De ce cred ca timeout-ul NU este bun pentru copilul meu

Timeout-ul din zilele noastre este acel “du-te in camera ta” pe care il auzeam si noi in copilarie noastra. Este o forma de pedeapsa prin care copilul care a facut ceva nepotrivit / gresit este pus sa stea intr-un anumit loc (in camera lui, pe un scaun, la colt) atata timp cat considera adultul ca este necesar.

Stiu ca multi parinti nu considera timeout-ul ca fiind o pedeapsa, considerandu-l chiar o metoda blanda de parenting, pentru ca aparent nu ii provoaca un rau copilului, dar citind pe indelete studii despre efectele acestei metode de disciplinare eu am decis sa nu o folosesc niciodata cu copilul meu.

Am strans aici argumentele care m-au convins pe mine, poate vor inspira si alti parinti sa nu adopte aceasta metoda in relatia cu copiii lor.

1. Timeout-ul il invata pe copil ca noi ne putem retrage iubirea cand el nu este asa cum ne dorim.

Faptul ca il alungam pe copil de langa noi atunci cand greseste ii transmite lui mesajul ca noi nu il iubim decat atunci cand se comporta asa cum vrem. Ceea ce contrazice cu totul principiile iubirii neconditionate.

In timp asta il poate face pe copil sa simta ca nu merita sa fie iubit decat daca face asa cum vor altii, iar asta mi se pare o lectie pe care nu vrem sa le-o dam copiilor nostri.

2. Timeout-ul nu il invata pe copil nimic despre ceea ce a gresit si cum poate corecta greseala.

Ca si alte tipuri de pedeapsa, time out-ul transmite mesajul “daca nu te comporti cum trebuie, vei pati ceva neplacut”, fara insa a-i da sansa copilului sa inteleaga cu adevarat ce a gresit, sa isi descarce emotiile negative care de multe ori stau in spatele comportamentelor si sa gaseasca singuri solutii pentru a rezolva problema.

3. Timeout-ul nu ii da copilului un “timp de gandire”, asa cum spera parintele, ci doar il incarca de noi emotii negative.

De multe ori se considera ca timeout-ul este un timp de gandire oferit copilului ca el sa se gandeasca la ce a gresit si sa nu mai faca si altadata.

Totusi daca ne amintim momentele noastre de timeout din copilarie ne dam seama ca (aproape) niciodata nu ne gandeam cu regret la ce am facut, ci ne gandeam cat de nedreapta este pedeapsa sau cum putem face data viitoare ca sa nu mai fim “prinsi” cu greseala. Cu siguranta la fel se intampla si in cazul copiilor nostri.

4. In timp timeout-ul erodeaza relatia dinte copil si parinte.

Daca va fi permament supus timeout-ului, copilul va ajunge sa creada ca trebuie sa se fereasca de parinte, sa isi ascunda problemele fata de acesta si sa nu isi dezvaluie sincer emotiile negative. Cu siguranta nu ne dorim sa avem o astfel de relatie cu copiii nostri, in care sa fim deconectacti de ei si sa reusim sa le obtinem cooperarea doar prin impunerea cu forta si avantajul de a fi adulti si a avea mai multa putere. Timeout-ul nu incurajeaza in nici un fel relatia de incredere intre parinte si copil, sentimentul de iubire neconditionata si conectarea autentica.

Daca ar fi sa sintetizez toate motivele intr-o singura fraza as spune ca nu folosesc timeout-ul pentru ca vreau ca intotdeauna copilul meu sa se simta iubit si inteles, sa aiba sansa de a invata din greseli si sa ma poata considera un aliat alaturi de care poate gasi solutii pentru problemele lui si nu un inamic de care trebuie sa se fereasca.

Ce alegem in loc de timeout?

Cred ca una dintre intrebarile care apar mereu atunci cand vorbesc cu cineva despre parenting-ul fara pedepse este ce putem folosi in loc de pedepse in educarea copiilor.

Eu am gasit raspunsul citind cartile Laurei Markham si identificand acolo 3 instrumente utile care se potrivesc viziunii de parenting bland pe care imi doresc sa o aplic cu copilul meu.

1. Limitele setate cu blandete

Un copil care nu este pedepsit nu trebuie sa fie un copil lasat sa faca tot ce vrea, mai presus de reguli. Cred cu tarie in importanta regulilor, dar cred ca limitele impuse cu dragoste si blandete sunt cea mai buna metoda de disciplinare.

Despre cum setam noi limitele am scris pe larg aici.

2. Time in-ul

Este metoda opusa timeout-ului: in loc sa trimitem copilul sa stea singur undeva mergem impreuna cu el intr-un loc linistit. In functie de starea de moment a copilului in timpul time in-ului putem fie sa discutam despre ce s-a intamplat, fie sa gasim impreuna solutii pentru ca acel lucru sa nu se mai repete, fie doar sa stam imbratisati in timp ce copilul plange sau este suparat din cauza celor intamplate.

3. Timeout-ul pentru noi, parintii

Uneori in relatia cu copilul ajungem la momente emotionale intense, in care simtim ca suntem pe punctul de a ne pierde rabdarea. In acele situatii decat sa ajungem sa facem lucruri pe care nu ni le dorim (sa tipam, sa spune cuvinte grele) este preferabil sa ne luam noi un “timeout” de linistire, ca sa revenim la starea de calm. Ii putem spune copilului ce simtim si sa il rugam sa ne lase putin sa ne linistim, cu siguranta apoi vom sti sa gestionam mai bine momentul.

---

Un articol foarte util despre timeout si alternativele mai bune la acesta puteti gasi pe site-ul AHA Parenting al Laurei Markham – aici.

Sper ca acest articol sa nu fie interpretat ca o critica la adresa celor care practica timeout-ul, ci doar ca o dorinta de a vorbi putin despre efectele lui negative si despre alternativele mai prietenoase pe care le putem folosi.

M-as bucura sa aflu si parerile voastre: daca folositi sau nu timeout-ul, daca il considerati benefic sau daunator si daca aveti alte alternative care va ajuta atunci cand va confruntati cu situatii in care copilul are un comportament pe care il considerati nepotrivit.