboseala dupa o plimbare lunga prin parc. Nu a acceptat sa il iau in brate, asa ca se plimba pe trotuar si plangea cu mici intreruperi de tipete. A durat ceva pana i-a trecut, apoi a venit in bratele mele si a devenit cel mai afectuos si dragalas baietel.

Luni

  • mini tantrum la gradina zoologica: Dupa ce am stat o multime de timp si l-am asteptat in timp ce privea o usa glisanta care se tot inchidea si deschidea. Bogdan a decis ca ar fi distractiv daca ar fi pune mana pe usa in miscare. Interventia mea ferma de a-l opri sa faca asta a declansat o criza de plans a carei cauza era de fapt foamea. Ne-am imbratisat putin, apoi am scos cutia cu gustari si a trecut si supararea lui.

Marti

  • mega tantrum la acvariu: Cand totul parea ca merge bine a sosit criza de furie cea mai puternica din tot concediul. Dupa ce ne-am distrat mult printre acvarii oboseala lui Bogdan ne-a adus un tantrum luuuung si epuizant. Daca statea in brate la Tati plangea si protesta cu toata puterea. Daca il lasam pe jos fugea si facea tot ce stia ca nu il putem lasa sa faca: sarit pe scari, urcat in lift fara noi, lovit peretii, etc. Iar orice tentative de a-l opri se termina cu tavalit pe jos, tipat si lovit. Plansul mi s-a parut ca a durat infinit, pe interior eram un vulcan de nervi si simteam ca nu mai rezist, dar cumva am trecut cu bine si de acel moment. El a adormit imediat, iar eu m-am “consolat” cu o prajitura mancata pe o terasa superba, care m-a facut sa uit repede toata agitatia.

Miercuri

  • mini criza de plans pe aeroport: Dupa ce am trecut de controlul de securitate Bogdan voia sa ne intoarcem, ceea ce era clar imposibil, asa ca am stat un timp pe podea amandoi si i-am explicat ca trebuie sa mergem in sala de asteptare, printre mici sesiuni de plansete si proteste. Stiam ca ii este foame, asa ca aveam deja pregatita cutia de gustari, asa ca supararea a trecut mai repede si apoi totul a fost bine, spre bucuria mea.

Cam asa ar arata un scurt raport la tantrumurilor din mini vacanta noastra. Sa nu va inchipuiti ca Bogdan face crize de furie in fiecare zi si acasa, dar se pare ca un concediu este cu adevarat intens pentru el, atat din perspectiva distractiei, cat si al exprimarii nemultumirilor.

Un concediu cu un copil mic este plin de neprevazut, iar uneori asta inseamna plansete, tipete si momente de furie. Dar as vrea ca asta sa nu ii descurajeze pe parinti, pentru ca tantrumurile se pot gestiona (cu mai mult sau mai putin calm), iar momentele frumoase din vacante sunt mult mai multe si mai pretioase decat aceste momente mai dificile.

Voi cum gestionati tantrumurile din vacante? Vi se intampla des sa va confruntati cu asa ceva?

4 thoughts on “Un mic raport al tantrumurilor de vacanta

  • 22/10/2015 at 11:39 pm
    Permalink

    Și noi am experimentat câteva în concediul din vară. Cred ca cel mai important e să identifici rapid (ca parinte) cauza declansatoare: căldură, foame, oboseală (exact cum ai spus și tu) ca să repari cât se poate. Am avut și noi mai multe, dar cele mai intense de care îmi mai amintesc ( pentru că, nu-i așa, după un timp ținem minte doar amintirile frumoase ) au fost tot la zoo și la acvariu. Și de fiecare dată cauza a fost foamea.

    Reply
  • 28/02/2016 at 2:59 pm
    Permalink

    Am un ghimpe in inima de cand am citit postarile tale de vacanta. In vreo trei saptamani plecam in Japonia fara bulgarasul de 1 an si 4 luni. Initial era prevazut sa o luam cu noi, insa toata lumea a reusit sa ma convinga ca ar fi o idee proasta. Pe langa zborul lung e vorba si de diferenta de fus orar despre care cred ca ar da-o peste cap si n-am mai reusi sa intelegem nimic din acest concediu- nici noi, nici ea. E tare dureros pentru mine sa plec si ma simt ca o mama rea, mai ales ca trebuie sa oprim si minunata noastra poveste de alaptare cu prilejul asta. Decisions, decisions…

    Reply
    • 09/03/2016 at 2:40 pm
      Permalink

      Sunt sigura ca daca fetita ta este lasata aici cu oameni care sa o iubeasca si sa ii acorde multa atentie si afectiune in perioada cand voi sunteti plecati, timpul va trece repede si nu va resimti asa tare dorul. Te cred ca este dificil sa te desparti de ea, dar in acelasi timp cu siguranta iti va prinde bine un concediu in care sa apuci sa te relaxezi si sa vizitezi locuri frumoase.
      Noi nu avem nici o varianta de a-l lasa pe Bogdan cu altcineva ca sa putem pleca doar noi, parintii, intr-un concediu, asa ca nu am fost pusi in situatia asta pana acum, dar pe de alta parte sa stii ca uneori tare mi-as dori o vacanta in doi, in care sa facem doar ce vrem noi, sa dormim mult si sa putem vizita orice obiectiv fara graba.
      In cazul meu cea mai buna sursa de inspiratie pentru calatorii este Adriana, cea care scrie blogul minicalatorii.ro, iar ea merge atat in concedii cu cei mici, cat si in concedii doar cu sotul, ceea ce mi se pare combinatia perfecta. 🙂
      Asa ca sper sa treci usor peste momentul despartirii de fetita, sa va distrati din plin in concediu si sa va intoarceti cu multe amintiri frumoase si cu mult chef de joaca alaturi de cea mica!

      Reply
  • Pingback: O altfel de petrecere pentru Bogdan la 2 ani ⋆ Raluca Loteanu

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: