Cred cu tarie in puterea povestilor, in capacitatea lor de a le transmite copiilor lucruri frumoase, de a-i ajuta sa invinga temeri, de a le dezvolta imaginatia si de a-i ajuta sa inteleaga mai bine lucrurile care ii inconjoara. Pana la urma copilaria ar trebui sa fie o perioada plina de povesti frumoase rostite cu dragoste de parinti si descoperite cu drag de copii, iar uneori mi se pare ca in agitatia vietii uitam de asta si pierdem putin din farmecul acela aparte al povestilor care ar trebui sa faca parte din viata oricarui copil.

Recunosc ca sunt destul de pretentioasa atunci cand aleg carti de povesti, pentru ca imi doresc ca ele sa transmita ceva, sa aiba personaje dragute si mai ales sa transmita idei cu care sa rezonez  cu adevarat. Asa ca ma bucur de fiecare data cand descopar carti cu povesti frumoase si ilustratii delicate si imi doresc imediat sa le adaug in biblioteca lui Bogdan. La fel mi s-a intamplat si in cazul cartilor scrise de Mame de poveste, care vin si cu ceva in plus: personajul cartii transformat intr-o jucarie, pe care copiii o pot descoperi in saculet, alaturi de carte. Mi s-a parut o idee minunata, pentru ca reuseste cumva sa aduca povestea mai aproape de copil, prin intermediul personajului-jucarie, care cu siguranta este indragit imediat de cei mici.

In spatele conceptului “Mame de poveste” se afla doua mame cu multa inspiratie, Alexandra si Vera, care impreuna reusesc sa faca lucruri incredibil de frumoase. Le urmaresc cu drag de mult timp pe pagina lor de Facebook si ma surpind de fiecare data cu noi idei, asa ca va invit sa le descoperiti si voi in cadrul unui interviu cu Alexandra, care mi-a povestit despre proiectele lor si lucrurile frumoase pe care le planuiesc in continuare.

1. Sunt sigura ca multi dintre cititorii blogului au auzit deja despre Mame de poveste, asa ca ma gandesc la o alta abordare, in care sa ne povestesti despre “povestea din spatele povestilor”. Pentru cei care insa nu au auzit despre voi te rog la inceput sa ne spui cateva cuvinte despre cum a aparut proiectul “Mame de poveste”. Ce v-a inspirat sa incepeti acest priect frumos?

Aveam de multa vreme-n minte ideea povestilor care insostesc jucariile preferate. De obicei seara noastra se inchiea cu “Mami, spune-mi o  poveste despre ursulet sau catel” si eu inventam pe loc doua, trei vorbe. M-am gandit ca nu suntem singurii cu astfel de episoade – si ce frumos (si usor pentru parinte) ar fi daca jucaria preferata vine la “pachet” cu povestea ei. De aici pana la a da viata ideii n-a mai fost decat un pas. Am inceput cu alta echipa si timp de doi ani am cautat forma si combinatia perfecta. Sunt tot mai sigura ca am gasit-o.mame de poveste 2

2. Ce ne poti spune despre voi, cele 2 mame din echipa Mame de poveste? Cum ati ajuns sa lucrati impreuna, ce v-a unit in acest proiect?

Suntem doua mame fulltime – eu, Alexandra, mama lui Ionut, povestitoarea proiectului si Vera, mama Dariei, cea fara de care Mame de Poveste ar fi doar… poveste. Initial am lucrat cu alte mame, cu Vera insa am luat avant si n-as da-o pentru nimic in lume. Ea da viata si culoare si forma jucariilor, ea e mana talentata, deseneaza si coase. Eu spun povestea si impreuna pur si simplu ne completam. Ne intelegem de minune si parca pe zi ce trece tot mai bine. Colaboram si ne lasam ajutate si de alte mamici, mai ales cand volumul de munca e mare si nu-i loc de ragaz!

3. Daca ar fi sa descrii povestile voastre in doar 3 cuvinte, care ar fi acelea?

Altfel, cu talc, din suflet.

4. Am admirat povestile voastre la mai multe targuri si mi-a placut mult sa descopar fiecare saculet si povestea care se ascundea in interiorul lui. Care dintre povestile create de voi iti este cea mai draga si mai ales de ce?

Fiecare poveste si fiecare personaj imi sunt dragi. S-au nascut din intamplarile de zi cu zi dar daca ar fi sa aleg, ei bine, Cesulet Timpulescu e unul dintre preferati. Pentru ca e altfel, pentru ca are curaj sa vrea sa fie altfel si nu ia in seama gura lumii. Cred ca el e de fapt partea din mine, partea “ascunsa” ce a vrut sa iasa la lumina si asa a gasit forma de a o face.mame de poveste 3

5. Din ce am vazut pe pagina voastra de Facebook, anul 2016 a venit cu cateva schimbari si planuri noi. Ce ne poti spune despre aceste schimbari, ce surprize ne mai pregatiti?

Gandim si razgandim, punem pe hartie planuri noi si haine noi. Am decis impreuna cu Vera sa dam si mai multa viata jucariilor noastre – astfel i-am scos in lume pe Cesulet, varianta EDUcativa, copiii se pot folosi de el pentru a invata orele, culorile, miscarea. Incercam sa gasim noi moduri de a aduce produsele noastre mai aproape de cererea clientilor si in acelasi timp, sa imbunatatim materiale, cusaturi, detalii care fac diferenta.
Pregatim un personaj nou, o Maseluta speciala cu o poveste pe masura!

6. Care a fost feedback-ul cititorilor despre povestile voastre de-a lungul timpului? Care ai simtit ca a fost cea mai bine primita poveste de pana acum?

Suntem norocoase, inspre noi au venit doar ganduri si vorbe bune. Am primit mesaje de la mamici si tatici incantati de povesti, am ascultat copii prinsi in dialoguri cu si despre jucarii, am primit poze cu mutrisoare fericite. Pana acum cred ca domnul Cesulet conduce in topul preferintelor, urmat la mica distanta de Copiii care aduc somnul (care-i preferata parintilor:)

7. Ultima voastra poveste mi-a atras atentia in mod deosebit, poate si pentru ca baietelul meu este chiar la varsta la care il descopera pe “nu”. 🙂  Cum a aparut ideea povestii “Siretel si NU” si cum ii poate ajuta ea pe parintii aflati in etapa aceasta plina de provocari a refuzurilor?

Povestea lui Siretel si NU se coace-n minte-mi de multa, multa vreme. Cam de cand l-a descoperit si baietelul meu pe NU si l-a imbratisat si nu i-a mai dat drumul. A urmat o perioada de lupte surde intre noi pana cand am dat peste sursa mea in ale parentingului, maria sa, terapeutul danez, Jesper Juul. Si incet incet am inteles ca NU e o etapa normala, chiar foarte normala si cat e de bine sa-mi spuna mie copilul NU pentru a-si spune lui DA. Eu nu am invatat de mica si nimeni nu m-a incurajat sa-mi spun NU-ul si acum, 30 de ani mai tarziu inca trag ponoasele. Zic sa ne bucuram cand cei mici il descopera, sa crestem si noi cu ei si sa-l acceptam asa cum vine: ca pe un lucru natural.mame de poveste 4

8. Am vazut ca exista deja piese de teatru adaptate dupa povestile voastre, ceea ce mi se pare minunat. Am fost si noi in decembrie la piesa “Cesulet Timpulescu vrea sa fie soricel” si ne-a placut mult. Cum a fost trecerea de la povestea scrisa la transpunerea ei inr-o piesa de teatru? Cum te simti cand vezi ca povestile voastre au ajuns sa inspire spectacole pentru copii?

Intamplarea a facut sa fim in locul potrivit, in momentul potrivit. Colaborarea cu Dana Predu de la Juxi Magic a inceput fara prea multe fasoane si zorzoane si s-a intamplat sa ne potrivim si noi cu ea si ea cu noi. M-am bucurat mult sa vad ca una dintre povestile mele preferate ia si alt contur si ajunge la mai multi copii. Vorbesc despre asta si ma coplesesc mii de emotii.

9. Daca tot am vorbit despre piesele de teatru, ne poti spune ce planuri de viitor aveti cu spectacolele? Vor mai urma si alte povesti puse in scena? Unde pot vedea copiii spectacolele dupa povestile voastre?

Cu siguranta! O simtim pe Dana ca fiind deja parte a echipei noastre si faptul ca povestile chiar prind viata e un lucru minunat. Fiecare eveniment e anuntat din timp pe pagina noastra de facebook – locatiile difera de la o data la alta.

8. Pentru ca fiecare mama care lucreaza de acasa mi se pare o sursa de inspiratie, nu ma pot abtine sa nu te intreb cum reusesti sa imbini rolul de mama cu cel de creatoare de povesti? Care sunt cele mai mari provocari ale unei mame care imbina aceste doua roluri?

Nu-i asa usor pe cum pare. Uneori ma gandesc serios ca n-ar fi rau sa am un program de la 8 la 4 dupa care sa-mi vad de ale mele. Sunt zile in care incep sa scriu dimineata si termin ce am de “spus” o saptamana mai tarziu. E adevarat, sunt mai flexibila cand vine vorba de timp petrecut cu baietelul meu si pana la urma asta e tot ce conteaza. Evident, el e criticul meu numarul unu, primul care asculta povestea si-si da cu parerea. Nu as schimba nimic, asta-i sigur!

9. Ce planuri de viitor aveti pentru proiectul Mame de poveste? Cum ti-ar placea sa se dezvolte afacerea voastra in urmatorii ani?

Sa crestem intr-un an cat altii-n zece 🙂 Sa reusim sa ne facem si mai cunoscute pe piata din Romania, sa cucerim si alti clienti. Majoritatea povestilor noastre sunt disponibile si in limbile engleza, germana si greaca si probabil ca nu o sa ne oprim aici. Dar clar, pentru noi cel mai important la ora asta e ca jucariile noastre si ale lor povesti sa ajunga la cat mai multi copii!

Pentru mine Alexandra si Vera sunt o sursa de inspiratie si le admir pentru tot ceea ce au reusit sa faca pana acum in proiectul “Mame de poveste”. Imi place mult ca povestile lor sunt gandite cu drag pentru cei mici si in acelasi timp ii pot ajuta pe parinti sa gestioneze mai usor unele provocari din relatia cu copilul (cum ar fi momentele cand copilul nu vrea sa mearga la culcare sau etapa dificila a lui “nu”). Va recomand cu drag sa le descoperiti povestile pe pagina lor de Facebook sau pe site. Pentru comenzi le puteti scrie la adresa mamedepoveste@gmail.com, sunt sigura ca povestile lor vor fi pe placul copiilor, iar personajul-jucarie se va transforma intr-un prieten indragit al celor mici. 🙂mame de poveste 1

Tagged on:

4 thoughts on “Povesti minunate si personaje pe care le poti strange in brate [ interviu Mame de poveste ]

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: